Biserica de lemn din Pojogeni

De ceva vreme postez articole despre cele mai frumoase şi mai vechi biserici şi mânăstiri din România.
Am decis să rămân în aceaşi zonă, astfel că mai departe o să vă vorbesc despre un obiectiv turistic de mare importanţă istorică şi religioasă şi anume biserica de lemn din Pojogeni-Dealul Ocii.

Localizare:

Această mărturie a trecutului poporului român se află în cătunul Dealul Ocii din localitatea Pojogeni (hartă), judeţul Gorj, purtând hramul „Sfintii Voievozi”.

Frumoasa biserică de ţară prezintă în modestia proporţiilor sale câteva valenţe caracteristice lăcaşurilor de lemn olteneşti, distinse aici în boltă comună peste navă şi tindă, absenţa turnului, pridvor pe stâlpi cu capete sculptate, pisanie scrijelită peste intrare.

Se remarcă de asemenea prin calitatea execuţiei în piesele pictate rămase în iconostas.

Datare:

Momentul ridicării bisericii a fost consemnat inr-o pisanie pe portalul de la intrare: „Acest sfânt lăcaş, Dumnezaesc să făcut în zilele luminatului domn Gheorghie Anagiarlu şi părintele nostru episcopu Nectarie. 7305”.

Inscripţia datează construcţia din anul 7305, după era bizantină, de la Adam, care în cronologia actuală, de la naşterea lui Isus, înseamnă anii 1796-97, aşadar în timpul episcopului de Râmnic Nectarie, viitor mitropolit al Ţării Româneşti.

Menţionarea „luminatului domn Gheorghie Anagiarlu” este probabil o răstălmăcire a numelui domnitorului Constantin Hangerli, cel care în 1797 a fost trimis de poartă în scaunul de domnie al Ţării Româneşti.

În acest caz datarea corectă a bisericii ar fi 1797. Discordanţele în datele istorice relevă dificultăţi de comunicare între centru şi periferie în epocă.

Arhitectură:

Elemente formale vechi ce indică vechimea bisericii sunt proporţiile, tehnica de îmbinare a barnelor, ferestrele cu rame monoxile păstrate la navă precum şi modul de îmbinare a portalului, unde bârna cu pisanie de la 1797 este adausa cu ocazia refacerii construcţiei.

La acestea se pot adaugă semnele de numerotare a barnelor, ce apăr de sub spoială atât pe pereţii exteriori ai bisericii cât şi pe cei ai altarului.

Numerotarea indică o desfacere şi o remontare, care poate implică nu numai o refacere dar şi o mutare. În această situaţie anul 1797 pare a marca mai degrabă o reinoire a lăcaşului, o situaţie des întâlnită în zonă.

Această biserică este unul din exemplele de cazuri fericite în care oamenilor le pasă de istoria şi cultura ţării şi fac tot posibilul să  păstreze obiectivele turistice în condiţiile originale.

Astfel că, cu toate că lăcaşul a fost părăsit cu decenii în urmă de enoriaşi şi păstori, acesta a fost salvat în extremis prin transferare în Mănăstirea Camaraseasca în toamna anului 2009.

Era evident că biserica nu ar fi îndurat veacurile fără o întreţinere în timp a acoperişului şi eventuale reparaţii complementare.

Eu vă invit să vizitaţi această dovadă a istoriei româneşti şi să vă bucuraţi de frumoasa panoramă a cătunului Dealul Ocii, Pojogeni.

Sursa photo: Wikipedia

Nu ai cazare?

20 Iulie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Biserici in Romania, Gorj | fara comentarii

Atractii Turistice Hunedoara

Judeţul Hunedoara este cunoscut pentru atracţiile turistice deosebite, de mare importanţă culturală şi istorică. Cu siguranţă toată lumea a auzit de Castelul Corvinilor sau de Cetatea de la Blidaru.

Acum însă eu vreau să vă vorbesc despre un obiectiv turistic aparte.
Acesta impresionează prin calitatea artistică a construcţiei, iar farmecul locului întregesc peisajul şi te poartă în vremuri străvechi.

Acest obiectiv turistic este o biserică.
O mică biserică de ţară ce este considerată un relict în arhitectura de lemn sacrală, unică, singura de acest fel cunoscută până în prezent în ţară.

Biserica se află în satul Valari, un sat situat în partea de vest a judeţului Hunedoara, în Munţii Poiana Ruscă, ce aparţine de comuna Topliţa (harta).

Istoric:

Ioana Cristache-Panait a scris despre biserica de lemn din Valari că este cea mai bătrână şi cea mai deosebită din zonă Padurenilor, datând-o din secolul al XVI-lea, odată cu primele menţionări scrise ale aşezării, datorită caracterului arhaic al tehnicii de construcţie. Pe lista monumentelor istorice biserica de lemn Sf. Nicolae din Valari apare datată din secolul 17.

Legenda:

Tradiţia orală susţine că biserica a fost adusă cu mai bine de două secole în urmă din Poiana Rachitelii, unde a fost folosită timp de un secol.

Ioana Cristache-Panait a surprins de asemenea tradiţia mutării bisericii în Valari din Poieniţa Tomii, însă, în lipsa unor însemnări de mutare şi datorită existenţei anterioare a unei biserici asemănătoare în satul vecin Topliţa, cercetătoarea a înclinat să susţină ridicarea bisericii de lemn de la bun început de către valareni.

Arhitectura:

Biserica de lemn din Valari este construită într-o tehnică aparent asemanatore bisericilor de lemn în căţei din Banat, la rândul lor puţine la număr. Acestea au stâlpii dăltuiţi astfel încât dulapii să fie prinşi între stâlpi.

Această tehnică este larg răspândită la case şi anexe şi este apreciată pentru economia de material lemnos. La biserica de lemn din Valari soluţia este mai simplă şi, se pare, mai arhaică.

Stâlpii (ustiorii) nu sunt dăltuiţi pe părţile lor laterale iar dulapii (umplatura) sunt fixaţi cu cuie de fierar în dosul stâlpilor. După uscare, între dulapii fixaţi au apărut spaţii libere, ceea ce a creat probleme de izolare a pereţilor, şi aşa subţiri. Spaţiile au fost acoperite din interior cu şipci. Între şipci se pare că au fost cândva xilogravuri.

Ustiorii, sau stâlpii, sunt prinşi prin cozi în talponi dedesubt şi în grinzi de-asupra, formând o ramă la fiecare perete exterior. Această structură de rezistenţă este făcută din lemn de stejar.

Fundătura de dulapi de brad rigidizează pereţii.

Dulapii de brad au fost tăiaţi mecanic, posibil la un gater de apă existent în zonă în urmă cu câteva secole.

Însemnările numeroase de pe ei certifică vechimea lor.

În ceea ce priveşte tehnica constructivă se vorbeşte de asemănarea evidentă şi semnificativă cu templele dacilor de pe columna lui Traian.

Cuiele marcate vizibil la colţurile construcţiilor de pe basoreliefuri ar putea fi cepurile de lemn cu care dacii prindeau dulapii de stâlpii verticali, aşa cum s-a păstrat la biserica din Valari, în vechiul ţinut al Padurenilor, în inima Daciei.

Din această perspectivă biserica de lemn apare drept un martor încă în picioare de arhitectură sacră dacică, binenteles, într-o formă adaptată la lăcaşul de cult creştin. Principiul constructiv este acelaşi chiar dacă dulapii sunt prinşi pe interior cu cuie de fierar.

Tăierea dulapilor la gater şi folosirea cuielor de fier pentru prinderea lor indică, de fapt, un efort financiar suplimentar al comunităţii la ridicarea acestei biserici

Cimitirul:

Incinta cimitirului vechi este înconjurată cu gard de pari. Se intră prin partea de jos, printr-o portiţă de lemn. În cimitir se mai păstrează două cruci putrede, sprijinite de gard, cu urme de cioplitură decorativă.

Frumuseţea crucilor făcute de meşterul Aurel din Poieniţa Tomii se mai poate admira la crucile de casă sau de mormânt ridicate în curţile gospodăriilor din sat.

Din păcate biserica de lemn Sfântul Nicolae din Valari nu mai este folosită de parohie din 1936, de când s-a sfinţit biserică de zid, şi din acest motiv a căzut în paragină.

Ploile trec prin acoperişul şubred, iar o ciupercă xilofagă s-a întins pe lângă tălpile longitudinale în navă. Aceste probleme cer intervenţii de conservare urgente.

Unicitatea şi valoarea acestui lăcaş, de cult motivează salvarea lui.

Vizitaţi acest obiectiv de mare valoare  pentru tara noastră nu va pierde si aceasta comoara.

Sursa photo: Wikipedia

Ai nevoie de cazare?

19 Iulie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Biserici in Romania, Hunedoara | fara comentarii

Obiective Turistice In Gorj

România este o ţară bogată din punct de vedere turistic. Cele mai numeroase obiective turistice de la noi din ţară sunt bisericile şi mănăstirile.

Acum fie că este vorba de lăcaşe religioase vechi de sute de ani, fie de cele construite în zilele noastre, un lucru este cert.

Fiecare are o poveste aparte şi sunt de o frumuseţe inegalabilă.

Un bun exemplu sunt bisericile din lemn. Acestea formează un patrimoniu preţios pe plan naţional şi mondial.

În România se păstrează circa 1440 de biserici de lemn ridicate până în anul 1918. Aproximativ 650 de biserici de lemn se găsesc în  Transilvania şi Banat, peste 490 sunt în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea şi mai mult de 300 sunt în Moldova.

Bisericile de lemn din România sunt adevărate tezaure de cultură românească, cele mai multe dintre ele puţin documentate şi cunoscute.
Acum îmi voi opri atenţia asupra unui superb monument de arhitectură.

Biserică de lemn din Pistestii din Deal

Pistestii din Deal este un sătuc gorjean ce ţine de comuna Scoarţa (harta).

Biserica datează cu aproximaţie din perioada 1575-1700 . Are hramul „Sfanta Treime” (a doua zi de Rusalii) şi este considerată un monument istoric.

Păi are şi de ce !

Biserica are toate caracteristicile arhitecurii specifice zonei: perisabilitatea materialului folosit, care transpare prin veacuri, uimitor, prin fragilitatea lui, bogăţia decorurilor întâlnite pe stâlpii pridvoarelor, pe uşile de intrare, pe cornişe, pe tălpile de temelie etc.

Din punct de vedere arhitectural prezintă elementele care constituie specificitatea bisericilor de lemn: dispunerea temeliei direct pe pământ, prezenţa peretelui plin între pronaos şi naos, precum şi absenţa clopotniţei de pe pronaos.

Istoric:

Sunt cunoscute numeroase cazuri când o comunitate oltenească, silită să se mute ca urmare a unor contexte socio-istorice, a purces la strămutarea simultană şi a lacaşului de cult, pentru a se asigura comuniunea cu strămoşii care, în toate marile civilizaţii ale omenirii, a produs continuitate şi educaţie în gena urmaşilor.

Un astfel de fapt s-a întâmplat şi la Pistestii din Deal. În documentele vremii fiind consemnată strămutarea bisericii.

Las vorbele deoparte şi vă indemn să vă bucuraţi de poze dar mai ales vă invit să vizitaţi această mostră sublimă a creativităţii poporului român.

Sursa photo: Țetcu Mircea Rareș

Oferte de cazare aici.

15 Iulie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Biserici in Romania, Gorj | fara comentarii

Templul Ursitelor

Atunci când vine vorba de vizitat vreun obiectiv turistic din România poate că o mare parte veţi răspunde că le-aţi vizitat pe toate, de la biserici şi mănăstiri din Moldova şi Maramureş până la cetăţi şi castele de o mare importantă culturală şi istorică.

Dar ce ziceţi voi, aţi vizita un loc simplu dar considerat special unde se bănuie că au loc fenomene misterioase?

Păi haideţi să vă povestesc eu câte ceva despre misteriosul loc iar apoi veţi decide dacă mergeţi sau nu.

Pentru început trebuie să ştiţi că este vorba despre o mânăstire rupestră numită Templul Ursitelor.
Lăcaşul de cult se află la Sinca Veche, în cotul format de Munţii Făgăraş şi Persani, la 45 de kilometri de Braşov şi la 22 de kilometri de Făgăraş (harta). Acesta se găseşte lângă comuna Sinca Veche, sub dealul Pleşu.

Localitatea în sine se află în centrul ţării la 30 de kilometri nord de Zărneşti, între Cocoaşa Persanilor la nord şi podul peste pârâul Bungetu la vest.
Această mânăstire nu este una obişnuită, ea fiind sculpata în piatră şi este considerată un loc de reculegere, de împlinire a dorinţelor bune.
Se bănuieşte că are o vechime de aproximativ 7000 de ani şi se presupune că ar fi aparţinut aceleiaşi civilizaţii care a întemeiat Templul Alb din Insula Şerpilor.

În vechime, grota Ursitelor a fost transformată în loc de refugiu şi rugăciune pentru călugării ardeleni hăituiţi de Maria Tereza şi obligaţi să treacă la catolicism.

Locaşul de cult este compus din încăperi de cult şi altare cu sculpturi ciudate. Aici au fost săpate nouă încăperi, unite între ele prin galerii. Câteva încăperi s-au surpat cu mult timp în urmă, dar nu numai din cauza ploilor care au săpat în stâncă, ci mai ales după ce tot felul de indivizi au spulberat pereţi întregi, în căutarea unor ipotetice comori.

Totuşi cel mai important este felul în care te simţi odată ce ai pătruns cu paşi sfioşi în întunecatul lăcaş. Simţi cum sufletul tău se încarce cu o energie pozitivă. Deodată te simţi mai bun, mai liniştit.

Faceţi abstracţie de mâzgălelile făcute, fie din prostie, fie din răutate şi bucuraţi-vă de razele soarelui ce pătrund stingher prin deschizătura asemeni unei clopotniţe.

Legenda
Tradiţia spune că prin turnul interior, ce seamănă cu o turlă fără acoperiş şi este înalt de 10 metri, coboară energiile şi că dedesubt, în pământ, ar exista un tunel de comunicare până la Cetatea Râşnovului.

De mare atracţie sunt inscripţiile ce ridică mari semne de întrebare cu privire la posibilele origini, printre care cea mai interesantă fiind Steaua lui David, cu semnul Yin-Yang incoporat.

Dacă vă hotărâţi să mergeţi să vedeţi templul eu vă recomand să o faceţi în noaptea de Înviere. Aici are loc cea mai frumoasă slujbă din zonă. Sufletul ţi se încarcă maxim cu energie, iar atmosfera este una de nedescris.

Este ceva cu totul special să vezi cum în mijlocul pădurii oamenii iau lumina de la grotă şi cum uşor cântând Hristos A Înviat urcă poteca strâmtă pentru a ajunge la micul templu construit în vârful dealului. Uiţi cu desăvârşire că eşti în mijlocul naturii, în miezul nopţii şi că tot ce poţi să vezi este acel şir de lumina ce îţi dă impresia că urcă la cer.

Fenomene inexplicabile la Templul Ursitelor

Pasionaţii de parapsihologie şi fenomene paranormale au şi ei un cuvânt de spus în legătură cu Templul Ursitelor. Se zice că aici ar fi un nod energetic, pentru că altfel nu se explică anumite fenomene bizare, precum apariţia pe peliculă fotografică sau pe banda camerelor de filmat a unor sfere de lumină în faţa peşterii, sfere care nu se văd cu ochiul liber.

Martorii povestesc şi despre un cristal strălucitor, care apare când şi când. Se zice că acestea ar putea fi rodul imaginaţiei acelora care au fost acolo, impresionaţi de loc, de linişte, de atmosferă.

Sper că v-am făcut curioşi şi veţi vizita acest obiectiv turistic de mare importantă istorică şi religioasa.

Ce ar trebui să ştiţi este că în localitatea Sinca Veche se poate ajunge uşor cu maşina, localitatea fiind amplasată la câţiva kilometri de localitatea Persani, pe DN 68, între localităţile Braşov şi Făgăraş. Biserica rupestră se află la circa doi kilometri de localitatea Sinca Veche - toţi localnicii cunoscând drumul şi putând să vă ofere îndrumările necesare.

Oamenii sunt prietenoşi şi amabili şi dacă aţi vrea să poposiţi câteva zile în zonă aţi găsi cu siguranţă o familie care să vă găzduiască. În cazul în care nu sunteţi familiarizaţi cu condiţiile de la ţara puteţi opta pentru cazarea la unul din hotelurile din Braşov.

28 Iunie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Brasov, Manastiri in Romania | un comentariu

Turnul Alb Brasov

E Martie.

E luna mărţişoarelor dar mai ales luna în care căldura îşi intră în drepturi iar razele soarelui îţi mângâie chipul dis de dimineaţă.

Pe o asemenea vreme ce ar putea fi mai plăcut decât o plimbare cu paşi înceti însoţiţi de prieteni sau familie?

Vestea bună e că ştiu locul perfect unde ai putea avea parte de relaxare, unde aşezat pe o bancă aerul prospat al primăverii te va învălui.

Este vorba de Braşov. Cei ce sunt de aici vor ştii cu siguranţă despre ce vorbesc, iar dacă nu sunteţi din zonă credeţi-mă merită să faceţi un drum la Braşov pentru a face o plimbare până la Turnul Alb (harta) .

Despre o plimbare până la Turnul Alb vreau eu să vă vorbesc de fapt.

Ce trebuie să faci e să ajungi la aleea de după ziduri.

Urci treptele dinspre Bastionul Graft şi vei avea parte de o privelişte de vis. Vei putea admira practic tot centrul vechi, Piaţa Sfatului, Biserica Neagră, bastioanele, etc.

E superb!

În cazul în care sunteţi mai leneşi, dar vreţi o ieşire în natură şi să vizitaţi Turnul Alb veţi putea alege o altă variantă, şi anume să urcaţi cu maşina pe drumul spre Poiana Braşov.

Partea bună e că acolo există şi o mică parcare amenajată.

Trebuie să ştiţi că Turnul Alb este un monument de o mare importanţă culturală şi istorică ce iese în evidenţă datorită albului în care este zugrăvit.

Construit între anii 1460 şi 1494, acesta impresionează şi astăzi prin masivitatea şi zvelteţea liniilor sale arhitectonice.

Rezumând arhitectura sa în date putem spune: plan semicircular deschis; peste 30 m diferente de nivel faţă de zidurile oraşului; înălţime: 20 m spre oraş şi 18 m înspre deal; zidurile au la bază 4 m, iar diametrul turnului măsoară 19 m.

De-a lungul zidurilor sale, turnul prezintă metereze, guri pentru smoală şi balcoane susţinute de console cioplite în piatră.

Localizare:

Aflându-se la 59 m depărtare de zidul cetăţii, turnul comunică cu această printr-un pod mobil ce făcea legătură între turn şi Bastionul Graft.

Avea vedere spre Blumana şi, cu cele 5 etaje ale sale, era cel mai ridicat punct de fortificaţie din Braşov. În interiorul turnului s-a păstrat coşul de fum de deasupra unei vetre, care putea servi şi pentru încălzirea paznicilor şi a apărătorilor - breslaşi cositorari şi arămari.

În 1678, breasla cositorilor a răscumpărat obligaţia de apărare a turnului, numărul meşterilor fiind scăzut.

Cu ocazia marelui incendiu din 21 aprilie 1689, focul dus de un vânt puternic a cuprins şi Turnul Alb, care a ars, fiind renovat de abia în 1723.

Alte acţiuni de restaurare au fost efectuate în 1902, 1974, 2002 şi 2005 - 2006.

Astăzi deţine un punct muzeal.

Cu gândul că v-am motivat şi v-am stârnit interesul vă doresc plimbare plăcută.

Nu uitaţi  să vă spuneţi părerea cu privire la Turnul Alb din Braşov.

Dacă nu sunteţi din zonă trebuie să rămâneţi câteva zile în frumosul oraş pentru că veţi avea o mulţime de puncte turistice de vizitat şi veţi găsi oferte de cazare dintre cele mai favorabile.

Numai bine!

3 Martie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Brasov, Home, Monumente | fara comentarii

Manastirea Voronet Suceava

Mănăstirea Voroneţ este situată în satul cu acelaşi nume, la 36 km de Suceava şi la numai 4 km de centrul oraşului Gura Humorului (harta) .

Mănăstirea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ştefan cel Mare.

Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai patru luni şi jumătate ceea ce constituie un record pentru acea vreme.

Acces:

Pe DL Gura Humorului, spre S-V până la Voroneţ (5 km).

Hram:

Sfântul Gheorghe - 23 Aprilie.

Arhitectura:

Forma iniţială mai poate fi văzută în tabloul votiv: aşezată pe un soclu de piatră, cu turla înălţată pe o bază pătrată pentru a-i accentua zvelteţea, elanul către înălţime.

Exonarthexul i-a fost adăugat în 1547 la iniţiativa mitropolitului Grigorie Roşca, considerat al doilea ctitor al bisericii.

Aşa cum se înfăţişează astăzi Voroneţul reprezintă unul dintre primele monumente moldoveneşti creatoare de stil propriu, sinteză originală de elemente bizantine (plan treflat cu turlă pe naos), gotice (tendinţa de elansare a edificiului, arcurile frânte la chenarele uşilor şi ferestrelor, prezenţa contraforturilor).

De asemenea şi strict autohtone (turlă pe patru arcuri şi bază stelată, ocniţe sub cornişă, arcade oarbe la abside, friză şi discuri smălţuite).

Pictura interioară:

Naosul şi altarul păstrează ansamblul iconografic din vremea lui Ştefan cel Mare:

- bine adaptat spaţiului, armonios, cu personaje impunătoare, orânduire scenică mai puţin obişnuită în Moldova (Patimile lui Iisus, în naos);

- compoziţii neîntrecute prin sobrietate, vigoarea gesturilor şi formelor (Intrarea în Ierusalim, Rugăciunea de pe Muntele Măslinilor, în concă);

- elemente ce vădesc apropierea de mediul real, patetic uman (Coborârea de pe cruce, Sfântul Teodor, tabloul votiv).

Pictura pronaosului, ulterioară, alternează ornamente şi figuri ce vor să facă parcă legătura cu exteriorul, trecând totuşi prin pridvor unde Calendarul bisericii dar mai ales Sfântul Ilie se bucură de o prospeţime stângace cu o notă de umor anunţătoare cumva a icoanelor pe sticlă transilvănene (sec. XVIII-XIX).

Pictură exterioară:

Se datorează aceluiaşi Grigore Roşca, eruditul teolog care a urmărit personal realizarea operei călugărilor-zugrăvi anonimi.

Rezultatul a fost excepţional: Judecata de Apoi ocupă tot peretele de apus într-o uriaşă compoziţie pe cinci registre, unică în arta orientului creştin.

Specialiştii o consideră prin amploare, prin ştiinţa efectului decorativ şi strălucirea policromiei, superioară compozitiilor de la Athos şi celor de la Camposato (Pisa), demnă de a fi alăturată Capelei Sixtine din Roma, mozaicurilor geamiei Khrie (Istambul), imaginilor de la San Marco (Veneţia), din Siena, Assisi, Orvieto.

Originalitatea artistului constă în curajul sau de a introduce în scenă instrumente muzicale moldoveneşti (bucium, cobză), peisaj local, ştergare, veşminte populare - totul pe un fond albastru ce a născut în sintagmă “albastru de Voroneţ” egală verdelui Veronese şi roşului Titzian.

Peretele de sud este ocupat de Arborele lui Ieseu şi filozofi antici, portrete socotite capodopere.

Lângă intrare sunt chipurile făuritorilor istoriei mănăstirii: Sf. Daniil Sihastrul şi mitropolitul Grigorie Roşca.

Pe abside, conform regulei împământenite, Cinul adună zeci de figuri într-un adevărat alai.

Pe cât a mai rămas din peretele nordic nespălat de ploi, Adam ară, Eva toarce lână (Facerea lumii), în vreme ce Zapisul lui Adam şi Vămile Văzduhului înseamnă de fapt legende folclorice.

Jilţurile şi o parte din strane aparţin secolului al XVI-lea.

Dăruite de Ştefan cel Mare şi trase cu meşteşug, două clopotniţe evocă numele marelui voievod.

Expresie artistică a dreptei noastre credinţe, a rafinamentului şi gustului pentru frumos ale neamului nostru, Sf. Mânăstire Voroneţ îndeamnă la reculegere, încântă inima şi mintea privitorului ce ajunge la noi din toate colţurile lumii.

Nu ezitaţi să treceţi în lista voastră cu obiective de vizitat în vacanţă şi Voroneţul, mai ales că aveţi posibilitatea de a găsi cazare tocmai în sat.

Dacă aţi fost deja acolo împărtăşeşte-ţi impresiile tale cu noi. Te aşteptăm!

23 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Manastiri in Romania, Suceava | un comentariu

Manastirea Curtea de Arges

Dintre monumentele care au fost făurite de-a lungul veacurilor, din câte au împodobit Argeşul voievodal, de bună seamă că biserica înălţată de Neagoe Basarab (1512-1521) este cea mai valoroasă construcţie de artă şi arhitectură bisericească.

Începută în 1514 din vrerea lui Neagoe Basarab de a crea un monument fără seamăn de frumos lucrările ei s-au încheiat trei ani mai târziu. Ascultând nu numai legenda, ci şi unele ştiri istorice, se pare că din lipsă de bani, cu toată jertfirea podoabelor Doamnei sale, dar mai ales din lipsă de zile, zugravirea bisericii n-a putut fi isprăvită înainte de trecerea întru cele veşnice a lui Neagoe Basarab.

Arhitectura:

Pronaosul

Aşa cum se înfăţişează în prezent, biserica este alcătuită dintr-un pronaos supralargit, contopit organic cu construcţia propriu-zisă, ai cărui 12 stâlpi interiori susţin o turlă pe mijloc şi două turnuleţe laterale care încununează colţurile vestice ale pronaosului.

Pronaosul este evidenţiat în acest fel deoarece îndeplinea şi funcţia de necropolă. Aceste turle mici dau impresia prin podoaba lor exterioară, caracterizată de răsucirea porţiunilor de zidărie, că stau să cadă unul asupra celuilalt şi că se înşurubează în tăriile cerului.

Restul bisericii şi altarul - cu abside care îi împlinesc forma de cruce - susţin de asemenea o turlă înaltă, a cărei îmbinare cu ansamblu se face prin bolţi, dând un tot arhitectonic de o zvelteţe inegalabilă.

În faţa intrării se află un agheasmatar deschis, a cărui cupolă cu arcuri dantelate se sprijină de patru coloane, lucrate în marmură de felurite tonuri şi împodobite cu desene (1516-1517).

Văzut dinspre apus, agheasmatarul cu învelitoarea de plumb şi crucea aurită se proiectează pe cele 12 trepte care urcă spre intrarea în sfântul locaş, şi pe rama care o îmbracă, asemeni unui portal aplicat.

În ansamblu biserica este aşezată pe o puternică temelie: un vast pavaj orizontal din blocuri de piatră, mai larg decât suprafaţa de bază a bisericii, marginile lui terminându-se cu un fel de împrejmuire din floroni (în acest caz crini) sculptaţi din piatră.

Pereţii exteriori sunt împărţiţi în două zone suprapuse demarcate printr-un brâu, împletit în suvite.

Faţadele sunt decorate în relief plat cu motive caucaziene şi islamice. În partea de jos se află o suită de panouri dreptunghiulare, în care sunt fixate ferestrele.

În registrul de sus, de asemenea, se află o suită de panouri semicirculare în partea superioară, în centrul cărora sunt fixate plăci decorative şi discuri în rozetă, iar ca nişte paftale domneşti, la întretăierea arcurilor, se află alte discuri mai mici.

Pe ele sunt aşezaţi porumbei, care parcă stau gata de zbor. Fiecare poartă în cioc un clopoţel. La adierea vântului, aceşti clopoţei sunau lin, asemenea unor suave glasuri tainice.

Legenda:

În apropierea bisericii se află fântâna meşterului Manole, constructorul legendar al ctitoriei lui Neagoe Basarab, eroul mai multor balade populare.

Balada Monastirea Argesului spune că meşterul Manole şi-a zidit în zidurile acestei magnifice mânăstiri soţia deoarece tot cea ce era construit în timpul zilei se dărâma noaptea.

Tot legenda ne dă o explicaţie şi pentru fântâna meşterului Manole.

Când domnitorul a văzut această măreaţă construcţie i-a întrebat pe cei zece meşteri dacă mai pot construi o mânăstire mai frumoasă decât această.

Aceştia au raspun afirmativ, iar domnitorul, pentru a împiedica posibila construcţie a unei mânăstiri mai frumoase, a poruncit că schelele pe care erau urcaţi meşteri să fie dărâmate şi astfel cei zece “meşteri mari, calfe şi zidari” au rămas blocaţi pe acoperiş.

Ei şi-au făcut aripi din şindrile şi s-au aruncat de pe acoperişul mănăstirii sperând să ajungă jos nevătămaţi, dar toţi au murit. În locul unde s-a prăbuşit meşterul Manole a apărut un izvor, fântâna meşterului Manole.

Cazare Curtea de Arges

23 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Arges, Manastiri in Romania | fara comentarii

Hanul lui Manuc

În vechiul târg al Bucurestilor, începând de pe la 1700, au existat câteva zeci de hanuri, unul mai pitoresc decât altul, ce au cunoscut o adevarata epoca de glorie, timp de aproape doua veacuri.

Hanul Manuc (sau Hanul lui Manuc), este o cladire veche din Bucuresti (harta) , important obiectiv turistic si monument istoric.

Constructia se gasea chiar in inima comerciala a orasului - pe strada Lipscani - si era faimoasa pentru zgomotul, agitatia si amestecul colorat de oameni pe care ii atragea.

Întemeietorul sau, Manuc Bei (Manuc Mârzaian), s-a nascut în 1769 la Rusciuc. În vremea sultanului Mustafa al IV-lea obtine demnitatile de dragoman si bei. În anul 1808 este numit Bei al Moldovei.  

Arhitectura exacta a hanului în configuratia sa initiala nu se cunoaste, însa, din descrierile de la începutul secolului al XIX-lea reiese ca la subsol se aflau 15 pivnite boltite, la parter existau 23 de pravalii, doua saloane mari, zece magazii, camere de servitori, bucatarii si un tunel în care încapeau cam 500 de persoane.

Etajul dispunea de 107 odai, cele mai multe folosite pentru oaspet,i. În curtea interioara exista o cafenea si o mica gradina cu fântâna arteziana. Între fatada dinspre Dâmbovita si râu se costruise un chei de piatra, lat de peste un metru.

Mai târziu, dupa ce Dâmbovita a fost canalizata pentru deschiderea Halei de Carne, lânga aceasta fatada s-au mai adaugat câteva pravalii.

Alte detalii despre arhitectura hanului, obiceiurile nascute aici si despre preferintele culinare veti afla in continuare.
În mijlocul curtii, pavata cu piatra de râu, fusesera amenajate o cafenea si o bodega, cu toate dependintele lor, pe lânga o gradina cu fântâna arteziana, prima de acest fel din Bucuresti.

Se servea “cafea la filigean”, braga “în cani de tabla” sau vin în carafe de pamânt. Berea nu era cunoscuta aici, iar sampania si coniacul erau rezervate pentru cei de la etaj. Deseori, consumatorii purtau salvari si turbane, dupa moda orientala.

La mare pret era “potrocul de gaina”, friptura de miel si zaharicalele. Între doua feluri, se mai tragea câte un fum din narghileaua aflata la piciorul mesei. Pravaliile vindeau, pe lânga “postavuri” sau “ghiuluri”, halvita, halva, sarailii si “vata pe bat”.

Când a sosit perioada “bonjurista” au aparut redingotele cu melon, trabucurile, ceaiul verde, mititeii si patricienii, salata de “boeuf” si purcelul de lapte la tava.

În vremea când Hanul lui Manuc si-a schimbat numele în “Marele Hotel Dacia”, aparuse deja, la bodega din curte, berea la halba, adusa în România de Regele Carol I. În “Sala Domneasca” aveau loc baluri mascate si serate mondene, la care se serveau platouri cu peste sau cu felii de friptura rece de mistret, însotite, fiecare în parte, de vin alb sec si vin negru.

Pâna târziu, dupa primul razboi mondial, în aceeasi sala au fost organizate spectacole de teatru pentru protipendada, în timpul carora se ofereau piscoturi cu sampanie, sau întruniri politice cu public, la care “cafeaua Marghiloman” era oferita gratuit de organizatori.

In care in care nu doriti sa ramaneti peste noapte aici puteti cauta si alte oferte de cazare in Bucuresti.

8 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Alte Obiective Turistice, Bucuresti | fara comentarii

Manastirea Nera

Situată în extremitatea sud-vestică a ţării, Mănăstirea Nera este unul dintre aşezămintele monahale noi din ţinutul Banatului (harta) .

Aflată la poalele Munţilor Locvei, pe malul stâng al râului Nera, de la care şi-a luat şi numele, mănăstirea se întinde pe o suprafaţă de 8 hectare, în mijlocul unui platou uşor vălurit (Poiana Popii) şi înconjurat de pădure.

La 16 mai 1994, cu înalta binecuvântare a Prea Sfinţitului Părinte Laurenţiu, Episcopul Caransebesului, cu sprijinul doctorului Pavel Chirilă, directorul Asociaţiei Christiana Bucureşti şi prin jertfa obştii nou întemeiate, a început construcţia bisericii de lemn şi a unei clădiri-anexă.

Biserica a fost construită de meşteri din Piatra Neamţ.

În incinta mănăstirii au fost amenajate o bibliotecă, două ateliere de icoane (pictură şi litografiere), un atelier de sculptură în lemn şi unul de muzică psaltică, înzestrate cu toate dotările necesare.

Cultivând şi promovând prin produsul eforturilor depuse în aceste ateliere (icoane, cruci, casete audio) exclusiv artă bizantină, mănăstirea îşi aduce o contribuţie permanentă şi indispensabilă la redescoperirea în această regiune a ţării a valorilor culturale autentic ortodoxe şi a tradiţiei răsăritene a Bisericii.

Soborul maicilor numără în prezent 40 de vieţuitoare, (6 monahii, 9 rasofore şi 25 de surori), ceea ce face din Mănăstirea Nera cea mai mare şi mai însemnată chinovie din întreg cuprinsul Episcopiei Caransebesului.

7 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Caras Severin, Manastiri in Romania | 2 comentarii

Manastiri in Dambovita

Mănăstirea Cobia se află în comuna omonima din judeţul Dâmboviţa (harta) .

Mănăstirea Cobia este un unicat în contextul monumentelor existenţe prin decoraţia exteriorului - nemaiîntâlnită în arhitectura noastră.

Mănăstirea poartă hramul Sfântul Ierarh Nicolae şi a fost construită între anii 1571-1572 de Badea Bolosin Stolnicul, sub domnia lui Io Alexandru Voievod. Biserica, transformată în nenumărate rânduri, este tot ce a mai rămas din vechea Mânăstire Cobia.

Mănăstire Cobia, locaş de rugăciune pentru călugări, a funcţionat până la secularizarea averilor mânăstireşti, moment în care, fiind părăsită de călugării greci, a devenit biserică de mir.

Localizare:

Este situată la 7 kilometri nord-est de Găieşti şi la 25 de kilometri sud-vest de oraşul Târgovişte, în satul Mănăstire, pe şoseaua Găieşti - Târgovişte.

Exteriorul bisericii posedă o decoraţie unică în arhitectură noastră: paramentul este alcătuit numai din cărămidă smălţuită - verde, ocru, sienna - ceea ce dă un aspect de imensă bijuterie monumentului.

Faţada bisericii este decorată cu firide ce se întind pe toată înălţimea sa şi sunt terminate în arc de cerc, cu archivoltele marcate de un şir de cărămizi.

Biserica este de tip triconic, compartimentată în altar, naos, pronaos, având dimensiuni în interior de 14 metri lungime şi 6 metri lăţime.

Altarul relativ mic şi destul de înalt îi conferă o zvelteţe plăcută. Are în partea de est o fereastră, înspre nord are o mică nişă (proscomidia).

Naosul este mic, treflat, cu cele două abside înguste şi adânci, având fiecare câte o fereastră. Pe naos este aşezată turla mare, deschisă, a bisericii.

Pereţii sunt decoraţi în exterior cu un şir de firide pe toată înălţimea faţadelor. Firidele sunt despărţite de pilaştri laţi şi se încheie în partea de sus cu arcuri semicirculare.

Uşile din anul 1723, frumos ornamentate, se află acum la Mănăstirea Sinaia. Acoperişul din lemn cu învelitoare de

tablă. Pardoseala este din dale de piatră.

Cazare la Targoviste!

6 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Dambovita, Manastiri in Romania | fara comentarii