Castelul Bran
Castelul Bran este un monument istoric şi arhitectonic, situat în Pasul Bran-Rucar, la 30 de kilometri de Braşov (harta) .
Arhitectură:
Fiind o cetate de “trecatoare” cu scop militar bine determinat, construcţia a comportat în prima fază o incintă patrulateră neregulată, alungită pe axa est-vest, folosind cu iscusinţă avantajele oferite de teren.
Pe latură de vest era înconjurată de o curtină şi un turn rotund de colţ. Tot din prima fază datează se pare, zidul de incintă donjonul de pe latură nordică.
Zidul de incintă, construit din piatră brută şi pe alocuri din cărămidă provenită de la reparaţiile ulterioare,era prevăzut cu două nivele de guri de tragere.
Donjonul - cea mai înaltă construcţie a cetăţii - a fost plasat pe latura nordică, având formă dreptunghiulară cu un acoperiş într-o singură pantă pronunţată.
Turnul avea în partea inferioară o zidărie masivă, ce îmbrăca stânca, iar în partea superioară se termina cu un foişor de observaţie, probabil de o dată mai recentă.La nivelele superioare era prevăzut cu câte o încăpere.
Latura exterioară a fost prevăzută cu şase guri de tragere, transformate ulterior în ferestre.
În încăperea de sub panta acoperişului se păstrează pe tencuială o inscripţie în latină care aminteşte de o restaurare a acestuia în anul 1723.
În faţa foişorului, spre nord, se află un fronton cu creneluri “treptate” şi rotunjite, sub care se află două rânduri de arcade oarbe. Crenelurile, de influienţă italiană pot fi atribuite secolului al XIV-lea, însă cele două frize de arcade oarbe sunt mai târzii, posibil secolul al XVII-lea.
Elementele decorative, asemănătoare celor de pe donjon, (creneluri şi arcade oarbe) se regăsesc şi pe latura vestică la clădirea alipită donjonului.
Istoric:
Prima atestare documentară este din 1377 când braşovenii au primit, din partea lui Ludovic I d’Anjou, dreptul de a ridica cetatea pe locul fostei fortăreţe.
Apoi, între 1419-1424 a intrat în posesia lui Sigismund.
La sfârşitul secolului al XV-lea a fost subordonată comitetului secuilor şi sub domnia lui Iancu de Hunedoara a trecut sub conducerea voievodatului Transilvaniei.
La 1 decembrie 1920, Castelul Bran a fost donat Reginei Maria a României Mari, în semn de recunoştinţă din partea oraşului Braşov pentru contribuţia la Unirea cea mare de la 1918.
Imediat după această, timp de 7 ani, Castelul a intrat într-o perioadă de restaurare, sub conducerea arhitectului Curţii Regale, Carol Liman.
Acesta a conceput ansamblul ca o reşedinţa de vară. Tot în a această perioadă a fost construită şi Casa de ceai.
În timpul acestor lucrări, Castelul a fost dotat cu apă curentă de la o fântână săpată în stâncă, adâncă de 57 de metri, şi iluminat de la o uzină electrică cu turbină.
De la această uzină au fost apoi electrificate, în 1932, satele Bran, Simon şi Moeciu.
Apoi, în 1938, Regină Maria a lăsat Castelul Bran drept moştenire Principesei Ileana, care l-a stăpânit până în 1948.
Castelul Bran a trecut oficial în proprietatea lui Dominic de Habsburg din 18 mai 2009.
Nepot al Reginei Maria şi fiu al Principesei Ileana, Dominic de Habsburg a dobândit Castelul Bran la aproape şase decenii după ce familia sa a fost forţată de regimul comunist să părăsească ţara, pe când el avea doar zece ani.
Legenda:
Dracula aşa cum este perceput astăzi constituie rezultatul consemnărilor unor cronicari ai vremii, in urma unor evenimete istorice, cu intenţia de a-l pune pe marele voievod Vlad Tepes într-o lumină nefavorabilă, consemnari amplificate în secolele următoare prin asocierea cu personajul romanului de ficţiune „Dracula”, apărut în Anglia, în 1897, avându-l că autor pe scriitorul irlandez Bram Stoker.
Adevărul despre domnitorul Ţării Româneşti Vlad Ţepeş (1456-1462; 1476) este cunoscut din numeroase lucrări aparţinând istoricilor români şi străini.
Convins că numai o domnie puternică în interior putea să asigure ordinea în ţară şi să organizeze cu succes apărarea ei de primejdiile externe, Vlad Ţepeş recurge la o domnie autoritară, impune supuşilor săi cinstea şi hărnicia ca virtuţi; necinstea (hoţia) lenevia şi viclenia erau pedepsite cu asprime prin tragerea în ţeapă, o pedeapsă crudă, dar care poate fi înţeleasă doar în raport cu epoca în care a trăit, o epocă de mare cruzime, care a cunoscut şi alte pedepse, la fel de aspre, cum ar fi arderea pe rug, spânzurătoarea etc..
Localizare:
Branul se situează la mai puţin de 30 km. de Braşov, pe şoseaua ce iese prin vechiul cartier Bartolomeu şi care leagă Braşovul de Câmpulung Muscel, prima capitală a Ţării Româneşti, acolo unde se întâlnesc Munţii Piatra Craiului cu masivul Bucegi.