Turnul Alb Brasov

E Martie.

E luna mărţişoarelor dar mai ales luna în care căldura îşi intră în drepturi iar razele soarelui îţi mângâie chipul dis de dimineaţă.

Pe o asemenea vreme ce ar putea fi mai plăcut decât o plimbare cu paşi înceti însoţiţi de prieteni sau familie?

Vestea bună e că ştiu locul perfect unde ai putea avea parte de relaxare, unde aşezat pe o bancă aerul prospat al primăverii te va învălui.

Este vorba de Braşov. Cei ce sunt de aici vor ştii cu siguranţă despre ce vorbesc, iar dacă nu sunteţi din zonă credeţi-mă merită să faceţi un drum la Braşov pentru a face o plimbare până la Turnul Alb (harta) .

Despre o plimbare până la Turnul Alb vreau eu să vă vorbesc de fapt.

Ce trebuie să faci e să ajungi la aleea de după ziduri.

Urci treptele dinspre Bastionul Graft şi vei avea parte de o privelişte de vis. Vei putea admira practic tot centrul vechi, Piaţa Sfatului, Biserica Neagră, bastioanele, etc.

E superb!

În cazul în care sunteţi mai leneşi, dar vreţi o ieşire în natură şi să vizitaţi Turnul Alb veţi putea alege o altă variantă, şi anume să urcaţi cu maşina pe drumul spre Poiana Braşov.

Partea bună e că acolo există şi o mică parcare amenajată.

Trebuie să ştiţi că Turnul Alb este un monument de o mare importanţă culturală şi istorică ce iese în evidenţă datorită albului în care este zugrăvit.

Construit între anii 1460 şi 1494, acesta impresionează şi astăzi prin masivitatea şi zvelteţea liniilor sale arhitectonice.

Rezumând arhitectura sa în date putem spune: plan semicircular deschis; peste 30 m diferente de nivel faţă de zidurile oraşului; înălţime: 20 m spre oraş şi 18 m înspre deal; zidurile au la bază 4 m, iar diametrul turnului măsoară 19 m.

De-a lungul zidurilor sale, turnul prezintă metereze, guri pentru smoală şi balcoane susţinute de console cioplite în piatră.

Localizare:

Aflându-se la 59 m depărtare de zidul cetăţii, turnul comunică cu această printr-un pod mobil ce făcea legătură între turn şi Bastionul Graft.

Avea vedere spre Blumana şi, cu cele 5 etaje ale sale, era cel mai ridicat punct de fortificaţie din Braşov. În interiorul turnului s-a păstrat coşul de fum de deasupra unei vetre, care putea servi şi pentru încălzirea paznicilor şi a apărătorilor - breslaşi cositorari şi arămari.

În 1678, breasla cositorilor a răscumpărat obligaţia de apărare a turnului, numărul meşterilor fiind scăzut.

Cu ocazia marelui incendiu din 21 aprilie 1689, focul dus de un vânt puternic a cuprins şi Turnul Alb, care a ars, fiind renovat de abia în 1723.

Alte acţiuni de restaurare au fost efectuate în 1902, 1974, 2002 şi 2005 - 2006.

Astăzi deţine un punct muzeal.

Cu gândul că v-am motivat şi v-am stârnit interesul vă doresc plimbare plăcută.

Nu uitaţi  să vă spuneţi părerea cu privire la Turnul Alb din Braşov.

Dacă nu sunteţi din zonă trebuie să rămâneţi câteva zile în frumosul oraş pentru că veţi avea o mulţime de puncte turistice de vizitat şi veţi găsi oferte de cazare dintre cele mai favorabile.

Numai bine!

3 Martie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Brasov, Home, Monumente | fara comentarii

Pestera Dambovicioara

Peştera Dâmbovicioara este situată în partea de sud a Masivului Piatra Craiului, în versantul stâng al văii Dâmbovicioara (afluent al Dâmboviţei), la 1 km nord de satul Dâmbovicioara, judeţul Argeş.

Peştera s-a format datorita acţiunii apelor pârâului Dâmbovicioara, care au taiat în calcarele de varsta jurasica ale Masivului Piatra Craiului.

Peştera propriu-zisă este cunoscută de înainte de 1579, când localnicii o foloseau pe post de ascunzătoare împotriva cotropitorilor.

Ulterior peştera a fost locul de reculegere al unui pustnic, ascunzătoarea a doi tâlhari cunoscuţi la acea vreme, şi chiar ascunzişul unui urs.

Lungă de peste 250 m, această peşteră are aspectul unei galerii puţin ramificate, traseul sau fiind puţin ascendent, ea poate fi străbătută uşor, având plafonul mai înalt decât statura omului (cca. 2 m).

Interiorul oferă condiţii optime de vizitare, simţi aici un uşor curent de aer care demonstrează ca inca exista o comunicare cu exteriorul.

Golul subteran s-a format prin eroziunea calcarelor de către apele pârâului “Peştera” care acum îşi poartă undele prin apropiere, pe lângă intrare.

Amplasare:

Peştera este amplasată în apropierea satului Podu Dâmboviţei, sat situat la poalele Munţilor Piatra Craiului, la 5 km de Rucar, pe traseul Rucar-Bran, la 25 km faţă de Câmpulung şi la 177 km faţă de Bucureşti (harta) .

Fauna:

Fauna peşterii este săracă însă este una dintre peşterile uşor accesibile din România. Printre altele este renumită şi pentru faptul că este prima peşteră din Muntenia şi Oltenia menţionată într-o lucrare ştiinţifică şi anume Mineralogia Principatus Transilvanie a lui J. Fridlavsky din anul 1767.

Temperatura:

Temperatura oscilează în jurul valorilor de 10-12A°C, iar umiditatea este potrivită. Peştera este “uscata”, pârâul care a generat-o având acum o alta albie.În interior se leaga de exterior printr-un horn înalt de 10 m, care furnizeaza un slab curent de aer.

Daca tot ati ajuns pana aici ramaneti macar cateva zile si bucurati-va de frumusetea naturii. Nu va faceti probleme

pentru cazare. Veti gasi cele mai bune oferte de cazare la doar 5 km de pestera.

Va doresc numai bine si va astept sa-mi impartasiti impresiile voastre.

15 Februarie 2010 Scris de traveller | 2 stele, Arges, Pesteri in Romania | un comentariu

Catedrala Reintregirii Alba

Ridicată între 1921-1923, după planurile arhitectului D. Ghe. Ştefănescu, sub conducerea inginerului T. Eremia, catredala este locul unde au fost încoronaţi suveranii României Mari la data de 15 octombrie 1922, motiv pentru care a primit şi numele de Catedrala Încoronării.

Arhitectura:

Catedrala cu hramul “Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” reprezintă o simbioză de vechi stiluri româneşti.

Arhitectura sa, inspirată din biserica domnească din Târgovişte, se înscrie în curentul romantic iniţiat în arta românească în ultimele decenii ale secolului trecut, ce şi-a propus valorificarea creaţiei artistice medievale de la sud de Carpaţi.

Planul Catedralei, de tip bizantin, cruce greacă înscrisă, aparţine arhitectului V. Gheorghe Ştefănescu iar lucrările de construcţie s-au desfăşurat sub conducerea inginerului T. Eremia.

Intrarea în biserică se face printr-un pridvor deschis cu arcade mari, sprijinite pe patru coloane cu capiteluri.

În nişele laterale din pridvor sunt fixate patru plăci de marmură cu inscripţii comemorative ce ne amintesc de patru evenimente importante: 1) Tipărirea Noului Testament de Mitropolitul Simeon Ştefan la 1648; 2) Unirea de la 1600, înfăptuită de Mihai Viteazul; 3) Martiriul lui Horea, Cloşca şi Crişan; 4) Refacerea unităţii spirituale a românilor.

Naosul, impunător prin înălţimea sa, este dominat de cupola centrală, susţinută de patru stâlpi octogonali placaţi în marmură, iar în exterior se înalţă cele trei turle octogonale, luminate, de câte opt ferestre, cu acoperiş în formă de bulb şi cu câte o cruce metalică deasupra lui.

Iconostasul, mobilierul, stranele au fost realizate din lemn de stejar, prezentând aceleaşi motive decorative de inspiraţie brâncovenească.

Localizare:

Este situată în partea de vest a cetăţii Alba-Iulia (harta) .

Ansamblul este dominat de un turn -clopotniţă, înalt de 58 m, terminat în formă de cupolă sprijinită pe coloane.

În prezent aici se află sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe din Alba Iulia.

Pictura:

Pictura murală, de origine bizantină, a fost realizată în tehnica frescă de cunoscutul pictor Costin Petrescu şi ucenicii săi, şi se înscrie în spiritul iconografiei tradiţionale.

În cupolă centrală este pictat Iisus Pantocrator, pe bolta absidei altarului chipul Maicii Domnului şi alte scene biblice, iar de o parte şi alta a iconostasului sunt aşezate icoanele mai recente ale sfintilor ierarhi care au sprijinit lupta românilor din Transilvania pentru cucerirea drepturilor lor şi-au luptat pentru ortodoxie în secolul al XVIII-lea.

De o parte şi de alta a intrării apar portretele suveranilor României Mari - regele Ferdinand I Întregitorul şi cu soţia sa, Maria - subliniind cu aceasta semnificaţia istorică a edificiului.

O dată cu lucrările de renovare a bisericii în 1993, cu prilejul a 75 de ani de la unire, a fost restaurată şi pictura, de către pictorii Nicolae Sava, Dimitrie Bănică şi Grigore Popescu.

Alba un oras de poveste va ofera cele mai bune oferte de cazare.

3 Februarie 2010 Scris de traveller | 2 stele, Alba, Biserici in Romania | fara comentarii

Pestera Scarisoara

Pestera Scarisoara sau Ghetarul de la Scarisoara adaposteste cel mai mare ghetar subteran din România. De aici îi vine si numele de Ghetar iar Scarisoara vine de la comuna Scarisoara situata 16 km mai jos.

Istoric:

Nu se poate preciza cu exactitate data cand pestera a fost descoperita dar este mentionata in 1863 de catre Adolt Schmididi, geograful austriac care a facut primele observatii si prima harta a pesterii.

Acces pestera:

Intrarea in pestera Scarisoara se face printr-un aven (put vertical) cu o adancime de 48 m si un diametru in jur de 60 m.

Acest aven este amenajat cu scari metalice in vederea facilitarii accesului turistilor.

Formare:

Pestera Ghetarul de la Scarisoara face parte din sistemul carstic Ghetar - Ocoale - Dobresti. Este formata în calcare de vârsta Jurasic superior, dispuse monoclinal pe directia NV-SE, la o altitudine de 1165 m, la marginea platoului carstic Ghetari - Ocoale.

Cândva Valea Ocoale curgea la suprafata. Odata cu dizolvarea în freatic a pesterii Scarisoara apele coboara în subteran. Iesirea apei la lumina se facea prin Pojarul Politei. Continuând dizolvarea apa cobora în Avenul din Sesuri cu iesire la suprafata în Izbucul Politei. Golul ramas uscat al Scarisoarei, în urma prabusirii avenului de intrare se umple cu gheata în timpul glaciatiunilor.

Dupa încalzirea vremii gheata începe sa se topeasca si dispare jumatate din volum dar este alimentata în fiecare iarna cu un nou strat la suprafata.

Topirea are loc si la baza ghetarului, astfel ca de la baza dispare o sectiune si o alta se depune sus. Cea mai veche gheata de la baza are 4000 de ani.

Putini stiu ca Scarisoara a fost declarata monument al naturii in Romania inca din 1938 de catre marele speolog roman Emil Racovita. Aceasta adaposteste al doilea ghetar subteran ca marime din Europa.

Descriere:

Complexul carstic Scarisoara include cea mai mare pestera cu gheata din Romania - Pestera Scarisoara - lunga de 700 de metrii si desfasurata pe o diferanta de nivel de 105 m avand 3 intrari.

Intrarea principala in pestera este situata la 1165 metrii altitudine fiind printre putinele pesteri cu gheata din lume la o altitudine atat de mica.

Ghetarul cuprinde peste 75000 de metrii cubi de gheata pe o grosime de circa 26 m.

Pestera este impartita in mai multe sectoare ce au diferite denumiri.

Astfel chiar dupa intrare vizitatorul se afla in Sala Mare si apoi trece in Biserica unde poate admira peste 100 de formatiuni stalagmitice de gheata.

De aici se poate ajunge in Rezervatia Mare printr-o galerie cu o lungime de aproximativ 70 m sau in Rezervatia Mica insa vizitarea acestora este permisa doar in scopuri stiintifice cu autorizatie speciala de la Institutul de speologie Emil Racovita din Cluj Napoca. Galeria care coboara la punctul cel mai adanc al pesterii (105 m) este denumita Galeria Maxim Pop.

Catedrala si Palatul Sânzianei sunt celelalte sectiuni ale pesterii Scarisoara - acestea fiind lipsite de gheata.

In pestera Scarisoara traiesc lilieci si gandaci de 2-3 mm numiti Pholeuon prozerpinae glaciale.

In Rezervatia Mare a fost descoperit si un schelet de Rupicapra (stramosul caprei).

Localizare:
Cea mai mare pestera cu gheata din Romania este situata in Muntii Apuseni, in comuna Garda de Sus, judetul Alba (harta).

Legenda:

Batranii spun ca originea si istoria acestui loc e cu totul alta. In pestera traia un balaur ce fura cate o fata in noaptea Anului Nou sau in noaptea dinaintea Targului de Fete de la Gaina.

Tinerele erau apoi tinute intr-un palat de gheata din pestera, de o frumusete neasemuita, pe care niciun muritor nu il putea vedea.

O alta legenda pomeneste ca apa din bazinele din spatele formatiunii calcaroase numite “La Brazi” iti poate indeplini orice dorinta.

Daca ingenunchiezi, bei apa din bazin direct cu buzele, cu capul descoperit, in timp ce iti pui o dorinta, cu siguranta aceasta se va implini. Tine minte ca nu trebuie sa spui nimanui nimic referitor la acest mic ritual.

Turiştii care doresc să viziteze peştera, pot vizita şi alte obiective turistice aflate în zonă. În comuna Gârda de Sus se află biserica-monument construită în 1792 şi moară cu apă, ridicată acum 300 de ani.

Unitati de cazare Alba

24 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 4 stele, Alba, Pesteri in Romania | fara comentarii

Manastirea Voronet Suceava

Mănăstirea Voroneţ este situată în satul cu acelaşi nume, la 36 km de Suceava şi la numai 4 km de centrul oraşului Gura Humorului (harta) .

Mănăstirea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ştefan cel Mare.

Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai patru luni şi jumătate ceea ce constituie un record pentru acea vreme.

Acces:

Pe DL Gura Humorului, spre S-V până la Voroneţ (5 km).

Hram:

Sfântul Gheorghe - 23 Aprilie.

Arhitectura:

Forma iniţială mai poate fi văzută în tabloul votiv: aşezată pe un soclu de piatră, cu turla înălţată pe o bază pătrată pentru a-i accentua zvelteţea, elanul către înălţime.

Exonarthexul i-a fost adăugat în 1547 la iniţiativa mitropolitului Grigorie Roşca, considerat al doilea ctitor al bisericii.

Aşa cum se înfăţişează astăzi Voroneţul reprezintă unul dintre primele monumente moldoveneşti creatoare de stil propriu, sinteză originală de elemente bizantine (plan treflat cu turlă pe naos), gotice (tendinţa de elansare a edificiului, arcurile frânte la chenarele uşilor şi ferestrelor, prezenţa contraforturilor).

De asemenea şi strict autohtone (turlă pe patru arcuri şi bază stelată, ocniţe sub cornişă, arcade oarbe la abside, friză şi discuri smălţuite).

Pictura interioară:

Naosul şi altarul păstrează ansamblul iconografic din vremea lui Ştefan cel Mare:

- bine adaptat spaţiului, armonios, cu personaje impunătoare, orânduire scenică mai puţin obişnuită în Moldova (Patimile lui Iisus, în naos);

- compoziţii neîntrecute prin sobrietate, vigoarea gesturilor şi formelor (Intrarea în Ierusalim, Rugăciunea de pe Muntele Măslinilor, în concă);

- elemente ce vădesc apropierea de mediul real, patetic uman (Coborârea de pe cruce, Sfântul Teodor, tabloul votiv).

Pictura pronaosului, ulterioară, alternează ornamente şi figuri ce vor să facă parcă legătura cu exteriorul, trecând totuşi prin pridvor unde Calendarul bisericii dar mai ales Sfântul Ilie se bucură de o prospeţime stângace cu o notă de umor anunţătoare cumva a icoanelor pe sticlă transilvănene (sec. XVIII-XIX).

Pictură exterioară:

Se datorează aceluiaşi Grigore Roşca, eruditul teolog care a urmărit personal realizarea operei călugărilor-zugrăvi anonimi.

Rezultatul a fost excepţional: Judecata de Apoi ocupă tot peretele de apus într-o uriaşă compoziţie pe cinci registre, unică în arta orientului creştin.

Specialiştii o consideră prin amploare, prin ştiinţa efectului decorativ şi strălucirea policromiei, superioară compozitiilor de la Athos şi celor de la Camposato (Pisa), demnă de a fi alăturată Capelei Sixtine din Roma, mozaicurilor geamiei Khrie (Istambul), imaginilor de la San Marco (Veneţia), din Siena, Assisi, Orvieto.

Originalitatea artistului constă în curajul sau de a introduce în scenă instrumente muzicale moldoveneşti (bucium, cobză), peisaj local, ştergare, veşminte populare - totul pe un fond albastru ce a născut în sintagmă “albastru de Voroneţ” egală verdelui Veronese şi roşului Titzian.

Peretele de sud este ocupat de Arborele lui Ieseu şi filozofi antici, portrete socotite capodopere.

Lângă intrare sunt chipurile făuritorilor istoriei mănăstirii: Sf. Daniil Sihastrul şi mitropolitul Grigorie Roşca.

Pe abside, conform regulei împământenite, Cinul adună zeci de figuri într-un adevărat alai.

Pe cât a mai rămas din peretele nordic nespălat de ploi, Adam ară, Eva toarce lână (Facerea lumii), în vreme ce Zapisul lui Adam şi Vămile Văzduhului înseamnă de fapt legende folclorice.

Jilţurile şi o parte din strane aparţin secolului al XVI-lea.

Dăruite de Ştefan cel Mare şi trase cu meşteşug, două clopotniţe evocă numele marelui voievod.

Expresie artistică a dreptei noastre credinţe, a rafinamentului şi gustului pentru frumos ale neamului nostru, Sf. Mânăstire Voroneţ îndeamnă la reculegere, încântă inima şi mintea privitorului ce ajunge la noi din toate colţurile lumii.

Nu ezitaţi să treceţi în lista voastră cu obiective de vizitat în vacanţă şi Voroneţul, mai ales că aveţi posibilitatea de a găsi cazare tocmai în sat.

Dacă aţi fost deja acolo împărtăşeşte-ţi impresiile tale cu noi. Te aşteptăm!

23 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Manastiri in Romania, Suceava | fara comentarii

Manastirea Neamt

Mănăstirea Neamţ, este o mănăstire ortodoxă de călugări din România, situată în comuna Vânători-Neamţ, satul Mănăstirea Neamţ, judeţul Neamţ (harta) .

Este cel mai mare şi mai vechi aşezământ monahal din Moldova.

Istoric:

Potrivit documentelor, Mănăstirea Neamţ a luat fiinţa în veacul al XIV-lea ca organizaţie călugărească ortodoxă.

Cel dintâi domnitor moldovean care, cum atesta documentele, a dăruit Mănăstirii Neamţ sate şi moşii este Petru Muşat.

Acesta a zidit Cetatea Neamţ, a integrat-o definitiv în sistemul de apărare al ţării şi, potrivit unei tradiţii puternice, tot el ar fi clădit la Mănăstirea Neamţ, pe locul vechiului schit de lemn, o biserică de piatră, care a fost înconjurată de urmaşii săi în scaunul Moldovei cu chilii călugăreşti, diferite clădiri, turnuri şi ziduri de apărare.

Pe latura dinspre vest a patrulaterului - incintă, la mijloc, străjuieşte turnul clopotniţă, străbătut la bază de gangul boltit al intrării.

Partea inferioară a turnului clopotniţă este zidită, probabil, pe vremea Domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), iar cele două părţi superioare, mai târziu.

O parte din bolta semicilindrica a gangului - aceea dinspre răsărit - este acoperită cu picturi reprezentând scene inspirate din vechiul roman popular “Varlaam şi Ioasaf”.

Unele scene în care apar: o clădire asemănătoare cu biserica zidită la Mănăstirea Neamţ de Ştefan cel Mare, un tânăr principe, care, seamănă cu domnitorul ctitor şi unele costume caracteristice veacului al XV-lea au condus pe unii la concluzia ca această pictură ar fi din veacurile XV-XVII.

Clădirile incintei, aşa cum se prezintă ele astăzi, datează din veacurile XVIII-XIX.

Diferite însemnări, din care unele pe piatră, arată că înainte de veacul al XVIII-lea au existat alte clădiri: o trapeză şi cuhnie (bucătărie) zidite de Alexandru Cornea (1540), o clisiarniţă zidită de Ilias (1546-1551), chilii şi turnuri, înălţate de diferiţi domnitori şi ierarhi moldoveni, care din cauza unor incendii, unor prădăciuni şi unor întâmplări dureroase s-au ruinat.

O dată cu veacul al XVIII-lea, a început, prin osârdia vieţuitorilor mănăstirii, acţiunea de reconstrucţie şi reînnoire.

Arhitectura:

În incinta mănăstirii se află două biserici, două paraclise, turnul-clopotniţă cu 11 clopote, Seminarul Teologic “Veniamin Costache”, precum şi un muzeu cu o colecţie de artă bisericească şi sala tiparului.

Specific este Aghiazmatarul circular din faţa mănăstirii, unde se face sfinţirea apei la hram.

În biserică se află o icoană a Maicii Domnului pictată în anul 665 în Israel, făcătoare de minuni.

Aşezământul are cea mai mare şi mai veche bibliotecă mănăstirească (18000 volume) şi a avut o contribuţie deosebită la dezvoltarea culturii şi artei româneşti medievale.

În camera mormintelor este îngropat Ştefan Voievod (unchiul lui Ştefan cel Mare), iar în pronaos se află moaştele sfântului necunoscut descoperite în 1986, prin scoaterea asfaltului de pe alee.

Biserica Înălţarea Domului:

Biserica ctitorită de Ştefan cel Mare este principalul monument istoric şi de arhitectură moldovenească din incintă mănăstirii, de o eleganţă şi frumuseţe deosebite.

Dimensiunile şi monumentalitatea ansamblului au sporit prin introducerea în construcţie a unor elemente noi: pridvorul, situat în faţa intrării şi sala mormintelor, sau gropniţa, amplasată între pronaos şi naos.

Pronaosul, de formă dreptunghiulară, este boltit cu două calote sferice.

Naosul, tot dreptunghiular, de dimensiuni mari, are două abside laterale, semicirculare în interior şi pentagonale în exterior, baza fiind formată din patru arce oblice sprijinite pe alte patru arce mari.

Turla se ridică în mijloc, iar nouă contraforturi masive susţin zidurile până la nivelul bolţilor.

Faţadele sunt frumos ornamentate în stil autohton moldovenesc, rezultat din îmbinarea elementelor bizantine (ceramică smălţuită, cărămizi şi discuri diferit colorate, în verde, în galben, în brun) cu cele gotice (contraforturile şi ancadramente de uşi şi ferestre). Discurile smălţuite şi nişele împodobesc şi turla, de formă octogonală, prevăzută cu patru ferestre.

Pictura din absida principală, naos şi sala mormintelor aparţin ultimilor ani de domnie ai lui Ştefan cel Mare, iar cea din pridvor şi pronaos este din timpul lui Petru Rareş.

“Pisania”, în limba slavonă, fixată pe faţada de miazăzi a pronaosului, este deplin concludentă cu privire la ctitorul bisericii şi la timpul când a fost ea zidită:

“Doamne Iisuse Hristoase, primeşte acest hram, care s-a zidit cu ajutorul Tău întru slava sfintei şi slavitei de la pământ la cer inălţare a Ta şi Tu stăpâne acopere-ne cu mila Ta de acum şi până în veac. Io  Voievod a binevoit  a început  a zidit acest hram pentru rugăciunea   a Doamnei    a fiului  Bogdan  a celorlalţi fii    -a sfârşit an anul 7005 iar  domniei  anul patruzeci  cel dintâi curgător  lui noiembrie  14″.

Ferestrele prin care pătrunde    mormintelor, naos  altarul bisericii,  decursul timpului, au fost lărgite  mărite, dar cu prilejul lucrărilor de restaurare din 1958-1961 li -a dat  .

Obiecte extrem de valoroase:

Între obiectele cu valoare istorică şi artistică din colecţia mănăstirii, mai importante sunt următoarele:

- Icoana Maicii Domnului primită în dar, potrivit tradiţiei, de Domnitorul Alexandru cel Bun de la împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul;

- Catapeteasma care, pe vremuri, a aparţinut paraclisului din Cetatea Neamţ, câteva icoane din veacurile XVII-XVIII;

- câteva icoane executate de N. Grigorescu;

- un vas pentru aghiazmă din 1775;

- un Panaghiar din 1750;

-o Nebedernita din anul 1665;

- un Epitrahil din veacul al XVIII-lea;

- un Omofor care a aparţinut Episcopului Pahomie al Românului (1706-1714);

-o presa tipografică din veacul al XVIII-lea;

- două prese tipografice din metal din veacul al XIX-lea;

-numeroase xilogravuri şi diferite piese tipografice.

Rămâneţi şi bucuraţi-vă de frumusetiile Moldovei. Veţi fi impresionaţi de ospitalitatea oamenilor din aceste meleaguri şi de ofertele nemaipomenite de cazare.

23 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 4 stele, 5 stele, Alte Obiective Turistice, Manastiri in Romania, Muzee in Romania, Neamt | fara comentarii

Manastirea Curtea de Arges

Dintre monumentele care au fost făurite de-a lungul veacurilor, din câte au împodobit Argeşul voievodal, de bună seamă că biserica înălţată de Neagoe Basarab (1512-1521) este cea mai valoroasă construcţie de artă şi arhitectură bisericească.

Începută în 1514 din vrerea lui Neagoe Basarab de a crea un monument fără seamăn de frumos lucrările ei s-au încheiat trei ani mai târziu. Ascultând nu numai legenda, ci şi unele ştiri istorice, se pare că din lipsă de bani, cu toată jertfirea podoabelor Doamnei sale, dar mai ales din lipsă de zile, zugravirea bisericii n-a putut fi isprăvită înainte de trecerea întru cele veşnice a lui Neagoe Basarab.

Arhitectura:

Pronaosul

Aşa cum se înfăţişează în prezent, biserica este alcătuită dintr-un pronaos supralargit, contopit organic cu construcţia propriu-zisă, ai cărui 12 stâlpi interiori susţin o turlă pe mijloc şi două turnuleţe laterale care încununează colţurile vestice ale pronaosului.

Pronaosul este evidenţiat în acest fel deoarece îndeplinea şi funcţia de necropolă. Aceste turle mici dau impresia prin podoaba lor exterioară, caracterizată de răsucirea porţiunilor de zidărie, că stau să cadă unul asupra celuilalt şi că se înşurubează în tăriile cerului.

Restul bisericii şi altarul - cu abside care îi împlinesc forma de cruce - susţin de asemenea o turlă înaltă, a cărei îmbinare cu ansamblu se face prin bolţi, dând un tot arhitectonic de o zvelteţe inegalabilă.

În faţa intrării se află un agheasmatar deschis, a cărui cupolă cu arcuri dantelate se sprijină de patru coloane, lucrate în marmură de felurite tonuri şi împodobite cu desene (1516-1517).

Văzut dinspre apus, agheasmatarul cu învelitoarea de plumb şi crucea aurită se proiectează pe cele 12 trepte care urcă spre intrarea în sfântul locaş, şi pe rama care o îmbracă, asemeni unui portal aplicat.

În ansamblu biserica este aşezată pe o puternică temelie: un vast pavaj orizontal din blocuri de piatră, mai larg decât suprafaţa de bază a bisericii, marginile lui terminându-se cu un fel de împrejmuire din floroni (în acest caz crini) sculptaţi din piatră.

Pereţii exteriori sunt împărţiţi în două zone suprapuse demarcate printr-un brâu, împletit în suvite.

Faţadele sunt decorate în relief plat cu motive caucaziene şi islamice. În partea de jos se află o suită de panouri dreptunghiulare, în care sunt fixate ferestrele.

În registrul de sus, de asemenea, se află o suită de panouri semicirculare în partea superioară, în centrul cărora sunt fixate plăci decorative şi discuri în rozetă, iar ca nişte paftale domneşti, la întretăierea arcurilor, se află alte discuri mai mici.

Pe ele sunt aşezaţi porumbei, care parcă stau gata de zbor. Fiecare poartă în cioc un clopoţel. La adierea vântului, aceşti clopoţei sunau lin, asemenea unor suave glasuri tainice.

Legenda:

În apropierea bisericii se află fântâna meşterului Manole, constructorul legendar al ctitoriei lui Neagoe Basarab, eroul mai multor balade populare.

Balada Monastirea Argesului spune că meşterul Manole şi-a zidit în zidurile acestei magnifice mânăstiri soţia deoarece tot cea ce era construit în timpul zilei se dărâma noaptea.

Tot legenda ne dă o explicaţie şi pentru fântâna meşterului Manole.

Când domnitorul a văzut această măreaţă construcţie i-a întrebat pe cei zece meşteri dacă mai pot construi o mânăstire mai frumoasă decât această.

Aceştia au raspun afirmativ, iar domnitorul, pentru a împiedica posibila construcţie a unei mânăstiri mai frumoase, a poruncit că schelele pe care erau urcaţi meşteri să fie dărâmate şi astfel cei zece “meşteri mari, calfe şi zidari” au rămas blocaţi pe acoperiş.

Ei şi-au făcut aripi din şindrile şi s-au aruncat de pe acoperişul mănăstirii sperând să ajungă jos nevătămaţi, dar toţi au murit. În locul unde s-a prăbuşit meşterul Manole a apărut un izvor, fântâna meşterului Manole.

Cazare Curtea de Arges

23 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Arges, Manastiri in Romania | fara comentarii

Castelul Bran

Castelul Bran este un monument istoric şi arhitectonic, situat în Pasul Bran-Rucar, la 30 de kilometri de Braşov (harta) .

Arhitectură:

Fiind o cetate de “trecatoare” cu scop militar bine determinat, construcţia a comportat în prima fază o incintă patrulateră neregulată, alungită pe axa est-vest, folosind cu iscusinţă avantajele oferite de teren.

Pe latură de vest era înconjurată de o curtină şi un turn rotund de colţ. Tot din prima fază datează se pare, zidul de incintă donjonul de pe latură nordică.

Zidul de incintă, construit din piatră brută şi pe alocuri din cărămidă provenită de la reparaţiile ulterioare,era prevăzut cu două nivele de guri de tragere.

Donjonul - cea mai înaltă construcţie a cetăţii - a fost plasat pe latura nordică, având formă dreptunghiulară cu un acoperiş într-o singură pantă pronunţată.

Turnul avea în partea inferioară o zidărie masivă, ce îmbrăca stânca, iar în partea superioară se termina cu un foişor de observaţie, probabil de o dată mai recentă.La nivelele superioare era prevăzut cu câte o încăpere.

Latura exterioară a fost prevăzută cu şase guri de tragere, transformate ulterior în ferestre.

În încăperea de sub panta acoperişului se păstrează pe tencuială o inscripţie în latină care aminteşte de o restaurare a acestuia în anul 1723.

În faţa foişorului, spre nord, se află un fronton cu creneluri “treptate” şi rotunjite, sub care se află două rânduri de arcade oarbe. Crenelurile, de influienţă italiană pot fi atribuite secolului al XIV-lea, însă cele două frize de arcade oarbe sunt mai târzii, posibil secolul al XVII-lea.

Elementele decorative, asemănătoare celor de pe donjon, (creneluri şi arcade oarbe) se regăsesc şi pe latura vestică la clădirea alipită donjonului.

Istoric:

Prima atestare documentară este din 1377 când braşovenii au primit, din partea lui Ludovic I d’Anjou, dreptul de a ridica cetatea pe locul fostei fortăreţe.

Apoi, între 1419-1424 a intrat în posesia lui Sigismund.

La sfârşitul secolului al XV-lea a fost subordonată comitetului secuilor şi sub domnia lui Iancu de Hunedoara a trecut sub conducerea voievodatului Transilvaniei.

La 1 decembrie 1920, Castelul Bran a fost donat Reginei Maria a României Mari, în semn de recunoştinţă din partea oraşului Braşov pentru contribuţia la Unirea cea mare de la 1918.

Imediat după această, timp de 7 ani, Castelul a intrat într-o perioadă de restaurare, sub conducerea arhitectului Curţii Regale, Carol Liman.

Acesta a conceput ansamblul ca o reşedinţa de vară. Tot în a această perioadă a fost construită şi Casa de ceai.

În timpul acestor lucrări, Castelul a fost dotat cu apă curentă de la o fântână săpată în stâncă, adâncă de 57 de metri, şi iluminat de la o uzină electrică cu turbină.

De la această uzină au fost apoi electrificate, în 1932, satele Bran, Simon şi Moeciu.

Apoi, în 1938, Regină Maria a lăsat Castelul Bran drept moştenire Principesei Ileana, care l-a stăpânit până în 1948.

Castelul Bran a trecut oficial în proprietatea lui Dominic de Habsburg din 18 mai 2009.

Nepot al Reginei Maria şi fiu al Principesei Ileana, Dominic de Habsburg a dobândit Castelul Bran la aproape şase decenii după ce familia sa a fost forţată de regimul comunist să părăsească ţara, pe când el avea doar zece ani.

Legenda:

Dracula aşa cum este perceput astăzi constituie rezultatul  consemnărilor unor cronicari ai vremii, in urma unor evenimete istorice, cu intenţia de a-l pune pe marele voievod Vlad Tepes într-o lumină nefavorabilă,  consemnari amplificate în secolele următoare prin asocierea cu personajul romanului de ficţiune „Dracula”, apărut în Anglia, în 1897, avându-l că autor pe scriitorul irlandez Bram Stoker.

Adevărul despre domnitorul Ţării Româneşti Vlad Ţepeş (1456-1462; 1476) este cunoscut din numeroase lucrări aparţinând istoricilor români şi străini.

Convins că numai o domnie puternică în interior putea să asigure ordinea în ţară şi să organizeze cu succes apărarea ei de primejdiile externe, Vlad Ţepeş recurge la o domnie autoritară, impune supuşilor săi cinstea şi hărnicia ca virtuţi; necinstea (hoţia) lenevia şi viclenia erau pedepsite cu asprime prin tragerea în ţeapă, o pedeapsă crudă, dar care poate fi înţeleasă doar în raport cu epoca în care a trăit, o epocă de mare cruzime, care a cunoscut şi alte pedepse, la fel de aspre, cum ar fi arderea pe rug, spânzurătoarea etc..

Localizare:

Branul se situează la mai puţin de 30 km. de Braşov, pe şoseaua ce iese prin vechiul cartier Bartolomeu şi care leagă Braşovul de Câmpulung Muscel, prima capitală a Ţării Româneşti, acolo unde se întâlnesc Munţii Piatra Craiului  cu masivul Bucegi.

Ai nevoie de cazare?

15 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 5 stele, Brasov, Castele in Romania | fara comentarii

Pestera Ursilor

Peştera Urşilor a fost descoperită în 1975, cu ocazia unei dinamitări executate la cariera de marmură din zonă.

Este unul dintre principalele obiective turistice ale Munţilor Apuseni, ea aflându-se în judeţul Bihor, în imediata apropiere a localităţii Chiscau, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 m (harta) .

Istoric:

Numele peşterii se datorează numeroaselor fosile de “urşi de cavernă” (Ursus spelaeus) descoperite aici.

Peştera era un loc de adăpost pentru aceste animale, acum 15.000 de ani.

La bătrâneţe, ca multe alte mamaifere ursul de peşteră se retrăgea să moară într-un astfel de loc.

Având o lungime de peste 1500 m, peşteră se compune din galerii aflate pe două nivele şi anume: galeria superioară lungă de 488 m destinată circulaţiei turiştilor şi galeria inferioara ce are o lungime de 521 m destinată cercetărilor ştiinţifice.

Vizitarea peşterii:

Incepe cu Galeria Urşilor (numită şi Galeria Oaselor) în care sunt adăpostite 1500 de piese, 140 de cranii şi numeroase culcuşuri ale ursului de peşteră. Pe pereţii galeriei se observă zgârieturi lăsate de labele urşilor.

În cea de-a doua galerie, numită şi Galeria Emil Racoviţă se află un schelet de urs expus în poziţia în care a murit precum şi fosilele altor animale dispărute în urmă cu sute de ani: o specie de capră neagră, leul şi hiena de peşteră.

Galeria are pereţii distanţi la 10-15 m iar bolta ei se situează la peste 10 m înălţime, fiind totodată împodobită cu numeroase stalagmite, domuri, bazine de apă, stalactite.

Ultima galerie, Galeria Luminilor ne întâmpină cu impresionantele stalagmite şi stalactite care au dat naştere unor adevărate “statuete” (”Mastodontul”, “Draperiile din Galeria Ursilor”, “Portalul”, “Pagodele”, “Lacul cu nuferi”).

Statuetele sunt asemenea celor de ceară de un alb pur ce lasă frâu liber imaginaţiei oricărui vizitator.

Galeria se inchie cu un tunel artificial lung de 16 m greu accesibil turiştilor dar care răzbate în cele din urmă la suprafaţă.

Printre formaţiunile de stalactite şi stalagmite se mai remarcă “Palatele fermecate”, “Căsuţa Piticilor”  şi ultima sală “Sfatul Bătrânilor”, iluminata cu lumânări.

Căi de acces:

Pe DN-76 (Oradea-Deva), cu derivaţie la km 86 în comuna Sudrigiu, pe DJ-763, încă 16 km (şosea asfaltată).

Programul de vizitare:

Tot timpul anului,  zilnic între orele 10-17, luni închis.

Vizitarea durează aproximativ 45 min, în grupuri conduse de ghizi autorizaţi.

Temperatura în peşteră:

+10A°C (constantă).

In afara de Pestera Ursilor, judetul Bihor este vestit si pentru conditiile ireprosabile de cazare.

15 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 4 stele, Bihor, Pesteri in Romania | fara comentarii

Muzeul Satului Bucuresti

Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” (sau pe scurt Muzeul Satului) este una dintre cele mai mari atracţii turistice ale Bucureştiului (harta) .

Muzeul, o creaţie a folcloristului şi sociologului Dimitrie Guşti, a fost inaugurat în 1936.

Este un muzeu în aer liber înconjurat de verdeaţă şi lacuri, oferă pe o suprafaţa de 30 de hectare 70 de gospodării, cu ustensilele tradiţionale, precum şi o moară de apă, una de vânt, o presă de ulei, etc., adunate din toate provinciile ţării.

Ideea organizării unui muzeu în aer liber în România datează din sec. al XIX-lea, odată cu apariţia primelor semne de îngrijorare cu privire la soarta artei populare şi a meşteşugurilor artistice.

Profesorul Dimitrie Guşti a ajuns la concluzia că, pentru a fi înţelese, obiectele trebuie să fie aşezate astfel ca să alcătuiască un sat adevărat, nu în standuri, ci în bătătura omului.

Construcţiile selectate în timpul cercetărilor după criteriul reprezentativităţii, au fost demontate şi aduse la Bucureşti în 56 de vagoane de tren. Odată cu materialele de construcţie, au sosit şi 130 de meşteri, cunoscători ai tehnicilor tradiţionale de lucru, care urmau să refacă monumentele într-un timp record.

Au fost aduse 29 de gospodării, o biserică de lemn, cinci mori de vânt, o moară de apă, un teasc de ulei, o povarnă, o cherhana, o cârciumă, şase fântâni, câteva troiţe şi un scrânciob care, împreună, însumau aproape tot ceea ce cuprinde un sat obişnuit.

La deschidere, care a avut loc cu ocazia Lunii Bucureştiului, au participat regele Carol al ÎI-lea, membri ai guvernului, mari personalităţi politice şi din domeniul culturii, primarul Capitalei etc. De la început, muzeul s-a bucurat de un mare succes fiind vizitat de un public numeros.

Criteriile pe baza cărora a fost fundamentat muzeul sunt:

- istoric (reprezentarea habitatului tradiţional - şi implicit a culturii populare - în dezvoltarea să spaţială, între secolele XVII-XX)

- social (astăzi discutabil, datorită modului în care a fast abordat, preconizându-se ca expoziţia să reflecte şi situaţia ţăranului exploatat)

- geografic (gruparea monumentelor pe provincii istorice)

- economic (tipologia gospodăriei în funcţie de ocupaţii şi meşteşuguri)

- artistic (prezenţa esteticului ca valoare implicită sau explicită)

- al autencitatii şi tipicităţii

Pe lângă patrimoniul din expoziţia în aer liber şi din colecţii , muzeul deţine şi un bogat fond documentar de o imestimabila valoare istorico-etnografică.

Acest fond este alcătuit din colecţii de manuscrise, studii, schiţe, desene, relevee, planşe, clişee pe sticlă, filme, negative alb-negru şi color, fotografii, ce provin atât din cercetările pe teren ale echipelor de monografişti care au contribuit la fondarea Muzeului Satului cât şi din investigaţiile ulterioare.

Pentru a pătrunde în spiritul satului de odinioară vă recomand să participaţi laTargul meşterilor populari, Tabăra de creaţie “Vara pe uliţă”, Festivalul obiceiurilor de iarnă “Florile dalbe”, Zilele zonelor etnografice etc.

Aceste evenimente atrag un număr mare de vizitatori şi contribuie, cu fiecare an, la creşterea rândurilor publicului de muzeu, al publicului Muzeului Satului.

De asemenea la muzeu sunt elaborate programe adresate fiecărei categorii de public.

Pentru copii: Descoperirea vechilor meşteşuguri populare, De la artă populară la artă plastică, Să descoperim comunităţile rurale, Tabere de creaţie.

Pentru adulţi: Târguri ale meşterilor populari, Sărbători şi obiceiuri din calendarul popular, Festivaluri de datini şi obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou, Zilele fiecărei zone reprezentate în Muzeu.

Meşterii populari sunt onoraţi cu: Expoziţii şi Medalioane, acţiuni de descoperire a noi talente etc.

În mod special sunt concepute programe pentru persoane cu diferite categorii de handicap.

Mergeţi şi vizitaţi Muzeul satului şi veţi avea ocazia să descoperiţi o lume sfântă, pură ce surprinde şi acum prin frumuseţe şi originalitate.

Rămâneţi în Bucureşti măcar pentru câteva zile ca să vă puteţi bucura şi de celelalte obiective turistice de o mare importantă culturală şi istorică.  Click pentru detalii cazare.

14 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 5 stele, Bucuresti, Cetati in Romania, Muzee in Romania | fara comentarii