Turnul Alb Brasov

E Martie.

E luna mărţişoarelor dar mai ales luna în care căldura îşi intră în drepturi iar razele soarelui îţi mângâie chipul dis de dimineaţă.

Pe o asemenea vreme ce ar putea fi mai plăcut decât o plimbare cu paşi înceti însoţiţi de prieteni sau familie?

Vestea bună e că ştiu locul perfect unde ai putea avea parte de relaxare, unde aşezat pe o bancă aerul prospat al primăverii te va învălui.

Este vorba de Braşov. Cei ce sunt de aici vor ştii cu siguranţă despre ce vorbesc, iar dacă nu sunteţi din zonă credeţi-mă merită să faceţi un drum la Braşov pentru a face o plimbare până la Turnul Alb (harta) .

Despre o plimbare până la Turnul Alb vreau eu să vă vorbesc de fapt.

Ce trebuie să faci e să ajungi la aleea de după ziduri.

Urci treptele dinspre Bastionul Graft şi vei avea parte de o privelişte de vis. Vei putea admira practic tot centrul vechi, Piaţa Sfatului, Biserica Neagră, bastioanele, etc.

E superb!

În cazul în care sunteţi mai leneşi, dar vreţi o ieşire în natură şi să vizitaţi Turnul Alb veţi putea alege o altă variantă, şi anume să urcaţi cu maşina pe drumul spre Poiana Braşov.

Partea bună e că acolo există şi o mică parcare amenajată.

Trebuie să ştiţi că Turnul Alb este un monument de o mare importanţă culturală şi istorică ce iese în evidenţă datorită albului în care este zugrăvit.

Construit între anii 1460 şi 1494, acesta impresionează şi astăzi prin masivitatea şi zvelteţea liniilor sale arhitectonice.

Rezumând arhitectura sa în date putem spune: plan semicircular deschis; peste 30 m diferente de nivel faţă de zidurile oraşului; înălţime: 20 m spre oraş şi 18 m înspre deal; zidurile au la bază 4 m, iar diametrul turnului măsoară 19 m.

De-a lungul zidurilor sale, turnul prezintă metereze, guri pentru smoală şi balcoane susţinute de console cioplite în piatră.

Localizare:

Aflându-se la 59 m depărtare de zidul cetăţii, turnul comunică cu această printr-un pod mobil ce făcea legătură între turn şi Bastionul Graft.

Avea vedere spre Blumana şi, cu cele 5 etaje ale sale, era cel mai ridicat punct de fortificaţie din Braşov. În interiorul turnului s-a păstrat coşul de fum de deasupra unei vetre, care putea servi şi pentru încălzirea paznicilor şi a apărătorilor - breslaşi cositorari şi arămari.

În 1678, breasla cositorilor a răscumpărat obligaţia de apărare a turnului, numărul meşterilor fiind scăzut.

Cu ocazia marelui incendiu din 21 aprilie 1689, focul dus de un vânt puternic a cuprins şi Turnul Alb, care a ars, fiind renovat de abia în 1723.

Alte acţiuni de restaurare au fost efectuate în 1902, 1974, 2002 şi 2005 - 2006.

Astăzi deţine un punct muzeal.

Cu gândul că v-am motivat şi v-am stârnit interesul vă doresc plimbare plăcută.

Nu uitaţi  să vă spuneţi părerea cu privire la Turnul Alb din Braşov.

Dacă nu sunteţi din zonă trebuie să rămâneţi câteva zile în frumosul oraş pentru că veţi avea o mulţime de puncte turistice de vizitat şi veţi găsi oferte de cazare dintre cele mai favorabile.

Numai bine!

3 Martie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Brasov, Home, Monumente | fara comentarii

Manastirea Voronet Suceava

Mănăstirea Voroneţ este situată în satul cu acelaşi nume, la 36 km de Suceava şi la numai 4 km de centrul oraşului Gura Humorului (harta) .

Mănăstirea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ştefan cel Mare.

Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai patru luni şi jumătate ceea ce constituie un record pentru acea vreme.

Acces:

Pe DL Gura Humorului, spre S-V până la Voroneţ (5 km).

Hram:

Sfântul Gheorghe - 23 Aprilie.

Arhitectura:

Forma iniţială mai poate fi văzută în tabloul votiv: aşezată pe un soclu de piatră, cu turla înălţată pe o bază pătrată pentru a-i accentua zvelteţea, elanul către înălţime.

Exonarthexul i-a fost adăugat în 1547 la iniţiativa mitropolitului Grigorie Roşca, considerat al doilea ctitor al bisericii.

Aşa cum se înfăţişează astăzi Voroneţul reprezintă unul dintre primele monumente moldoveneşti creatoare de stil propriu, sinteză originală de elemente bizantine (plan treflat cu turlă pe naos), gotice (tendinţa de elansare a edificiului, arcurile frânte la chenarele uşilor şi ferestrelor, prezenţa contraforturilor).

De asemenea şi strict autohtone (turlă pe patru arcuri şi bază stelată, ocniţe sub cornişă, arcade oarbe la abside, friză şi discuri smălţuite).

Pictura interioară:

Naosul şi altarul păstrează ansamblul iconografic din vremea lui Ştefan cel Mare:

- bine adaptat spaţiului, armonios, cu personaje impunătoare, orânduire scenică mai puţin obişnuită în Moldova (Patimile lui Iisus, în naos);

- compoziţii neîntrecute prin sobrietate, vigoarea gesturilor şi formelor (Intrarea în Ierusalim, Rugăciunea de pe Muntele Măslinilor, în concă);

- elemente ce vădesc apropierea de mediul real, patetic uman (Coborârea de pe cruce, Sfântul Teodor, tabloul votiv).

Pictura pronaosului, ulterioară, alternează ornamente şi figuri ce vor să facă parcă legătura cu exteriorul, trecând totuşi prin pridvor unde Calendarul bisericii dar mai ales Sfântul Ilie se bucură de o prospeţime stângace cu o notă de umor anunţătoare cumva a icoanelor pe sticlă transilvănene (sec. XVIII-XIX).

Pictură exterioară:

Se datorează aceluiaşi Grigore Roşca, eruditul teolog care a urmărit personal realizarea operei călugărilor-zugrăvi anonimi.

Rezultatul a fost excepţional: Judecata de Apoi ocupă tot peretele de apus într-o uriaşă compoziţie pe cinci registre, unică în arta orientului creştin.

Specialiştii o consideră prin amploare, prin ştiinţa efectului decorativ şi strălucirea policromiei, superioară compozitiilor de la Athos şi celor de la Camposato (Pisa), demnă de a fi alăturată Capelei Sixtine din Roma, mozaicurilor geamiei Khrie (Istambul), imaginilor de la San Marco (Veneţia), din Siena, Assisi, Orvieto.

Originalitatea artistului constă în curajul sau de a introduce în scenă instrumente muzicale moldoveneşti (bucium, cobză), peisaj local, ştergare, veşminte populare - totul pe un fond albastru ce a născut în sintagmă “albastru de Voroneţ” egală verdelui Veronese şi roşului Titzian.

Peretele de sud este ocupat de Arborele lui Ieseu şi filozofi antici, portrete socotite capodopere.

Lângă intrare sunt chipurile făuritorilor istoriei mănăstirii: Sf. Daniil Sihastrul şi mitropolitul Grigorie Roşca.

Pe abside, conform regulei împământenite, Cinul adună zeci de figuri într-un adevărat alai.

Pe cât a mai rămas din peretele nordic nespălat de ploi, Adam ară, Eva toarce lână (Facerea lumii), în vreme ce Zapisul lui Adam şi Vămile Văzduhului înseamnă de fapt legende folclorice.

Jilţurile şi o parte din strane aparţin secolului al XVI-lea.

Dăruite de Ştefan cel Mare şi trase cu meşteşug, două clopotniţe evocă numele marelui voievod.

Expresie artistică a dreptei noastre credinţe, a rafinamentului şi gustului pentru frumos ale neamului nostru, Sf. Mânăstire Voroneţ îndeamnă la reculegere, încântă inima şi mintea privitorului ce ajunge la noi din toate colţurile lumii.

Nu ezitaţi să treceţi în lista voastră cu obiective de vizitat în vacanţă şi Voroneţul, mai ales că aveţi posibilitatea de a găsi cazare tocmai în sat.

Dacă aţi fost deja acolo împărtăşeşte-ţi impresiile tale cu noi. Te aşteptăm!

23 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Manastiri in Romania, Suceava | fara comentarii

Manastirea Curtea de Arges

Dintre monumentele care au fost făurite de-a lungul veacurilor, din câte au împodobit Argeşul voievodal, de bună seamă că biserica înălţată de Neagoe Basarab (1512-1521) este cea mai valoroasă construcţie de artă şi arhitectură bisericească.

Începută în 1514 din vrerea lui Neagoe Basarab de a crea un monument fără seamăn de frumos lucrările ei s-au încheiat trei ani mai târziu. Ascultând nu numai legenda, ci şi unele ştiri istorice, se pare că din lipsă de bani, cu toată jertfirea podoabelor Doamnei sale, dar mai ales din lipsă de zile, zugravirea bisericii n-a putut fi isprăvită înainte de trecerea întru cele veşnice a lui Neagoe Basarab.

Arhitectura:

Pronaosul

Aşa cum se înfăţişează în prezent, biserica este alcătuită dintr-un pronaos supralargit, contopit organic cu construcţia propriu-zisă, ai cărui 12 stâlpi interiori susţin o turlă pe mijloc şi două turnuleţe laterale care încununează colţurile vestice ale pronaosului.

Pronaosul este evidenţiat în acest fel deoarece îndeplinea şi funcţia de necropolă. Aceste turle mici dau impresia prin podoaba lor exterioară, caracterizată de răsucirea porţiunilor de zidărie, că stau să cadă unul asupra celuilalt şi că se înşurubează în tăriile cerului.

Restul bisericii şi altarul - cu abside care îi împlinesc forma de cruce - susţin de asemenea o turlă înaltă, a cărei îmbinare cu ansamblu se face prin bolţi, dând un tot arhitectonic de o zvelteţe inegalabilă.

În faţa intrării se află un agheasmatar deschis, a cărui cupolă cu arcuri dantelate se sprijină de patru coloane, lucrate în marmură de felurite tonuri şi împodobite cu desene (1516-1517).

Văzut dinspre apus, agheasmatarul cu învelitoarea de plumb şi crucea aurită se proiectează pe cele 12 trepte care urcă spre intrarea în sfântul locaş, şi pe rama care o îmbracă, asemeni unui portal aplicat.

În ansamblu biserica este aşezată pe o puternică temelie: un vast pavaj orizontal din blocuri de piatră, mai larg decât suprafaţa de bază a bisericii, marginile lui terminându-se cu un fel de împrejmuire din floroni (în acest caz crini) sculptaţi din piatră.

Pereţii exteriori sunt împărţiţi în două zone suprapuse demarcate printr-un brâu, împletit în suvite.

Faţadele sunt decorate în relief plat cu motive caucaziene şi islamice. În partea de jos se află o suită de panouri dreptunghiulare, în care sunt fixate ferestrele.

În registrul de sus, de asemenea, se află o suită de panouri semicirculare în partea superioară, în centrul cărora sunt fixate plăci decorative şi discuri în rozetă, iar ca nişte paftale domneşti, la întretăierea arcurilor, se află alte discuri mai mici.

Pe ele sunt aşezaţi porumbei, care parcă stau gata de zbor. Fiecare poartă în cioc un clopoţel. La adierea vântului, aceşti clopoţei sunau lin, asemenea unor suave glasuri tainice.

Legenda:

În apropierea bisericii se află fântâna meşterului Manole, constructorul legendar al ctitoriei lui Neagoe Basarab, eroul mai multor balade populare.

Balada Monastirea Argesului spune că meşterul Manole şi-a zidit în zidurile acestei magnifice mânăstiri soţia deoarece tot cea ce era construit în timpul zilei se dărâma noaptea.

Tot legenda ne dă o explicaţie şi pentru fântâna meşterului Manole.

Când domnitorul a văzut această măreaţă construcţie i-a întrebat pe cei zece meşteri dacă mai pot construi o mânăstire mai frumoasă decât această.

Aceştia au raspun afirmativ, iar domnitorul, pentru a împiedica posibila construcţie a unei mânăstiri mai frumoase, a poruncit că schelele pe care erau urcaţi meşteri să fie dărâmate şi astfel cei zece “meşteri mari, calfe şi zidari” au rămas blocaţi pe acoperiş.

Ei şi-au făcut aripi din şindrile şi s-au aruncat de pe acoperişul mănăstirii sperând să ajungă jos nevătămaţi, dar toţi au murit. În locul unde s-a prăbuşit meşterul Manole a apărut un izvor, fântâna meşterului Manole.

Cazare Curtea de Arges

23 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Arges, Manastiri in Romania | fara comentarii

Hanul lui Manuc

În vechiul târg al Bucurestilor, începând de pe la 1700, au existat câteva zeci de hanuri, unul mai pitoresc decât altul, ce au cunoscut o adevarata epoca de glorie, timp de aproape doua veacuri.

Hanul Manuc (sau Hanul lui Manuc), este o cladire veche din Bucuresti (harta) , important obiectiv turistic si monument istoric.

Constructia se gasea chiar in inima comerciala a orasului - pe strada Lipscani - si era faimoasa pentru zgomotul, agitatia si amestecul colorat de oameni pe care ii atragea.

Întemeietorul sau, Manuc Bei (Manuc Mârzaian), s-a nascut în 1769 la Rusciuc. În vremea sultanului Mustafa al IV-lea obtine demnitatile de dragoman si bei. În anul 1808 este numit Bei al Moldovei.  

Arhitectura exacta a hanului în configuratia sa initiala nu se cunoaste, însa, din descrierile de la începutul secolului al XIX-lea reiese ca la subsol se aflau 15 pivnite boltite, la parter existau 23 de pravalii, doua saloane mari, zece magazii, camere de servitori, bucatarii si un tunel în care încapeau cam 500 de persoane.

Etajul dispunea de 107 odai, cele mai multe folosite pentru oaspet,i. În curtea interioara exista o cafenea si o mica gradina cu fântâna arteziana. Între fatada dinspre Dâmbovita si râu se costruise un chei de piatra, lat de peste un metru.

Mai târziu, dupa ce Dâmbovita a fost canalizata pentru deschiderea Halei de Carne, lânga aceasta fatada s-au mai adaugat câteva pravalii.

Alte detalii despre arhitectura hanului, obiceiurile nascute aici si despre preferintele culinare veti afla in continuare.
În mijlocul curtii, pavata cu piatra de râu, fusesera amenajate o cafenea si o bodega, cu toate dependintele lor, pe lânga o gradina cu fântâna arteziana, prima de acest fel din Bucuresti.

Se servea “cafea la filigean”, braga “în cani de tabla” sau vin în carafe de pamânt. Berea nu era cunoscuta aici, iar sampania si coniacul erau rezervate pentru cei de la etaj. Deseori, consumatorii purtau salvari si turbane, dupa moda orientala.

La mare pret era “potrocul de gaina”, friptura de miel si zaharicalele. Între doua feluri, se mai tragea câte un fum din narghileaua aflata la piciorul mesei. Pravaliile vindeau, pe lânga “postavuri” sau “ghiuluri”, halvita, halva, sarailii si “vata pe bat”.

Când a sosit perioada “bonjurista” au aparut redingotele cu melon, trabucurile, ceaiul verde, mititeii si patricienii, salata de “boeuf” si purcelul de lapte la tava.

În vremea când Hanul lui Manuc si-a schimbat numele în “Marele Hotel Dacia”, aparuse deja, la bodega din curte, berea la halba, adusa în România de Regele Carol I. În “Sala Domneasca” aveau loc baluri mascate si serate mondene, la care se serveau platouri cu peste sau cu felii de friptura rece de mistret, însotite, fiecare în parte, de vin alb sec si vin negru.

Pâna târziu, dupa primul razboi mondial, în aceeasi sala au fost organizate spectacole de teatru pentru protipendada, în timpul carora se ofereau piscoturi cu sampanie, sau întruniri politice cu public, la care “cafeaua Marghiloman” era oferita gratuit de organizatori.

In care in care nu doriti sa ramaneti peste noapte aici puteti cauta si alte oferte de cazare in Bucuresti.

8 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Alte Obiective Turistice, Bucuresti | fara comentarii

Manastirea Nera

Situată în extremitatea sud-vestică a ţării, Mănăstirea Nera este unul dintre aşezămintele monahale noi din ţinutul Banatului (harta) .

Aflată la poalele Munţilor Locvei, pe malul stâng al râului Nera, de la care şi-a luat şi numele, mănăstirea se întinde pe o suprafaţă de 8 hectare, în mijlocul unui platou uşor vălurit (Poiana Popii) şi înconjurat de pădure.

La 16 mai 1994, cu înalta binecuvântare a Prea Sfinţitului Părinte Laurenţiu, Episcopul Caransebesului, cu sprijinul doctorului Pavel Chirilă, directorul Asociaţiei Christiana Bucureşti şi prin jertfa obştii nou întemeiate, a început construcţia bisericii de lemn şi a unei clădiri-anexă.

Biserica a fost construită de meşteri din Piatra Neamţ.

În incinta mănăstirii au fost amenajate o bibliotecă, două ateliere de icoane (pictură şi litografiere), un atelier de sculptură în lemn şi unul de muzică psaltică, înzestrate cu toate dotările necesare.

Cultivând şi promovând prin produsul eforturilor depuse în aceste ateliere (icoane, cruci, casete audio) exclusiv artă bizantină, mănăstirea îşi aduce o contribuţie permanentă şi indispensabilă la redescoperirea în această regiune a ţării a valorilor culturale autentic ortodoxe şi a tradiţiei răsăritene a Bisericii.

Soborul maicilor numără în prezent 40 de vieţuitoare, (6 monahii, 9 rasofore şi 25 de surori), ceea ce face din Mănăstirea Nera cea mai mare şi mai însemnată chinovie din întreg cuprinsul Episcopiei Caransebesului.

7 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Caras Severin, Manastiri in Romania | fara comentarii

Manastiri in Dambovita

Mănăstirea Cobia se află în comuna omonima din judeţul Dâmboviţa (harta) .

Mănăstirea Cobia este un unicat în contextul monumentelor existenţe prin decoraţia exteriorului - nemaiîntâlnită în arhitectura noastră.

Mănăstirea poartă hramul Sfântul Ierarh Nicolae şi a fost construită între anii 1571-1572 de Badea Bolosin Stolnicul, sub domnia lui Io Alexandru Voievod. Biserica, transformată în nenumărate rânduri, este tot ce a mai rămas din vechea Mânăstire Cobia.

Mănăstire Cobia, locaş de rugăciune pentru călugări, a funcţionat până la secularizarea averilor mânăstireşti, moment în care, fiind părăsită de călugării greci, a devenit biserică de mir.

Localizare:

Este situată la 7 kilometri nord-est de Găieşti şi la 25 de kilometri sud-vest de oraşul Târgovişte, în satul Mănăstire, pe şoseaua Găieşti - Târgovişte.

Exteriorul bisericii posedă o decoraţie unică în arhitectură noastră: paramentul este alcătuit numai din cărămidă smălţuită - verde, ocru, sienna - ceea ce dă un aspect de imensă bijuterie monumentului.

Faţada bisericii este decorată cu firide ce se întind pe toată înălţimea sa şi sunt terminate în arc de cerc, cu archivoltele marcate de un şir de cărămizi.

Biserica este de tip triconic, compartimentată în altar, naos, pronaos, având dimensiuni în interior de 14 metri lungime şi 6 metri lăţime.

Altarul relativ mic şi destul de înalt îi conferă o zvelteţe plăcută. Are în partea de est o fereastră, înspre nord are o mică nişă (proscomidia).

Naosul este mic, treflat, cu cele două abside înguste şi adânci, având fiecare câte o fereastră. Pe naos este aşezată turla mare, deschisă, a bisericii.

Pereţii sunt decoraţi în exterior cu un şir de firide pe toată înălţimea faţadelor. Firidele sunt despărţite de pilaştri laţi şi se încheie în partea de sus cu arcuri semicirculare.

Uşile din anul 1723, frumos ornamentate, se află acum la Mănăstirea Sinaia. Acoperişul din lemn cu învelitoare de

tablă. Pardoseala este din dale de piatră.

Cazare la Targoviste!

6 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Dambovita, Manastiri in Romania | fara comentarii

Muzeul Gorj

Muzeul cu o suprafat,a de cca. 13 ha s-a coagulat în jurul unei părţi a domeniului familiei Cornoiu, moştenitoarea culei construită la începutul secolului al XVIII-lea, actualmente cea mai mare şi mai bine păstrată construcţie de acest tip din Oltenia.

Inaugurată în anul 1975 muzeul şi-a îmbogăţit permanent colecţia de patrimoniu constituind un sprijin important pentru cei interesaţi de lumea satului în general şi de cultura populară gorjeneasca, în special.

In administrarea muzeului se gasesc cele mai reprezentative şi mai bine conservate cule din judeţul Gorj(harta). Acestea sunt culele de la Curtisoara şi de la Cartiu  .

Povestea începe cam aşa: de-a lungul timpului, ca să-şi apere bogăţiile şi chiar viaţa de invaziile otomane, boierii din Oltenia şi-au construit cule- construcţii fortificate, după modelul celor existente în Balcani.

Termenul cula provine din cuvântul turcesc ”kule” care înseamnă turn. Cele mai reprezentative erau în Gorj, dar din 20 câte au existat, la ora actuală doar 5 mai sunt în picioare, dintre care 3 restaurate.

Cula de la Curtisoara

Printre cele mai reprezentative cule din Gorj se numără cula de la Curtisoara. Această era o locuinţă permanentă, fiind ridicată pe trei nivele (caturi) pe un platou ce domină valea Jiului asigurând vizibilitate spre sud în direcţia Târgu Jiu.

Alexandru Stefulescu aprecia, în lucrarea ”Gorjul istoric şi pitoresc”, că aceasta e „cea mai frumoasă şi elegantă culă din Gorj”.

Intrarea în culă se face printr-o poartă de lemn cu zăbrele, tăiată în zidul gros de 90 cm al parterului.În dreapta intrării este camera de provizii şi beciul tavanit cu grinzi de stejar.

Iniţial, una dintre cele două încăperi ale beciului avea intrare direct din curte, fiind separată de restul clădirii. Cea de-a doua încăpere avea în mijloc fântână.

Etajul următor este împărţit în patru încăperi cu sobe din burlane de zidărie. Scara continuă de lemn duce la etajul al treilea, unde cele două odăi de locuit se deschid către un larg cerdac cu stâlpi de lemn ciopliţi şi tencuiţi.

Profita acum de conditiile optime de cazare de la Targu Jiu.

6 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Gorj, Muzee in Romania | fara comentarii

Castelul Corvinilor Hunedoara

Considerat una dintre cele mai vestite proprietăţi ale lui Iancu de Hunedoara, Castelul Corvinilor e şi unul din cele mai importante monumente de artă feudală gotică din Europa, devenind de-a lungul timpului un punct de maximă atracţie turistică.

A fost ridicat în secolul XV de către Iancu Hunedoara, pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia curge pârâul Zlasti. Este o construcţie impunătoare, cu acoperişuri înalte şi divers colorate, cu turnuri şi turnuleţe, ferestre şi balcoane împodobite cu dantelară pietrei cioplite. Castelul a fost restaurat şi transformat în muzeu, astazi fiind simbolul Hunedoarei (harta) .

Fiind una dintre cele mai mari şi vestite proprietăţi ale lui Iancu de Hunedoara, castelul devine o somptuoasă locuinţă, nu numai un punct strategic întărit. Cu trecerea anilor, diverşii stăpâni ai castelului i-au modificat înfăţişarea, imbogatindu-l cu turnuri, săli şi camere de onoare.

Galeria şi donjonul - ultimul turn de apărare (turnul “Ne boisa” = Nu te teme), rămase neschimbate de pe timpul lui Iancu de Hunedoara, precum şi Turnul Capistrano (după numele lui Ioan de Capistrano, un vestit călugăr de la curtea castelului) reprezintă câteva dintre cele mai semnificative părţi ale construcţiei.

Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare încăpere de recepţii), Turnul buzduganelor, Bastionul alb care servea drept depozit de bucate şi Sala Dietei, având medalioane pictate pe pereţi (printre ele se găsesc şi portretele domnilor Matei Basarab din Ţara Românească şi Vasile Lupu din Moldova).

În aripa castelului numită Matia se mai desluşeşte destul de vag, o pictură referitoare la legenda cu corbul de la care se zice că îşi trag numele urmaşii lui Iancu de Hunedoara (Corvini).

În curtea castelului, alături de capela zidită tot în timpul lui Iancu de Hunedoara, se află o fântână adâncă de 30 de metri. Conform legendelor, această fântână ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge la stratul de apa. Dar după 15 ani de trudă, când au terminat fântâna, stăpânii nu s-au ţinut de cuvânt. Se spunea că inscripţia de pe zidul fântânii înseamnă „Apa ai, inimă n-ai”.

Ai vrea sa poposesti la Hunedoara si nu stii unde? Incearca aici.

5 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Castele in Romania, Hunedoara | fara comentarii

Turism Mures: Biserica de la Lapusna

Biserica Sfântul Nicolae - Lapusna a fost construită în satul Comori în anul 1779, când a preluat mesajul ctitoriei anterioare, de la care i-au revenit şi icoanele realizate în 1740, de Vasilascu, zugrav din ţara Moldovei, feciorul lui Chiriac, stegarul din Focşani.

În 1939 a fost strămutată la Lapusna şi aşezată în pădurea de brazi, la câţiva paşi de răul Gurghiu.

Este o construcţie din lemn, pe fundaţie din piatră de râu, legată cu ciment. Pereţii se înscriu în plan dreptunghiular, cu absidă decroşată, poligonală, cu trei laţuri. Bârnele sunt îmbinate în coadă de rândunică, consolele fiind decorate cu crestături. În partea sudică are o prispă cu umerusei ciopliţi.

Spaţiul este compartimentat în altar, naos. pronaos. Uşile împărăteşti au o structură florală, delimitată prin baghete în frânghie. Bolta de deasupra navei este susţinută de arce care se sprijină direct pe pereţi. Naosul se delimitează de pronaos printr-o grindă din lemn şi pereţi înalţi de 1 m. Are şi un pridvor deschis, susţinut în faţă de 5 stâlpi din lemn brut.

Deasupra pridvorului este turnul clopotniţă cu foişor în console şi coif înalt, piramidal, neobişnuit la bisericile de lemn din această zonă, aceasta fiind concepţia arhitectului restaurator. Intrarea în biserică se face prin vest, printr-o uşă masivă din lemn de stejar, brut.

Ancadramentul intrării are gaura în formă de cheie, împodobit cu rozete şi străbătut de un profil crestat cu linii. Lumina pătrunde în altar prin trei ferestre aşezate câte una la est, sud şi nord, iar în naos printr-o fereastră aşezată pe peretele sudic şi alte două pe cel nordic. Pardoseala bisericii este din scândură, iar acoperişul este făcut cu şindrilă.

Pictura murală, cu ample compoziţii în care se remarcă fondul stelat, este opera zugravului Toader Popovici. Din bogatul program iconografic, consemnăm pe bolta navei medalioane cu Iisus Pancrator, mucenici, reprezentări din viaţă lui Hristos.

Pe boltă pronaosului, scena când s-a spânzurat Iuda în copac, iar pe peretele nordic Punerea în mormânt. Pe suprafeţele curbe din vest sunt zugrăviţi evangheliştii. În absidă, pe pereţii verticali, viziunea Patriarhului Petru şi Sfinţii Părinţi, mironosiţe şi mucenici împodobite cu flori, iar pe boltă este pictată Sfânta Treime, Buna Vestire şi cetele îngereşti.

Pilda Fecioarelor este desfăşurată pe peretele dintre pronaos şi naos. Pictura a suferit unele intervenţii în timpul restaurării monumentului.

Este situată pe şoseaua Tg. Mureş-Reghin-Deta, din Reghin ramificaţie dreapta Gurghiu-Dulcea-Lapusna 41 km şosea asfaltată (harta) .

Cazare la Lapusna

18 Decembrie 2009 Scris de traveller | 3 stele, Biserici in Romania, Mures | un comentariu

Sucidava: cetatea din Corabia

Corabia este un oraş, din judeţul Olt, Oltenia, România, port la Dunăre. Acest oraş mai este numit şi “orasul teilor” deoarece timp de două luni pe an acesta este învăluit în mireasma florilor celor 4.000 de arbori seculari. O atracţie turistică de mare importanţă culturală şi istorică este cetatea dacică Sucidava.

Sucidava, vechea capitală a tribului dacic al sucilor, este situată în vatra oraşului Corabia (judeţul Olt), pe teritoriul fostului sat Celeiu (harta) .

Pe terasa superioară a Dunării se văd încă zidurile de apărare cu opt turnuri complet dezvelite ale oraşului roman târziu Sucidava (secolele IV-VI), care, împreună cu cartierul actual, acoperă o parte a oraşului roman din secolele ÎI-III, mai puţin cunoscut.

Au mai fost identificate băile romane (thermae), o bazilică paleocreştină (secolele V-VI) şi străzi pavate.

Cetatea se remarcă prin „fantana secreta”, o capodoperă inginerească, menită să aprovizioneze cu apă aşezarea în timpul asediilor.

Tot aici se găseşte piciorul unui pod roman construit peste Dunăre în timpul lui Constantin cel Mare. Inaugurat în 328, avea o lungime de peste 2 400 de metri, fiind considerat unul dintre cele mai lungi poduri ale antichităţii. Din păcate, podul lui Constantin cel Mare, (menţionat şi de Dimitrie Cantemir în „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”) a avut o existenţă scurtă.

Fantana Secretă . . .

Fântână Secretă este singurul obiectiv din complexul Sucidava rămas intact.
Fântâna captează la o adâncime de 18 metri un izvor aflat la poalele cetăţii Sucidava, la 14 metri în exterior de zidul de apărare.

Ea se compune din puţul propriu-zis şi coridorul de acces, lung de 26 de metri, ce coboară până la izvor. Monumentul a fost construit odată cu refacerea fortificaţiei, în secolul VI d.Hr., de împăratul Iustinian şi a rămas în funcţiune până la abandonarea cetăţii, un secol mai târziu.

Este singura fântână monumentală de acest tip din Europa de Sud-Est din perioadă romano-bizantină. Fântâna Secretă a fost folosită de localnici în timpul invaziilor şi apoi al diferitelor războaie, apa ei fiind potabilă şi acum.

Ca atracţia să fie şi mai mare ţin să vă anunţ că Fântâna Secretă are şi o legendă.

Legenda spune că apei din izvorul nesecat îi este atribuită virtutea de a înteţi iubirea cuplurilor, de a-i uni pe cei despărţiţi, chemându-i mereu la focul trăirii dintâi. De aceea miresele din Corabia şi din întreaga zonă, care cunosc legenda, coboară după nuntă la izvorul subteran luând din apa miraculoasă pentru ele şi aleşii lor. La fel fac şi cei ce rătăcesc în găsirea perechii pierdute sau visate.

Fântâna este un loc de pelerinaj de aproape patru decenii datorită excepţionalei importanţe arheologice, dar şi a iubirii ce pluteşte în aer.

Daca vrei sa ramai sa vizitezi si imprejurimile gasesti cazare in Corabia.

17 Decembrie 2009 Scris de traveller | 3 stele, Cetati in Romania, Olt | fara comentarii