Manastirea Putna
Mănăstirea Putna este un lăcaş, monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase şi artistice româneşti.
Mănăstirea se află la 33 km de oraşul Rădăuţi, în nordul Moldovei (harta) .
Mănăstirea a fost un important centru cultural, aici s-au copiat manuscrise şi au fost realizate miniaturi preţioase. Lăcaşul deţine un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc.
Istoric
Începute la 10 iulie 1466, după cucerirea cetăţii Chilia (1465), lucrările de construcţie a bisericii cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, vor fi terminate în anul 1469, slujba de sfinţire (târnosirea) având loc la 3 septembrie acelaşi an.
S-au construit apoi Casa Domnească (1473), chiliile, zidul de apărare cu turnurile aferente şi Turnul Tezaurului, lucrările finalizandu-se în anul 1481.
Legenda
Se spune astfel că, odată, într-o noapte foarte întunecoasă, pe când Daniil Sihastru se ruga în adâncul chiliei sale de pe valea Viteului, iar afară se amestecau urletele lupilor cu mormăiturile urşilor, ar fi sosit la el, să-i ceară găzduire, Ştefan-Vodă, care, întorcăndu-se de la o vânătoare din munţi, s-ar fi rătăcit prin partea locului.
Cu acel prilej, bătrânul sihastru, având sfat de taină cu voievodul, l-ar fi înduplecat să ridice în apropiere, pe frumoasa vale a Putnei, o mănăstire, „pentru ca Dumnezeu să-i ajute la toate treburile lui”.
Arhitectura
Actualul plan al bisericii Mănăstirii Putna este identic cu planul vechii biserici ctitorite de Ştefan cel Mare.
Este un edificiu de tip triconc, cuprinzând la interior următoarele încăperi dispuse în anfiladă şi marcate de ziduri pline: un naos cu două abside laterale semicirculare, finalizat prin o a treia absidă (cea a altarului); o cameră a mormintelor, un pronaos dreptunghiular; un pridvor dreptunghiular dosat întregului edificiu.
Zidurile bisericii conţin în masa lor, încă de la cota pardoselii actuale, elemente de piatră de talie cu profilatura, recuperate din zidăriile unui edificiu monumental mai vechi, respectiv, din zidurile bisericii construite de Ştefan cel Mare între 1466 - 1469.
Înainte de incendiul din 1404 interiorul bisericii era ornamentat cu o reţea sumară de motive geometrice, iar după această dată a fost împodobit cu „o fastuoasă pictură de cult”, realizată, probabil, până la sfârşitul secolului al XV-lea.
La exterior faţadele monumentului au fost infrumusetate iniţial cu o bogată decoraţie de discuri smaltuite, iar ulterior, pana la jumătatea secolului al XVII-lea, cel puţin pe anumite zone, cu un strat de tencuială purtător al unei picturi policrome.
Demontarea şi reconstruirea vechii biserici, la mijlocul secolului al XVII-lea, a fost impusa datorită unor deteriorări survenite la fundatie, iar rezidirea s-a efectuat prin suprapunere nemijlocita peste vestigiile ctitoriei lui Ştefan cel Mare din anii 1466 - 1469.
Reconstrucţia cuprinde in întregime aria interioară a primei biserici şi o felie din lăţimea fundaţiei zidurilor sale laterale, care să protejeze mormintele existenţe, pe timpul fundării construcţiei şi funcţionării bisericii noi.
Exceptând zidul vestic al pridvorului actual, „zidurile transversale ale bisericii actuale au fost sprijinite direct pe fundaţiile rămase de la zidurile transversale ale primei biserici”.
Iconostasul ce împodobeşte biserica a fost realizat în anul 1773 din lemn de tei şi tisă. Executat de meşteri locali din poruncă şi cu osteneală mitropolitului Iacob Putneanul, iconostasul este sculptat în stil baroc târziu.
A fost restaurat.
Muzeul
Muzeul mănăstirii, reamenajat în anii 1976 şi 2004, se află în partea de vest a incintei, alături de Paraclis.
Aici se păstrează o parte din tezaurul artistic şi istoric al mănăstirii, constând în manuscrise (Tetraevanghele, Psaltiri, cărţi de învăţătură, Leastvite, Psaltichii) şi broderii realizate în atelierele mănăstirii (epitafuri, acoperăminte pentru sfintele vase, pocroveţe, dvere, valuri de tâmplă, acoperăminte de morminte, veşminte preoţeşti), cărţi de cult şi de învăţătură, odoare bisericeşti (sfinte vase, cruci ferecate, icoane, cădelniţe, candele), obiecte din ceramică, etc.
Printre odoarele de mare preţ, se număra icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului adusă, după tradiţie, din Constantinopol în 1472 de către Doamna Măria de Mangop, soţia Sfântului Voievod Ştefan şi craniul Sfântului Ierarh Ghenadie, mare făcător de minuni, ferecat în argint aurit şi dăruit mănăstirii de ctitorul ei în anul 1488.
Necropola
Concepută de la început că necropolă domnească, biserica Mănăstirii Putna adăposteşte paisprezece morminte din care trei sunt voievodale, aparţinând familiei Musatinilor.
Lucrat din poruncă sa, cu doisprezece ani înainte de strămutarea la veşnicele locaşuri, mormântul Binecredinciosului Voievod Ştefan se află în partea de sud a gropniţei.
Detalii pentru cazare aici .
