Ponoarele este o rezervaţia naturală cu o suprafaţă de 100 ha, ce cuprinde o serie de formaţiuni carstice cu valoare de unicat în ţară.
Podul peste care trece şoseaua este o arcadă naturală, care a luat naştere prin prăbuşirea tavanului unei peşteri. Arcada este de circa 25 m lungime, 8 metri lăţime şi se ridică la înălţimea maximă de 14 m faţă de fundul viroagei peste care se arcuieşte.
Grosimea bancului de calcar din care este format are minimum 4 m.

PODUL LUI DUMNEZEU
- unul din cele trei poduri naturale din lume -
Legenda spune că podul ar fi fost construit de Dumnezeu pentru Sfântul Nicodim, ca să treacă spre Tismana, după ce oamenii din Ponoarele l-au alungat din comună.
Despre Nicodim, o parte din legendă e reală. Pe la anul 1370, călugărul era în căutarea cascadei ce i s-a arătat în vis, deasupra căreia trebuia să construiască o mânăstire.
S-a oprit la Ponoarele, în locul de unde izvorăşte acest pârau, dar două familii înstărite din localitate l-au făcut să plece, acuzându- l că ar fi furat două găini.
Nicodim, umilit, a plecat la Tismana, unde a ridicat mănăstirea visată. Nu înainte însă de a blestema apa de la Ponoarele: să se zbuciume, să fie fără peşti şi să o înghită pământul.
Ceea ce s-a şi întâmplat, pentru că pe cursul ei s-au construit opt mori, în ea nu trăieşte nici o vietate, iar la un moment dat pământul o înghite, la propriu, pentru că traiectoria albiei sale trece peste o peşteră. Apa intră în cavitatea subterană brusc şi dă impresia că e înghiţită de pământ.
Mai există poduri naturale în Franţa şi în SUA, dar singurul din lume deschis traficului rutier e cel de la Ponoarele.

La est de pod se găseşte terminaţia aval a depresiunii de la Ponoarele, care are aspectul unei chei de calcar, prin care curge pârâul Izvorul Ponorului ce dispare aici prin mai multe sorburi. Spre vest, lângă pod, se adânceşte o dolină aproape circulară, în al cărui perete vestic se zăreşte gura unei peşteri.
Este Peştera de la Pod, cu dezvoltare totală de 633 m şi care este de fapt originea podului. Acesta nu este altceva decât vechea intrare a peşterii, rămasă izolată din cauza prăbuşirii unei părţi a tavanului, prăbuşiri care a dus la formarea dolinei.
Deasupra peşterii şi a podului se află un deal plin cu formaţiuni carstice, între care ‘lapiezurile ingropate‘ - încreţiturile calcaroase - ce alcătuiesc Câmpul Afroditei şi Câmpul Cleopatrei, unice în Europa, la altitudini de până la 600 m.
La cealaltă ieşire a peşterii întâlnim Lacul Zăton, un lac de origine carstică şi care, având legătură cu sistemul hidrografic al peşterii, este când plin ochi, când pustiu şi crăpat. Intrarea în peşteră se face printr-o coborâre destul de accentuată, cu o pantă mare.
Cum ajungi aici?
În nordul judeţului Mehedinţi se află comuna Ponoarele (harta), aflată la 37 km de gara Motru, 65 km de Drobeta Turnu-Severin, 65 km de Băile Herculane şi 45 km de Târgu-Jiu.
Daca ajungeti sa vizitati frumoasa creatie a naturii si doriti sa popositi cateva zile in zona gasiti cazare in Drobeta Turnu-Severin.

21 Decembrie 2009
Scris de
traveller |
2 stele, Mehedinti, Rezervatii Naturale |
2 comentarii

Biserica Sfântul Nicolae - Lapusna a fost construită în satul Comori în anul 1779, când a preluat mesajul ctitoriei anterioare, de la care i-au revenit şi icoanele realizate în 1740, de Vasilascu, zugrav din ţara Moldovei, feciorul lui Chiriac, stegarul din Focşani.
În 1939 a fost strămutată la Lapusna şi aşezată în pădurea de brazi, la câţiva paşi de răul Gurghiu.
Este o construcţie din lemn, pe fundaţie din piatră de râu, legată cu ciment. Pereţii se înscriu în plan dreptunghiular, cu absidă decroşată, poligonală, cu trei laţuri. Bârnele sunt îmbinate în coadă de rândunică, consolele fiind decorate cu crestături. În partea sudică are o prispă cu umerusei ciopliţi.
Spaţiul este compartimentat în altar, naos. pronaos. Uşile împărăteşti au o structură florală, delimitată prin baghete în frânghie. Bolta de deasupra navei este susţinută de arce care se sprijină direct pe pereţi. Naosul se delimitează de pronaos printr-o grindă din lemn şi pereţi înalţi de 1 m. Are şi un pridvor deschis, susţinut în faţă de 5 stâlpi din lemn brut.
Deasupra pridvorului este turnul clopotniţă cu foişor în console şi coif înalt, piramidal, neobişnuit la bisericile de lemn din această zonă, aceasta fiind concepţia arhitectului restaurator. Intrarea în biserică se face prin vest, printr-o uşă masivă din lemn de stejar, brut.
Ancadramentul intrării are gaura în formă de cheie, împodobit cu rozete şi străbătut de un profil crestat cu linii. Lumina pătrunde în altar prin trei ferestre aşezate câte una la est, sud şi nord, iar în naos printr-o fereastră aşezată pe peretele sudic şi alte două pe cel nordic. Pardoseala bisericii este din scândură, iar acoperişul este făcut cu şindrilă.

Pictura murală, cu ample compoziţii în care se remarcă fondul stelat, este opera zugravului Toader Popovici. Din bogatul program iconografic, consemnăm pe bolta navei medalioane cu Iisus Pancrator, mucenici, reprezentări din viaţă lui Hristos.
Pe boltă pronaosului, scena când s-a spânzurat Iuda în copac, iar pe peretele nordic Punerea în mormânt. Pe suprafeţele curbe din vest sunt zugrăviţi evangheliştii. În absidă, pe pereţii verticali, viziunea Patriarhului Petru şi Sfinţii Părinţi, mironosiţe şi mucenici împodobite cu flori, iar pe boltă este pictată Sfânta Treime, Buna Vestire şi cetele îngereşti.
Pilda Fecioarelor este desfăşurată pe peretele dintre pronaos şi naos. Pictura a suferit unele intervenţii în timpul restaurării monumentului.
Este situată pe şoseaua Tg. Mureş-Reghin-Deta, din Reghin ramificaţie dreapta Gurghiu-Dulcea-Lapusna 41 km şosea asfaltată (harta) .
Cazare la Lapusna


18 Decembrie 2009
Scris de
traveller |
3 stele, Biserici in Romania, Mures |
un comentariu

“Piatra dracului”, stânca ce se misca singura noaptea . . .
Piatra Teiului sau Piatra Dracului, cum mai este denumita de catre localnici este cea mai cunoscuta stânca din judetul Neamt, poate fi admirata în toata splendoarea ei acolo unde lacul de acumulare “Izvorul Muntelui” îsi închide luciul apei.
Zona mai este cunoscuta si drept “Coada Lacului” si este locul unde se întâlnesc cele 4 drumuri care vin dinspre Moldova si Transilvania, având ca punct comun splendida realizare umana, viaductul Poiana Largului, înconjurat de maretele piscuri ale Ceahlaului.
O muchie iesita formeaza un fel de cerdac, deasupra careia se înalta creasta putin încovoiata.
Aceasta stânca solitara , dreapta ca un turn, care parca vrea sa ajunga la cer se afla în comuna nemteana Poiana Teiului (harta) .
Legenda spune ca ciudata aparitie e rezultatul unui pariu dintre diavol si Dumnezeu.

Dracul s-a laudat ca va fura o stânca sacra de pe vârful Ceahlaului pâna în zori si va deveni stapân peste omenire, care începuse sa încalce poruncile lui Dumnezeu.
Desprinzând stânca, a plutit o clipa deasupra Ceahlaului. Dar când se îndrepta spre gura Bistritei, s-a auzit cântecul cocosilor.
Diavolul s-a cutremurat, si-a desclestat ghearele si stânca a cazut în ape.
Localnicii spun ca aceasta stânca se muta noaptea ori spre stânga, ori spre dreapta, pentru ca diavolul nu a renuntat sa încerce sa o ia si sa o ascunda în adâncurile apelor, ca sa ia lumea în stapânire. Dar nu poate decât s-o urneasca câtiva centimetri.
Una din explicatiile logice ale faptului ca pietroiul chiar îsi schimba locul ar fi ca e vorba de o iluzie optica indusa de marirea sau micsorarea debitului de apa, care da impresia ca stânca se afla mereu în alt loc. Însa nimeni nu a încercat sa lumineze acest mister prin metode stiintifice.
Legenda mai spune ca atunci când dracul vine la stânca sa, toate focurile din localitatile vecine se sting si toate animalele, de la pasari la patrupede, tac.
Vrei cazare Neamt ?
18 Decembrie 2009
Scris de
traveller |
2 stele, Neamt |
fara comentarii
Corabia este un oraş, din judeţul Olt, Oltenia, România, port la Dunăre. Acest oraş mai este numit şi “orasul teilor” deoarece timp de două luni pe an acesta este învăluit în mireasma florilor celor 4.000 de arbori seculari. O atracţie turistică de mare importanţă culturală şi istorică este cetatea dacică Sucidava.

Sucidava, vechea capitală a tribului dacic al sucilor, este situată în vatra oraşului Corabia (judeţul Olt), pe teritoriul fostului sat Celeiu (harta) .
Pe terasa superioară a Dunării se văd încă zidurile de apărare cu opt turnuri complet dezvelite ale oraşului roman târziu Sucidava (secolele IV-VI), care, împreună cu cartierul actual, acoperă o parte a oraşului roman din secolele ÎI-III, mai puţin cunoscut.
Au mai fost identificate băile romane (thermae), o bazilică paleocreştină (secolele V-VI) şi străzi pavate.
Cetatea se remarcă prin „fantana secreta”, o capodoperă inginerească, menită să aprovizioneze cu apă aşezarea în timpul asediilor.
Tot aici se găseşte piciorul unui pod roman construit peste Dunăre în timpul lui Constantin cel Mare. Inaugurat în 328, avea o lungime de peste 2 400 de metri, fiind considerat unul dintre cele mai lungi poduri ale antichităţii. Din păcate, podul lui Constantin cel Mare, (menţionat şi de Dimitrie Cantemir în „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”) a avut o existenţă scurtă.
Fantana Secretă . . .

Fântână Secretă este singurul obiectiv din complexul Sucidava rămas intact.
Fântâna captează la o adâncime de 18 metri un izvor aflat la poalele cetăţii Sucidava, la 14 metri în exterior de zidul de apărare.
Ea se compune din puţul propriu-zis şi coridorul de acces, lung de 26 de metri, ce coboară până la izvor. Monumentul a fost construit odată cu refacerea fortificaţiei, în secolul VI d.Hr., de împăratul Iustinian şi a rămas în funcţiune până la abandonarea cetăţii, un secol mai târziu.
Este singura fântână monumentală de acest tip din Europa de Sud-Est din perioadă romano-bizantină. Fântâna Secretă a fost folosită de localnici în timpul invaziilor şi apoi al diferitelor războaie, apa ei fiind potabilă şi acum.
Ca atracţia să fie şi mai mare ţin să vă anunţ că Fântâna Secretă are şi o legendă.
Legenda spune că apei din izvorul nesecat îi este atribuită virtutea de a înteţi iubirea cuplurilor, de a-i uni pe cei despărţiţi, chemându-i mereu la focul trăirii dintâi. De aceea miresele din Corabia şi din întreaga zonă, care cunosc legenda, coboară după nuntă la izvorul subteran luând din apa miraculoasă pentru ele şi aleşii lor. La fel fac şi cei ce rătăcesc în găsirea perechii pierdute sau visate.
Fântâna este un loc de pelerinaj de aproape patru decenii datorită excepţionalei importanţe arheologice, dar şi a iubirii ce pluteşte în aer.
Daca vrei sa ramai sa vizitezi si imprejurimile gasesti cazare in Corabia.

17 Decembrie 2009
Scris de
traveller |
3 stele, Cetati in Romania, Olt |
un comentariu

Muzeul Ceasului, unic în reţeaua muzeelor din România, şi-a deschis porţile în anul 1963, într-o sală a Palatului Culturii din Ploieşti, prin grija profesorului Nicolae Simache, director al Muzeului de Istorie între anii 1954-1971.
Ulterior colecţia de ceasornice a fost adusă într-o clădire construită la sfârşitul secolului al XIX-lea, care a aparţinut lui Luca Elefterescu.
Cei care trec pragul acestui muzeu au ocazia să urmărească evoluţia mijloacelor de măsurare a timpului, de la primele “ceasuri” -cadranele solare, ceasurile arzătoare, cu apă (schiţa ceasului cu apă preluată din d`Horologerie Ancienne) sau cu nisip-, până la ceasornicele mecanice “antice” şi cele moderne.
Minunate lucrări de orologerie sunt adeseori nu numai opera unor vestiţi meşteri ceasornicari, ci şi a oamenilor de artă, care au contribuit la prezentarea lor cât mai atrăgătoare, creând adevărate stiluri. Printre cele mai vechi piese din colecţie menţionăm pendulele tip tabernacol şi cele Renaissance, realizate în bronz aurit, gravate sau tăiate, uneori cu cadrane emailate.

Cel mai vechi ceasornic, datat 1562, atestă, în plus, îmbinarea preocupărilor pentru calcularea timpului cu cele privind astronomia, fiind prevăzut cu cadrane astronomice. În rândul exponatelor de mare preţ, din colecţia muzeului se cuvine să amintim pendulele stil Ludovic al XIV-lea, cu cabinetul prelung şi bogate decoraţiuni în bronz cizelat, aurituri, furnir exotic sau marchetaj.
Printre ceasurile stil se distinge o piesă rocaille de mare frumuseţe - o pendulă de postament - cu cabinetul înalt şi decoraţie suplă în marmură albă şi bronzuri aurite. Este opera unor artişti francezi din secolul al XVIII-lea, realizată la cererea unui comanditar austriac din Viena, August Klein, al cărui nume este menţionat pe cadran.
La Muzeul Ceasului din Ploieşti pot fi admirate şi ceasornice populare, unele cu sonorizare simplă sau dublă, cu cântăreţi la flaut, altele monumentale, cu bogată încărcătură ornamentala, datând din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea.
Ceasornicele de buzunar din colecţia muzeului sunt expresia modului în care ştiinţa, tehnica şi arta au contribuit la crearea uneia din cele mai fine şi minuscule maşinării.

Dintre exponatele deosebit de valoroase menţionăm ceasornicele executate manual de mari meşteri englezi, francezi şi olandezi.Ele evidenţiază mecanisme de mers, de întoarcere, de sonorizare, lucrate cu migală în secolele al XVII-lea si al XVIII-lea.
Ceasornicele bijuterii, măiestrit executate, sunt făcute din aur sau argint, împodobite cu gravură aleasă şi pietre preţioase, alteori cu emailuri de nuanţă diferită, în care s-au realizat portrete ori decoraţiuni cu motive florale, geometrice etc.
Un loc aparte în colecţie îl ocupă ceasurile marilor personalităţi, reprezentanţi de seamă ai culturii şi vieţii politice româneşti de odinioară: Constantin Brâncoveanu, Alexandru Ioan Cuza, Cezar Bolliac, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Ion Luca Caragiale, Duiliu Zamfirescu, Ioan Al. Bassarabescu, Alexandru Moruzzi, Mihail Kogălniceanu, Theodor Aman, Nicolae Iorga, Păstorel Teodoreanu s,.a.
În colecţie sunt şi unele ceasuri curiozităţi, cum ar fi: “ceasul invizibil“, cu cadran transparent şi mecanism îngropat în ramă; ceasul “uzina cu aburi” (în miniatură) construit la Paris în anul 1800; ceasul morarului, al frizerului, ceasul-umbrelă, realizat în Anglia; ceasul tablou cu figurine mobile sau ceasul ştampilă.
Muzeul Ceasului se gaseste pe str. Nicolae Simache 1, Ploiesti (harta) .
Cazare Prahova
17 Decembrie 2009
Scris de
traveller |
3 stele, Muzee in Romania, Prahova |
fara comentarii

Cu siguranţă aţi mai auzit până acum de grădina cu meri, cu peri, cu flori, dar niciodată de grădina cu zmei.
De fapt aceasta se numeşte Grădina Zmeilor şi se află în apropiere de satul Galgaul Almasului din judeţul Sălaj (harta) .
Aceasta reprezintă un fenomen natural deosebit de spectaculos situat pe teritoriul muntelui Meses, masiv ce face parte din lanţul Carpaţilor Occidentali.
Grădina Zmeilor reprezinta o rezervaţie geologică compusă din numeroase stânci uriaşe, aşezate într-o mare dezordine (blocuri, turnuri, stâlpi, ciuperci, stânci cu forme de animale).
Formaţiunile de aici au luat naştere prin desprinderea unor blocuri sau compartimente de gresii din masivul care constituie dealul Inchieturi (376 m) şi alunecarea lor pe argilele vineţii de la bază, spre firul parului Dosului.
Denudaţia şi eroziunea eoliană şi pluvială sunt de asemenea cauze ale formării acestor figuri ciudate şi suprinzatoare.
Grădina Zmeilor ocupă o suprafaţa de 5 ha, de la primele formaţiuni până la baza abruptului.
Cele mai impresionante sunt cele două stânci în formă de prismă numite sugestiv “Zmeul” şi “Zmeoaică“. Alte blocuri de piatră au fost denumite “Moşu”, “Eva”, “Dorobantu”. Câţiva zmei sunt accesibili şi vă puteţi urca fără vreun echipament special. Dar sunt şi pereţi excelenţi pentru căţărători.
Acces:


Din Cluj pe E81 (spre Zalău) până în comuna Sanmihaiul Almasului, apoi faceţi dreaptă înspre Hîda-Bălan-Jibou.
Grădina zmeilor este în comuna Bălan, sat Galgaul Almasului. În sat există un indicator care va arată direcţia către Gradină (înspre stânga).
De la drum mai faceţi 1km pe drum de ţară (treceţi pe lângă nişte sere) până ajungeţi la un platou pe care se află o pensiune şi un chioşc.
Până în Galgaul Almasului drumul este bun, fără probleme. Din Cluj, cam 70km.
Photo made by : Cristina Grecu / “Creative Commons”
Vrei cazare Salaj?
17 Decembrie 2009
Scris de
traveller |
2 stele, Alte Obiective Turistice, Salaj |
fara comentarii
Sibiul găzduieşte cel mai vechi pod metalic din România, care a devenit mândria oraşului datorită numărului mare de turişti care vin să îi afle povestea.
Acesta este primul pod din fontă din România. Elementele de rezistenţă ale podului sunt formate din patru traverse metalice arcuite, decorate cu rozete şi cu câte un brâu de elemente înscrise în cercuri. Pe una din acestea este înscris numele de Fredericus Hutte, realizatorul podului.
Cercurile cu diametru maxim sunt decorate cu stema Sibiului pe latura sudică, iar pe cea nordică poartă inscripţiile “1859″, respectiv “FRIEDRICHS HAUTTE”.
Cercurile descrescătoare sunt ornate cu motive vegetale sau geometrice de factură neogotica.
Principala atracţie pentru turiştii este legenda podului, sau mai bine spus legendele pentru că sunt cunoscute câteva variante.
Bătrînii spun că podul are urechi, o putere greu de imaginat şi multă intuiţie, aşa că, la fiecare neadevăr rostit, podul începe să geamă din toate încheieturile, iar într-un zgomot care-ţi dă fiori, balustrada începe să cedeze. În cîteva minute, podul aduce mincinosul cu picioarele pe pămînt, la propriu şi la figurat.
Una din legende vorbeşte despre faptul că Piaţa Mică din Sibiu, fiind piaţa negustorilor, era implicit şi piaţa tocmelilor. După negocieri, plecînd cu marfa spre casă, unii cumpărători constatau că au fost păcăliţi. Se întorceau, îi luau de piept pe negustorii mincinoşi şi, în hohotele de rîs ale precupeţilor, îi aruncau de pe pod. Astfel, sperietură era cea care îi făcea pe negustori că data viitoare cînd poposeau în Hermannstadt să nu mai înşele sibienii.
Cea mai captivantă este legenda cuplurilor care obişnuiau să se plimbe pe pod. Se spune că tinerii îndrăgostiţi, trecînd noaptea pe pod şi jurindu-şi iubire veşnică, ajungeau să discute şi despre curăţenia trupească a fetei. Şi toate afirmau că sînt curate că lacrima. Numai că, dovedindu-se mincinoase, după noaptea nunţii erau tîrîte şi aruncate de pe podul jurămintelor false.
Cea mai plauzibilă legendă este cea care aminteşte de cadeţii de la Academia Militară, care furau inimile tinerelor domnişoare. La locul lor de întîlnire preferat, sibiencelor li se promiteau multe, ca apoi, pe acelaşi pod, să fie lăsate să aştepte în zadar bărbaţii care uitau de ele şi de jurămintele de amor.
Nu contează care legendă se apropie de adevăr căci fiecare trezeşte curiozitate în sufletele turiştiilor, care cred in cele spuse nefiind curajoşi care să îi încerce puterile.
Podul minciunilor se află în Piaţa Mică, Sibiu (harta) .
Cazare Sibiu . . .





16 Decembrie 2009
Scris de
traveller |
3 stele, Alte Obiective Turistice, Sibiu |
fara comentarii

Vizitând judeţul Suceava veţi avea posibilitatea de a admira unul din cele mai frumoase şi atrăgătoare obiective turistice şi anume Salina Cacica.
Treabuie să ştiţi că această salia este un unicat datorită faptului că, galeriile sale sunt săpate manual, fără utilaje. Sunt 8200 galerii, armate cu lemn, în bună stare şi astăzi, după mai mult de 200 de ani.
Vorbim de o perioadă de 200 de ani pentru că salina a fost deschisă în 1791. Pentru exploatarea şi scoaterea sării la suprafaţă nu sunt folosite utilajele şi nici vagonetii. Singura cale de acces sunt treptele de lemn.
Ajunşi aici veţi fi atraşi de frumuseţea Capelei romano-catolică Sf. Varvara construită din dorinţa minerilor de a avea un loc pentru închinat, de Capela ortodoxă, de Lacul Sărat şi de Sala de dans denumită şi “Sala Ing. Agripa Popescu”.
Sala de dans, aflată la adâncimea de 37 metri, are dimensiuni relativ mari: 24×12x12 metri, iar la capete are 3 balcoane şi ele săpate în sare. Aici se organizau baluri, întâlniri festive, spectacole fiind şi primul loc de distracţie din zonă.
Lacul Sărat - este un lac artificial săpat manual de mineri la o adâncime de 35 metri, pe pereţii căruia se găsesc cristale de sare. Dimensiunile lacului sunt de 10×6 metri. Lacul este îngrădit cu balustradă şi iluminat de câteva reflectoare, cu ani înainte aici făcându-se mici plimbări cu ajutorul unei plute.
Capela romano-catolică Sf. Varvara se află la capătul scărilor cu 192 de trepte, la 21 metri adâncime şi are tot ce îi trebuie unei bisericuţe: altar, icoane, candelabru, amvon şi balcon pentru cor. Altarul şi amvonul au fost sculptate în sare masivă. Capela are dimensiuni mari: 25 m lungime, 9 m lăţime şi 7 m înălţime iar pereţii sunt rectangulari.

Capela ortodoxă se află la adâncimea de 35 metri, unde se desfăşoară Orizontul I. în această zonă, galeria săpată direct în sare este mult mai largă şi are pe pereţi basoreliefuri sculptate în stâncă de sare, cu tematică religioasă, operă recentă a unor tineri scultori din zonă, unele după modele similare de la Salina Wieliczka de lângă Cracovia. În partea dreaptă a capelei se află Icoana Sf. Daniil Sihastrul
Numele salinei “Cacica” vine de la polonezul „kaczika”, raţă şi atestă faptul că în zonă existau multe mlaştini în stufărişul cărora trăiau raţe sălbatice.
Acces: Cacica se află în judeţul Suceava (harta), la 9 km de Solca, pe DJ 209 spre S şi la 18 km de Gura Humorului.
Cazare Suceava . . .
16 Decembrie 2009
Scris de
traveller |
2 stele, Suceava |
fara comentarii
În ceea ce priveşte obiectivele turitice ale judeţului Timiş am să vă recomand Peştera Româneşti.
Peştera Româneşti este situată la sud-est de satul Româneşti din judeţul Timiş, în versantul stâng al Văii Farasesti, munţii Poiana Ruscă (harta) .
Ceea ce m-a determinat să fac această alegere a fost faptul că această peşteră este renumită pentru acustica deosebită şi concertele ţinute în ea.

Cine s-ar fi gândit că există posibilitatea de a merge la un concert ţinut tocmai într-o peşteră . . . ?
Totul începe în anul 1984 când Asociaţia Speologica Speotimis, organizează în Sala Concertelor din această peşteră o serie de concerte la care au participat nume sonore ca: Filarmonica Banatul, Ştefan Ruha, Kathleen Evans, Alexandra Guţu, Gabriel Croitoru, Corala „Sabin Dragoi”, grupurile “Bega Blues Band”, “Survolaj”, “Nightlosers”, “Cargo”, “Celelalte Cuvinte”, “Implant Pentru Refuz” şi nu în ultimul rând “Zdob şi zdub” care au adus în Peştera Româneşti un număr record de 2.000 de spectatori.
Peştera Româneşti face parte din categoria peşterilor mijlocii, cu dezvoltarea totală de 1.450 m, dispusă orizontal pe 3 nivele. Intrarea principală este orientată spre N-NV, este lată de 9,5 m şi înaltă de 2 m, fapt ce permite o iluminare difuză până la circa 70m. Pe această porţiune pereţii sunt înverziţi de alge.
În Sala Liliecilor săpată în brecie tectonică (foarte puţine cazuri în peşterile din ţară) se găseşte o colonie permanentă de lilieci. Etajul superior şi cel mijlociu au caracter subfosil. Etajul inferior este accesibil doar speologilor cu echipament şi cunostiinte de TSA. Sălile principale s-au format la intersecţia mai multor falii.
Săpăturile arheologice efectuate de-a lugul timpului au scos la iveală oase de urs de cavernă şi obiecte provenind de la o aşezare neolitică: un depozit de cereale, ceramică aparţinând culturilor de Tisa şi Cotofeni, precum şi o vatră acum reconstituită şi expusă la Muzeul Banatului din Timişoara, unde se păstrează şi resturile de urs de cavernă.
Accesul la peşteră se face:
- Din Timişoara pe drumul E70 Timişoara - Lugoj, apoi pe DN 68A (spre Deva, prin Făget), până la Coşava.
- Din Deva DN 68A (spre Lugoj prin Margina) până la Coşava.
- Din Coşava se urmează şoseaua spre Valea lui Liman până în localitatea Româneşti.
- Din Româneşti există un traseu parţial accesibil auto pînă la peşteră -o oră de mers pe jos- care părăseşte satul în dreptul cimitirului.Se urmăreşte marcajul cu cruce galbenă.
Se mai poate ajunge la peşteră urmând drumul pe la Mănăstirea Izvorul lui Miron , apoi încă 2,5 km de mers de la bifurcaţia :la dreapta , spre Farasesti ,la stânga spre Pietroasa urmând drumul spre Farasesti. Se ajunge în dreptul unui sector de chei de unde mai sunt 120 metri de urcat în vesantul stâng geografic pe potecă pînă la intrarea în peşteră.
Vrei cazare Timis ?
16 Decembrie 2009
Scris de
traveller |
2 stele, Pesteri in Romania, Timis |
fara comentarii

Biserica dintr-un lemn . . .
Se poate să mai fi auzit despre icoane făcătoare de minuni, descoperite în cele mai neobişnuite locuri şi cu siguranţă aţi fost curioşi să le aflaţi povestea. O astfel de poveste, învăluie în mister biserica cu hramul Naşterea Maicii Domnului din com. Francesti, jud. Vâlcea (harta).
Mărturiile susţin că un călugăr ar fi găsit o icoană a Maicii Domnului în scorbura unui stejar secular. În acel moment el ar fi auzit o voce ce l-ar fi îndemnat să zidească o mânăstire din trunchiul acelui copac.
Biserica este construită chiar pe locul stejarului purtător de icoană, după toate probabilităţile pe la mijlocul secolului al XVI-lea, bisericuţa din lemn este lucrată din bârne groase, încheiate în coadă de rândunică.
Are o formă dreptunchiulara, cu absida altarului decroşată, cu o lungime totală de 13 m, lăţime de 5,50 m şi o înălţime de aproximativ 4 m. Este înconjurată la exterior de un brâu în torsadă, săpat în grosimea lemnului, cu un pridvor deschis, fără turlă.
Iconostasul, sculptat în lemn de tei, în 1814, este o veritabilă operă de artă ca şi multe din icoanele de lemn ce împodobesc bisericuţa în interior.

Icoana Maicii Domnului de care este legată existenţa acestui sfânt aşezământ monarhal, este păstrată cu multă veneraţie în biserica mare. Ea are dimensiuni impresionante, fiind înaltă de 1,50 m şi lată de 1,10 m.
În anul 1929, Andrei Grăbar de la Universitatea din Strasbourg a vizitat mănăstirea şi, studiind icoana, a identificat-o ca fiind pictată în secolul IV la mănăstirea Theothokos din Grecia, după un model care se spune că ar fi aparţinut Apostolului Luca, cel care a pictat-o pentru prima dată pe Fecioara Maria.
Conform tradiţiei, în lume se mai păstrează trei exemplare asemenea celei de la Dintr-un Lemn.
Frumusetea bisericutei din lemn costruita pe locul si din materialul unui singur stejar secular este una aparte, unica, ce reuseste sa trezeasca in sufletul fiecarui turist credinta ca exista minuni.
Cazare Valcea . . .
14 Decembrie 2009
Scris de
traveller |
4 stele, Biserici in Romania, Valcea |
fara comentarii