Maramureş … ce plai frumos!
De cum ajungi să păşeşti pe acest pământ sfânt simţi cum inima-ţi tresare, cum ochii-ţi se măresc de bucurie la vederea peisajelor parcă smulse dintr-un basm românesc, la vederea muierilor îmbrăcate în straie ţărăneşti şi a pruncilor cu părul ca de aur ascuns sub clopul ţinut pe-o parte.
Toate cele enumerate mai sus le poţi găsi într-un loc considerat de mulţi o icoană a sufletului creştin maramureşean, asta pentru că acolo se găseşte un loc sfânt unde natura se uneşte cu biserica în Liturghie cosmică.
Este vorba de frumoasa localitate Bârsana, situată pe dealul numit Jbar şi de vestita mânăstire Bârsana situată în complexul monahal din localitate.
Odată ce-ai intrat pe poarta mănăstirii, o poartă specific maramuresana ridicată de meşterii locali, simţi cum sufletul îţi e cuprins de pace, de linişte, uiţi parcă de toate grijile şi te bucuri ca un copil de peisajul mirific.
Legenda:
În folclor se spune că mănăstirea fost mai întâi construită în Valea Slatinii, pe malul stâng al Izei şi strămutată ulterior pe malul drept, în locul numit mai târziu Podurile Mănăstirii.
Istoric:
Mănăstirea Bârsana a fost construită la mijlocul secolului al XVI-lea,de către familia lui Dragoş, voievod, pe una din proprietăţile acestora.
Vechea mânăstire, cu hramul Sfântul Nicolaie, era unul dintre cele mai importante edificii de cultură din Maramureş, dat fiind că multă vreme a fost rezidenţa episcopilor ortodocşi .
După ce greco-catolicismul s-a instaurat în zonă, odată cu ocuparea Maramureşului de către Imperiul Habsburgic,în ciuda presiunilor făcute, mănăstirea a rămâne de rit ortodox până în anul 1791.
În anul 1791, patrimoniul mănăstirii este confiscat de Imperiul Habsburgic iar mănăstirea trece în proprietatea Episcopiei Rutene a Muncaciului, ultimii călugări refugiindu-se la Mănăstirea Neamţ.
Vechea Mănăstirea Bârsana a fost cea mă importantă şcoală de preoţi din zonă şi lăcaş, de cultură pentru regiune. Aici se puteau găsi cărţi de cult în limba română, aduse din Moldova şi Tara Românească. Mănăstirea avea propriul său atelier unde erau pictate icoanele.
Arhitectura:
Ansamblul monacal a fost construit în lemn, după tradiţia locală, sub direcţia arhitectului Cordos Dorel. Acesta este compus din: poartă specifică maramureşeană, turnul cu clopotniţă, biserică (cu o înălţime de 57m), altarul de vară, chiliile călugărilor, capelă (construită pe mai multe nivele), casa maiştrilor şi casa (atelierul) artiştilor.
Recent a fost construit Muzeul din incinta mănăstirii.
Mare sărbătoare, mare:
Este vorba de hramul mănăstirii care se oficiază pe data de 30 iunie : “Soborul Sfitilor”, protectorii mănăstirii fiind cei 12 apostoli.
Turnul clopotniţă:
Clopotniţa se află într-un turn mare amplasat în partea sud-estică a complexului mânăstiresc. Pe sub bolta largă şi înaltă a acestui turn se face intrarea în incinta mănăstirii.
Arcada din faţă a bolţii poartă inscripţia biblică “Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta este poartă cerului” (Facere 28, 17).
Aghiasmatarul:
Aghiasmatarul completează ansamblul mânăstiresc şi se află într-un loc central. Are patru intrări, iar în mijloc o fântână. Acesta evocă construcţiile anexă, de pe lângă basilicile paleocreştine în care se săvârşea şi se păstra aghiasma.
La aghiasmatar se ajunge pe alei pavate cu dale de andezit. Aghiasmatarul are o suprafaţă de 32 de metri pătraţi şi nouă metri înălţime, iar pardoseala este din plăci de andezit.
Pictura:
O inscripţie murală din naos mărturiseşte că Hodor Toader a pictat pereţii în 1806. Picturile erau făcute din bucăţi textile, fixate pe pereţi şi acoperite cu un strat de var preparat, cum era obiceiul în timpul acelei perioade.
Localizare:
Mănăstirea „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli” din Bârsana, aparţinând de Episcopia Ortodoxă Romană a Maramureşului şi Satmarului, este situată la 22 de km sud-est de municipiul Sighetu Marmaţiei, la ieşirea din Bârsana, spre podul Slatioarei, la kilometrul 17 al Drumului Judeţean 186 (harta).
Pe şosea, accesul este posibil pe mai multe trasee, în funcţie de zona din care vine pelerinul, şi anume:
- pe Drumul Judeţean 186: Sighetu Marmaţiei - Vadu Izei - Oncesti - Bârsana;
- pe Drumul Judeţean 186 din Sacel spre Bogdan Vodă - Rozavlea - Bârsana
- dinspre Cavnic pe rută : Budesti - Calinesti - Bârsana.
Pentru cei care doresc să călătorească cu trenul, staţia C F R care deserveşte Mănăstirea Bârsana este Sighetu Marmaţiei.
Mănăstirea este o comoară pentru cultura naţională şi nu numai. Toate lacasele sunt în aşa fel construite încât să ai impresia că sunt case ţărăneşti maramureşene.
Totul este înconjurat de verdeaţă şi flori plantate cu dragoste şi evlavie de către slujitorii lui Dumnezeu.
Mănăstirea Bârsana este obiectivul turistic ce trebuie pus pe primul loc în lista Locuri de vizitat. O vacanţă în Ţara Maramureşului este exact ce ai nevoie ca să îţi încarci bateriile, să uiţi de viaţa cotidiană şi stresul din zilele noastre.
Nu uitaţi să vizitaţi muzeul mănăstirii si sa treceţi pe la magazinul de la intrate ca sa luaţi un suvenir celor dragi.
Dacă vă gândiţi să poposiţi câteva zile în zonă faceţi-o cu încredere, oamenii sunt de omenie, bucatele sunt prospete şi pălinca-i aşa cum numa în Maramu găseşti.
Ai nevoie de cazare ?
15 Iulie 2010
Scris de
traveller |
4 stele, Manastiri in Romania, Maramures |
fara comentarii
Oricât de mult ne-ar plăcea vara şi căldura tot căutăm un loc la umbră pentru a ne răcori.
Ooo şi cât este de plăcut să stai la umbra unui copac să leneveşti, să citeşti o carte,să stai la taclale cu prietenii tăi.
E modul ideal de a te relaxa.
De găsit un astfel de loc nu este greu ci mai degrabă să găseşti un loc unde nu numai că stai la umbra unui copac ci eşti şi înconjurat de verdeaţă, flori frumos mirositoare, de felurite culori şi în plus de asta ai posibilitatea să asişti la concertul extraordinar al veselelor păsărele ce îşi au cuibul acolo.
Toate cele enumerate mai sus le găseşti în acelaşi loc mai ales dacă mergi la tara, dar cei care locuiesc la oraş ce fac?
Păi soluţia este grădina botanică.
Din păcate în România găseşti o astfel de grădină doar în oraşele cheie ale ţării.
Un exemplu reprezentativ este grădina botanică din Cluj-Napoca, numită mai exact Grădina Botanică „Alexandru Borza” a Universităţii Babeş-Bolyai.
Grădina a fost fondată în 1920 de profesorul Alexandru Borza.
Întinsă pe o suprafaţă de aproape 14 hectare, în partea sudică a Clujului, gradină botanică, organizată după Unirea Transilvaniei cu România, în anii activităţii de aşezare pe temeiuri solide a universităţii clujene, a reuşit să se dezvolte în timp atât ca şi un obiectiv turistic clujean cât şi ca important spaţiu didactic şi ştiinţific din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai.
Grădina conţine pe teritoriul său peste 10 000 specii de plante din toate colţurile lumii.
Flora şi vegetaţia românească sunt reprezentate prin plante din câmpiile transilvane, Munţii Carpaţi, Banat, etc.
Se zice că anotimpul ideal pentru flori este primăvara când totul prinde viaţă şi ai parte de o adevărată explozie a culorilor. Totuşi, dacă vreţi să vizitaţi grădina botanică din Cluj primăvara eu aş zice să vă mai gândiţi.
Ar fi alegerea ideală dacă sunteţi împătimiţi ai lalelelor, căci în această perioadă sunt singurele plante înflorite aici.
Ai ocazia să vezi covoraşe multicolore şi să te simţi asemeni lui Luigi Ionescu în faimoasa melodie “Lalele, lalele”.
Astfel că mergeţi vara şi aveţi posibilitatea să admiraţi plantele viu colorate ce sunt cultivate în cinci sectoare.
Sectorul ornamental - Aici sunt cultivate zeci de specii a câtorva sute de plante lemnoase şi ierboase care încânta vizitatorii de-a lungul întregului an în zone cum ar fi Grădină Japoneză, Rosariumul şi Grădină Mediteraneană;
Sectorul fitogeografic conţine o colecţie de plante aranjate în funcţie de asociaţiile lor naturale;
Sectorul sistematic - un mare număr de specii grupate pe familii, care la rândul lor sunt dispuse după ordine şi clase, din punct de vedere filogenetic;
Sectorul economic este format dintr-o serie de plante cultivate pentru utilitatea lor industrială/economică, cum ar fi cocotierul sau palmierul de ulei;
Sectorul medicinal - plante cunoscute datorită proprietăţilor lor medicale şi curative.
Turnul de apă
Un punct de mare atracţie îl constituie Turnul de apă.
Numit şi castelul de apă acesta are un rezervor cu o capacitate de 80 000 kg apa.
Accesul se face cu ajutorul unei scări ce duce până în vârful acestuia.
Ajuns în vârf găseşti o galerie care serveşte drept punct de admirare a panoramei Grădinii şi întregului oraş.
Atenţie mare dacă aveţi rău de înălţime.
Scara este foarte îngustă şi dificil de urcat în anumite zone.
Odată ajuns în vârf e posibil să ai senzaţia că se învârte totul cu tine.
Serele
Complexul de sere existent este format din 2 grupe cu un total de şase sere (în suprafata totală de peste 3500 de m²) în care sunt cultivate plante ecuatoriale şi tropicale:
Sera cu plante acvatice a aici se poate admira lotusul amazonian cu frunze de peste 1,5 m diametru,
Sera cu palmieri a peste 80 de specii de palmieri decorativi sau industriali (cocotierul, palmierul de ulei), aduse din Japonia, Australia, Asia şi Insulele Canare,
Sera cu vegetatie din Australia şi mediteraneană a diverse specii de ficus, ferigi,
Sera cu orhidee şi ferigi,
Sera cu bromeliacee,
Sera cu plante suculente.
Localizare
Stradă Republicii, Nr. 42, Cluj Napoca (harta)
Atenţie studenţi nu vă uitaţi carnetele. Aveţi reducere la bilet.
Grădina se poate vizita în intervalul orar 09-18.
Dacă vă hotărâţi să ramenti câteva zile în frumosul oraş pentru a vă bucura şi de alte obiective turistice de mare importantă nu vă faceţi probleme pentru cazare deoarece ofertele sunt mai mult decât acceptabile.
Photos made by: bortescristian si Coco_ro
5 Iulie 2010
Scris de
traveller |
4 stele, Alte Obiective Turistice, Cluj |
fara comentarii
Iaşi . . .
Câte nu îţi vin în minte când spui cuvântul Iaşi. Mie de exemplu îmi fuge gândul la Eminescu şi la univesitati.
Se ştie că Iasiul este un important centru universitar, prima universitate de medicină din România infiintandu-se aici în 1859.
Asta nu e nici 1% din ceea ce Iasiul are de arătat.
Iaşi este centrul cultural, economic şi academic al 
Moldovei, ceea ce a făcut ca oraşul să fie vestit pentru obiectivele sale turistice fascinante, fie că e vorba de clădiri şi monumente istorice, biserici şi mânăstiri sau parcuri şi grădini.
Totuşi în rândurile ce urmează atenţia mea se va îndrepta către unul din cele mai importante obiective turistice atât din punct de vedere arhitectural cât şi cultural.
Palatul Culturii. Despre el a vorba.
Acesta a fost inaugurat, în 1926, de către regele Ferdinand al României.
Realizat în neogotic, după planurile arhitectului Ion D. Berindey, ajutat de arhitecţii Xenopol şi Cerchez, construcţia Palatului a durat două decenii.
Un prim monument a fost ridicat pe ruinele vechii curţi domneşti (1434), care a fost reconstruită în stil neoclasic de prinţul Alexandru Moruzi (1806 - 1812). Un incendiu de la sfârşitul sec. al XIX-lea a distrus acest palat, la începutul secolului următor luându-se decizia ridicării actualei construcţii.
Ce trebuie să mai ştiţi e că stilul palatului e neogotic flamboyant, cu detalii ornamentale, cu elemente heraldice în exterior.
Aripile cu ieşindurile semicirculare au fost retrase şi împodobite la fronton cu statui de arcaşi ce stau de strajă, iar pe laterale s-au construit două intrări sub formă unor turnuri boltite.
Intrarea în palat se face printr-un turn donjon mare, cu creneluri şi firide dominate de o acvilă cu aripile desfăcute.
Dacă aţi ajuns aici trebuie neapărat să vizitaţi:
Sala gotică
Aici unde se poate admira mozaicul ce reprezintă un “bestiarum” medieval (grifoni, acvile bicefale şi lei).
Sala Voievozilor
Se află la etaj şi conţine, în medalioane, portretele domnilor Moldovei şi ale regilor României.
Sala Henri Coandă
Lambriurile sălii au fost executate după un proiect al marelui savant.
Orologiul cu carillon
Acesta este instalat în turnul central, este dintr-un ansamblu de opt clopote care reproduc, din oră în oră, “Hora Unirii”.
De reţinut este că Palatul Culturii se poate vizita abia în toamnă, acesta fiind închis pentru restaurare în cadrul programului guvernamental de reabilitare a monumentelor istorice.
Partea bună este că pe parcursul acestei perioade Muzeul Unirii va funcţiona conform unui program prelungit între orele 10.00 şi 20.00 pentru a va putea totuşi oferi şansa de a vedea lucruri de o mare importanţă culturală.
În cazul în care nu mai aveţi răbdare până se finalizează restaurarea puteţi să faceţi un tur aici.
Localizare:
Iaşi, Strada Piaţa Ştefan cel Mare şi Sfânt, nr.1 (harta)
Dacă tot aţi ajuns la Iaşi eu vă recomand să rămâneţi măcar de pe-o zi pe alta. Sunt multe lucruri frumoase şi interesante ce merită văzute, iar ofertele de cazare sunt mai mult decât acceptabile.
Sursa photo: Chodaboy
20 Iunie 2010
Scris de
traveller |
4 stele, Iasi, Monumente |
fara comentarii
Mereu am fost împotriva ideii de a merge la munte. Fiind friguroasă din fire mă gândeam că nu mă voi adapta condiţiilor de acolo.
M-am înşelat!
Atunci când ajungi în mijlocul naturii şi vezi crestele munţilor acoperite de zăpadă uiţi complet de toate aceste mofturi şi ai impresia că ai ajuns în rai.
Totuşi ca să te poţi bucura de acestea e ideal să mergi începând cu luna mai. Chiar şi aşa există riscul să ai surprize din partea vremii. Acum e soare, acum plouă şi tot aşa.
Locul pe care îl recomand pentru frumuseţea locurilor şi a peisajului mirific este satul Ciocanu din comuna Dambovicioara, Arges (harta) .
Satul Ciocanu este una din primele trei localităţi din ţară, situate la cea mai înaltă altitudine, aprox 1200 m altitudine.
Localizare:
Este la aproximativ 7,5 km distanţă de DN73, Braşov- Câmpulung-Piteşti (4,5 km până în Şirnea, iar apoi încă 3 km până în Ciocanu).
Zona poartă denumirea şi de “Culoarul Rucar - Bran” .
Extrem de spectaculos este faptul că din anumite locuri ale satului Ciocanu se poate admira în toată splendoara sa , atât Masivul Bucegi cât şi Masivul Piatra Craiului.
Este ceva de vis.
Ai parte de o panoramă cu o combinaţie de culori extraordinară. Iarba este de un verde intens, iar cenuşiul munţilor se pierde sub albul zăpezii.
Ceea ce a păstrat intact acest loc e faptul că satul Ciocanu nu a fost atins de marea colectivizare adusă de regimul comunist.
Astfel că după 1990 locuitorii satului Ciocanu, erau printre cei puţini din România, cu terenurile şi proprietăţile rămase intacte şi pe vremea comuniştilor, aşa cum le-au moştenit ei, de dinaintea celui de al doilea Război Mondial.
Se pare că originile Satului Ciocanu se află cumva înainte de anul 1900.
Îndeletnicirea de bază a satenilor autentici ai satului Ciocanu, era crescutul oilor şi vacilor.
Mai la tot pasul, poţi vedea sălaşe de vite cu podul plin de fân, cosit din vară. Aceste sălaşe (grajduri) adăposteau vitele iarna, pentru ca sătenii să nu mai care fânul la grajdul din sat.
Acestea sunt construite din lemn folosind vechi tehnici de imbinare.
a barnelor.
Legenda:
Bătrânii din Satul Ciocanu spun că undeva pe teritoriul satului trecea graniţa imperiului Austro-Ungar cu Ţara Românească sau Valahia cum i se mai spunea pe atunci.
Se crede că acolo ar fi fost chiar un punct de comandă pentru graniţă, dovadă stând pietrele ivite ici colo.
Acum fie că iubiţi frigul, fie că nu este important să ştiţi câte ceva despre asprimea şi intensitatea anotimpurilor. 
Iarna, de exemplu, din cauza zăpezii mari şi a viscolului face ca accesul în anumite zone ale satului să fie complet blocat.
Excepţii întâlneşti când se bagă plugul şi dacă deţii o maşină bună cu tracţiune integrală şi dotată cu lanţuri.
Singura alternativă rămâne sania, deşi când viscolul este foarte puternic, zăpada troienita te privează şi de asta.
Vara, pentru că satul se află pe culoarul Rucar-Bran, e posibil să simţi cum frigul te pişcă pe neaşteptate, cu toate că soarele e arzător.
Asta se întâmplă datorită altitudinii la care se află satul.
Eu vă recomand să fiţi echipaţi corespunzător şi să nu vă lipsească pelerina, bocancii şi câteva haine mai groase numai bune împotriva vântului.
Sper că v-am făcut curioşi iar dacă nu o să vreţi să rămâneţi măcar câteva zile puteţi opta pentru o scurtă plimbare.
Astfel vă puteţi bucura de aerul proaspăt şi curat ce îl găsiţi doar la o asemenea altitudine.
Totuşi dacă vreţi să vă cazaţi în zonă puteţi apela la pensiunile de aici , sau chiar la sătenii care sunt amabili şi prietenoşi.
În plus de asta puteţi achiziţiona de la ei produse proaspete cum ar fi laptele de vacă sau brânza în burduf.
25 Mai 2010
Scris de
traveller |
4 stele, Arges, Sate din Romania |
fara comentarii
Pestera Scarisoara sau Ghetarul de la Scarisoara adaposteste cel mai mare ghetar subteran din România. De aici îi vine si numele de Ghetar iar Scarisoara vine de la comuna Scarisoara situata 16 km mai jos.
Istoric:
Nu se poate preciza cu exactitate data cand pestera a fost descoperita dar este mentionata in 1863 de catre Adolt Schmididi, geograful austriac care a facut primele observatii si prima harta a pesterii.
Acces pestera:
Intrarea in pestera Scarisoara se face printr-un aven (put vertical) cu o adancime de 48 m si un diametru in jur de 60 m.
Acest aven este amenajat cu scari metalice in vederea facilitarii accesului turistilor.
Formare:
Pestera Ghetarul de la Scarisoara face parte din sistemul carstic Ghetar - Ocoale - Dobresti. Este formata în calcare de vârsta Jurasic superior, dispuse monoclinal pe directia NV-SE, la o altitudine de 1165 m, la marginea platoului carstic Ghetari - Ocoale.
Cândva Valea Ocoale curgea la suprafata. Odata cu dizolvarea în freatic a pesterii Scarisoara apele coboara în subteran. Iesirea apei la lumina se facea prin Pojarul Politei. Continuând dizolvarea apa cobora în Avenul din Sesuri cu iesire la suprafata în Izbucul Politei. Golul ramas uscat al Scarisoarei, în urma prabusirii avenului de intrare se umple cu gheata în timpul glaciatiunilor.
Dupa încalzirea vremii gheata începe sa se topeasca si dispare jumatate din volum dar este alimentata în fiecare iarna cu un nou strat la suprafata.
Topirea are loc si la baza ghetarului, astfel ca de la baza dispare o sectiune si o alta se depune sus. Cea mai veche gheata de la baza are 4000 de ani.
Putini stiu ca Scarisoara a fost declarata monument al naturii in Romania inca din 1938 de catre marele speolog roman Emil Racovita. Aceasta adaposteste al doilea ghetar subteran ca marime din Europa.
Descriere:
Complexul carstic Scarisoara include cea mai mare pestera cu gheata din Romania - Pestera Scarisoara - lunga de 700 de metrii si desfasurata pe o diferanta de nivel de 105 m avand 3 intrari.
Intrarea principala in pestera este situata la 1165 metrii altitudine fiind printre putinele pesteri cu gheata din lume la o altitudine atat de mica.
Ghetarul cuprinde peste 75000 de metrii cubi de gheata pe o grosime de circa 26 m.
Pestera este impartita in mai multe sectoare ce au diferite denumiri.
Astfel chiar dupa intrare vizitatorul se afla in Sala Mare si apoi trece in Biserica unde poate admira peste 100 de formatiuni stalagmitice de gheata.
De aici se poate ajunge in Rezervatia Mare printr-o galerie cu o lungime de aproximativ 70 m sau in Rezervatia Mica insa vizitarea acestora este permisa doar in scopuri stiintifice cu autorizatie speciala de la Institutul de speologie Emil Racovita din Cluj Napoca. Galeria care coboara la punctul cel mai adanc al pesterii (105 m) este denumita Galeria Maxim Pop.
Catedrala si Palatul Sânzianei sunt celelalte sectiuni ale pesterii Scarisoara - acestea fiind lipsite de gheata.
In pestera Scarisoara traiesc lilieci si gandaci de 2-3 mm numiti Pholeuon prozerpinae glaciale.
In Rezervatia Mare a fost descoperit si un schelet de Rupicapra (stramosul caprei).
Localizare:
Cea mai mare pestera cu gheata din Romania este situata in Muntii Apuseni, in comuna Garda de Sus, judetul Alba (harta).
Legenda:
Batranii spun ca originea si istoria acestui loc e cu totul alta. In pestera traia un balaur ce fura cate o fata in noaptea Anului Nou sau in noaptea dinaintea Targului de Fete de la Gaina.
Tinerele erau apoi tinute intr-un palat de gheata din pestera, de o frumusete neasemuita, pe care niciun muritor nu il putea vedea.
O alta legenda pomeneste ca apa din bazinele din spatele formatiunii calcaroase numite “La Brazi” iti poate indeplini orice dorinta.
Daca ingenunchiezi, bei apa din bazin direct cu buzele, cu capul descoperit, in timp ce iti pui o dorinta, cu siguranta aceasta se va implini. Tine minte ca nu trebuie sa spui nimanui nimic referitor la acest mic ritual.
Turiştii care doresc să viziteze peştera, pot vizita şi alte obiective turistice aflate în zonă. În comuna Gârda de Sus se află biserica-monument construită în 1792 şi moară cu apă, ridicată acum 300 de ani.
Unitati de cazare Alba
24 Ianuarie 2010
Scris de
traveller |
4 stele, Alba, Pesteri in Romania |
fara comentarii
Mănăstirea Neamţ, este o mănăstire ortodoxă de călugări din România, situată în comuna Vânători-Neamţ, satul Mănăstirea Neamţ, judeţul Neamţ (harta) .
Este cel mai mare şi mai vechi aşezământ monahal din Moldova.
Istoric:
Potrivit documentelor, Mănăstirea Neamţ a luat fiinţa în veacul al XIV-lea ca organizaţie călugărească ortodoxă.
Cel dintâi domnitor moldovean care, cum atesta documentele, a dăruit Mănăstirii Neamţ sate şi moşii este Petru Muşat.
Acesta a zidit Cetatea Neamţ, a integrat-o definitiv în sistemul de apărare al ţării şi, potrivit unei tradiţii puternice, tot el ar fi clădit la Mănăstirea Neamţ, pe locul vechiului schit de lemn, o biserică de piatră, care a fost înconjurată de urmaşii săi în scaunul Moldovei cu chilii călugăreşti, diferite clădiri, turnuri şi ziduri de apărare.
Pe latura dinspre vest a patrulaterului - incintă, la mijloc, străjuieşte turnul clopotniţă, străbătut la bază de gangul boltit al intrării.
Partea inferioară a turnului clopotniţă este zidită, probabil, pe vremea Domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), iar cele două părţi superioare, mai târziu.
O parte din bolta semicilindrica a gangului - aceea dinspre răsărit - este acoperită cu picturi reprezentând scene inspirate din vechiul roman popular “Varlaam şi Ioasaf”.
Unele scene în care apar: o clădire asemănătoare cu biserica zidită la Mănăstirea Neamţ de Ştefan cel Mare, un tânăr principe, care, seamănă cu domnitorul ctitor şi unele costume caracteristice veacului al XV-lea au condus pe unii la concluzia ca această pictură ar fi din veacurile XV-XVII.
Clădirile incintei, aşa cum se prezintă ele astăzi, datează din veacurile XVIII-XIX.
Diferite însemnări, din care unele pe piatră, arată că înainte de veacul al XVIII-lea au existat alte clădiri: o trapeză şi cuhnie (bucătărie) zidite de Alexandru Cornea (1540), o clisiarniţă zidită de Ilias (1546-1551), chilii şi turnuri, înălţate de diferiţi domnitori şi ierarhi moldoveni, care din cauza unor incendii, unor prădăciuni şi unor întâmplări dureroase s-au ruinat.
O dată cu veacul al XVIII-lea, a început, prin osârdia vieţuitorilor mănăstirii, acţiunea de reconstrucţie şi reînnoire.
Arhitectura:
În incinta mănăstirii se află două biserici, două paraclise, turnul-clopotniţă cu 11 clopote, Seminarul Teologic “Veniamin Costache”, precum şi un muzeu cu o colecţie de artă bisericească şi sala tiparului.
Specific este Aghiazmatarul circular din faţa mănăstirii, unde se face sfinţirea apei la hram.
În biserică se află o icoană a Maicii Domnului pictată în anul 665 în Israel, făcătoare de minuni.
Aşezământul are cea mai mare şi mai veche bibliotecă mănăstirească (18000 volume) şi a avut o contribuţie deosebită la dezvoltarea culturii şi artei româneşti medievale.
În camera mormintelor este îngropat Ştefan Voievod (unchiul lui Ştefan cel Mare), iar în pronaos se află moaştele sfântului necunoscut descoperite în 1986, prin scoaterea asfaltului de pe alee.
Biserica Înălţarea Domului: 
Biserica ctitorită de Ştefan cel Mare este principalul monument istoric şi de arhitectură moldovenească din incintă mănăstirii, de o eleganţă şi frumuseţe deosebite.
Dimensiunile şi monumentalitatea ansamblului au sporit prin introducerea în construcţie a unor elemente noi: pridvorul, situat în faţa intrării şi sala mormintelor, sau gropniţa, amplasată între pronaos şi naos.
Pronaosul, de formă dreptunghiulară, este boltit cu două calote sferice.
Naosul, tot dreptunghiular, de dimensiuni mari, are două abside laterale, semicirculare în interior şi pentagonale în exterior, baza fiind formată din patru arce oblice sprijinite pe alte patru arce mari.
Turla se ridică în mijloc, iar nouă contraforturi masive susţin zidurile până la nivelul bolţilor.
Faţadele sunt frumos ornamentate în stil autohton moldovenesc, rezultat din îmbinarea elementelor bizantine (ceramică smălţuită, cărămizi şi discuri diferit colorate, în verde, în galben, în brun) cu cele gotice (contraforturile şi ancadramente de uşi şi ferestre). Discurile smălţuite şi nişele împodobesc şi turla, de formă octogonală, prevăzută cu patru ferestre.
Pictura din absida principală, naos şi sala mormintelor aparţin ultimilor ani de domnie ai lui Ştefan cel Mare, iar cea din pridvor şi pronaos este din timpul lui Petru Rareş.
“Pisania”, în limba slavonă, fixată pe faţada de miazăzi a pronaosului, este deplin concludentă cu privire la ctitorul bisericii şi la timpul când a fost ea zidită:
“Doamne Iisuse Hristoase, primeşte acest hram, care s-a zidit cu ajutorul Tău întru slava sfintei şi slavitei de la pământ la cer inălţare a Ta şi Tu stăpâne acopere-ne cu mila Ta de acum şi până în veac. Io Voievod a binevoit a început a zidit acest hram pentru rugăciunea a Doamnei a fiului Bogdan a celorlalţi fii -a sfârşit an anul 7005 iar domniei anul patruzeci cel dintâi curgător lui noiembrie 14″.
Ferestrele prin care pătrunde mormintelor, naos altarul bisericii, decursul timpului, au fost lărgite mărite, dar cu prilejul lucrărilor de restaurare din 1958-1961 li -a dat .
Obiecte extrem de valoroase:
Între obiectele cu valoare istorică şi artistică din colecţia mănăstirii, mai importante sunt următoarele:
- Icoana Maicii Domnului primită în dar, potrivit tradiţiei, de Domnitorul Alexandru cel Bun de la împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul;
- Catapeteasma care, pe vremuri, a aparţinut paraclisului din Cetatea Neamţ, câteva icoane din veacurile XVII-XVIII;
- câteva icoane executate de N. Grigorescu;
- un vas pentru aghiazmă din 1775;
- un Panaghiar din 1750;
-o Nebedernita din anul 1665;
- un Epitrahil din veacul al XVIII-lea;
- un Omofor care a aparţinut Episcopului Pahomie al Românului (1706-1714);
-o presa tipografică din veacul al XVIII-lea;
- două prese tipografice din metal din veacul al XIX-lea;
-numeroase xilogravuri şi diferite piese tipografice.
Rămâneţi şi bucuraţi-vă de frumusetiile Moldovei. Veţi fi impresionaţi de ospitalitatea oamenilor din aceste meleaguri şi de ofertele nemaipomenite de cazare.
23 Ianuarie 2010
Scris de
traveller |
4 stele, 5 stele, Alte Obiective Turistice, Manastiri in Romania, Muzee in Romania, Neamt |
fara comentarii
Peştera Urşilor a fost descoperită în 1975, cu ocazia unei dinamitări executate la cariera de marmură din zonă.
Este unul dintre principalele obiective turistice ale Munţilor Apuseni, ea aflându-se în judeţul Bihor, în imediata apropiere a localităţii Chiscau, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 m (harta) .
Istoric:
Numele peşterii se datorează numeroaselor fosile de “urşi de cavernă” (Ursus spelaeus) descoperite aici.
Peştera era un loc de adăpost pentru aceste animale, acum 15.000 de ani.
La bătrâneţe, ca multe alte mamaifere ursul de peşteră se retrăgea să moară într-un astfel de loc.
Având o lungime de peste 1500 m, peşteră se compune din galerii aflate pe două nivele şi anume: galeria superioară lungă de 488 m destinată circulaţiei turiştilor şi galeria inferioara ce are o lungime de 521 m destinată cercetărilor ştiinţifice.
Vizitarea peşterii:
Incepe cu Galeria Urşilor (numită şi Galeria Oaselor) în care sunt adăpostite 1500 de piese, 140 de cranii şi numeroase culcuşuri ale ursului de peşteră. Pe pereţii galeriei se observă zgârieturi lăsate de labele urşilor.
În cea de-a doua galerie, numită şi Galeria Emil Racoviţă se află un schelet de urs expus în poziţia în care a murit precum şi fosilele altor animale dispărute în urmă cu sute de ani: o specie de capră neagră, leul şi hiena de peşteră.
Galeria are pereţii distanţi la 10-15 m iar bolta ei se situează la peste 10 m înălţime, fiind totodată împodobită cu numeroase stalagmite, domuri, bazine de apă, stalactite.
Ultima galerie, Galeria Luminilor ne întâmpină cu impresionantele stalagmite şi stalactite care au dat naştere unor adevărate “statuete” (”Mastodontul”, “Draperiile din Galeria Ursilor”, “Portalul”, “Pagodele”, “Lacul cu nuferi”).
Statuetele sunt asemenea celor de ceară de un alb pur ce lasă frâu liber imaginaţiei oricărui vizitator.
Galeria se inchie cu un tunel artificial lung de 16 m greu accesibil turiştilor dar care răzbate în cele din urmă la suprafaţă.
Printre formaţiunile de stalactite şi stalagmite se mai remarcă “Palatele fermecate”, “Căsuţa Piticilor” şi ultima sală “Sfatul Bătrânilor”, iluminata cu lumânări.
Căi de acces:
Pe DN-76 (Oradea-Deva), cu derivaţie la km 86 în comuna Sudrigiu, pe DJ-763, încă 16 km (şosea asfaltată).
Programul de vizitare:
Tot timpul anului, zilnic între orele 10-17, luni închis.
Vizitarea durează aproximativ 45 min, în grupuri conduse de ghizi autorizaţi.
Temperatura în peşteră:
+10A°C (constantă).
In afara de Pestera Ursilor, judetul Bihor este vestit si pentru conditiile ireprosabile de cazare.
15 Ianuarie 2010
Scris de
traveller |
4 stele, Bihor, Pesteri in Romania |
fara comentarii
Mereu ascultam mărturiile prietenilor mei care vizitaseră Castelul Peleş care spuneau că ar fi de o frumuseţe de nedesris, dar nu am fost convisa de acest lucru până nu am fost la faţa locului.
Castelul Peleş, este un castel din Sinaia, România, construit între 1873 şi 1914. Este considerat unul dintre cele mai frumoase din România şi din Europa.
Castelul Peleş, din Sinaia, reşedinţa de vară a regilor României, a fost construit la dorinţa regelui Carol I al României (1866 - 1914), după planurile arhitecţilor Johannes Schultz şi Karel Liman, şi a fost decorat de celebrii decoratori J.D. Heymann din Hamburg, August Bembe din Mainz şi Berhard Ludwig din Viena.
Chiar după inaugurarea sa din 1883, Peleşul va mai suferi modificări, extinzandu-se mereu.
La forma actuală se ajunge abia în 1914 (anul morţii regelui Carol I). Castelul are 160 de camere şi mai multe intrări şi scări interioare.
Turnul central măsoară nu mai puţin de 66 de metri înălţime. Pe lângă Peleşul propriu-zis, în zonă au mai fost înălţate încă două construcţii mai mici, Pelisorul şi Foişorul.
Peleşul are şi o sală de teatru, cu o mică scenă şi 60 de locuri, plus loja regală. Castelul avea dotări foarte moderne pentru epoca în care a fost construit. De exemplu, plafonul de sticlă al holului de onoare este mobil, putând fi acţionat de un motor electric. Încă din 1883, castelul are încălzire centrală.
Pe terenul cumpărat de rege au fost construite pe lângă castel: Pelisorul, Corpul de Gardă, Economatul, Casa de Vânătoare Foişor, Grajdurile, Uzina Electrică, şi Vila Şipot. Până la terminarea castelului (1883), Regele Carol I şi Regina Elisabeta, au locuit la casa de vânătoare, terminată înaintea castelului.
Datorită uzinei electrice proprie Peleşul a fost primul castel electrificat din Europa.
Peleşul a avut o importantă deosebită pentru istoria ţării noastre.
Aici s-a născut, în 1893, viitorul rege Carol al ÎI-lea (1930 - 1940), primul rege al dinastiei născut pe pământ românesc şi al doilea botezat în religia ortodoxă. În 1921, la Foişor, s-a născut fiul sau, regele Mihai I.
În 1921, are loc la Peleş, nunta principesei Ileana, una dintre surorile lui Carol al ÎI-lea, la care participă o mulţime de personalităţi ale vremii, inclusiv primul ministru de atunci, Nicolae Iorga.
Doi ani mai târziu au loc serbările semicentenarului castelului Peleş, (50 de ani de la începerea lucrărilor).
Castelul a fost declarat muzeu în 1953.
Cele mai importante săli de vizitat sunt:
Holul de Onoare este grandios, cu lambriuri din lemn de nuc, tapetate cu basoreliefuri şi stauiete. Plafonul mobil din sticlă, acţionat cu ajutorul unui motor electric sau printr-un sistem manual, era un element de surpriză pentru vizitatorii regelui, care puţeau să admire seninul cerului în nopţile de vară.
A fost finalizat complet abia în 1911, sub îndrumarea lui Karel Liman.
Biblioteca regală îi atrage în special pe cei pasionaţi de cărţi rare, având coperţi din piele şi gravate cu litere de aur.
Chiar şi pentru cei mai puţin familiarizaţi cu universul cărţilor, există un punct de atracţie: uşa secretă, o cale de acces în spatele unui raft cu cărţi, prin care regele se putea refugia în diverse încăperi ale Castelului.
Sălile de arme, amenajate în perioada anilor 1903 - 1906, adăpostesc peste 4000 de piese europene şi orientale din secolele XIV - XVII. Cele mai preţioase sunt considerate armurile germane din secolele XVI - XVII şi o armură completă pentru cal şi cavaler, unică în România.
Sala de muzică a devenit salon de serate muzicale la dorinţa reginei Elisabeta. Mobilierul de aici a fost primit în dar de la maharajahul de Kapurtala.
Sala Florentină, denumită şi Marele Salon, impresionează prin plafonul sculptat în lemn de tei, aurit, cele două mari candelabre, şi decoraţiunile în stilul neorenasterii italiene.
Sala Maură este opera arhitectului Charles Lecompte du Nouy, având elemente hispano-maure, cu o fântână din marmură de Carrara, copie după o piesă din Cairo.
Sala de teatru are 60 de locuri şi loja regală, fiind decorată în stilul Ludovic al XIV-lea.
La etajul I se află Sala de Concerte, amenajată în 1906, în care se găsesc un clavecin executat la Anvers în 1621, un pian cu coadă verticală Bluthner şi o orgă Rieger cu două claviaturi.
Apartamentul Imperial a fost amenajat tot în 1906 cu ocazia vizitei împăratului Austro-Ungariei, Franz Josef I, invitat la jubileul de 40 de ani de domnie a regelui Carol I.
Alte săli sunt:
Sala de Consilii, care seamănă cu una dintre sălile Primăriei din Lucernă, Elveţia.
Cabinetul de lucru unde se află un birou impunător şi un pupitru pentru audienţe.
Sufrageria, unde sunt expuse piese de argint de o mare valoare, este situată la etajul 1 şi are un mobilier rustic breton din secolul al XVIII-lea.
Salonul Turcesc care adăposteşte o colecţie de vase turceşti şi persane în alamă.
Dormitorul regal care este luminat de un candelabru din cristal de Boemia.
Vitraliile Castelului Peleş au fost cumpărate şi montate între 1883 şi 1914, cele mai multe fiind aduse din Elveţia şi Germania, pişe datând din secolele XV şi XVII. De asemenea, Castelul are şapte terase decorate cu statui din piatră, fântâni şi vase ornamentale din marmură de Carrara.
Localizarea
Castelul Peleş, este situat în Sinaia (la 44 km de Braşov şi la 122 km de Bucureşti) iar pe şosea se alege Drumul european E60 DN1 ( harta ) .
Pe calea ferata exista numeroase curse care din Ploieşti intra pe Valea Prahovei, iar Staţiunea Sinaia este una dintre destinaţii.
Castelul Peleş, poate fi considerat cel mai important edificiu de tip istoric din România, având caracter de unicat şi este, prin valoarea sa istorică şi artistică, unul din cele mai importante monumente de acest fel din Europa celei de a doua jumătăţi al secolului al XIX-lea.
Cu siguranţă informaţiile de mai sus au stârnit curiozitate în mintea voastră.
Ţineţi cont că e o raritate în ţara noastră, un monument de arhitectură impresionant şi puneţi Castelul Peleş în lista voastră de obiecte turistice de vizitat în vacanţă.
Vizitaţi Castelul, nu o să va pară rău niciodată!!!
Vă aştept să vă spuneţi propia părere despre Castelul Peleş şi să facem schimb de impresii, iar dacă doriţi să poposiţi în zonă veţi găsi aici cele mai bune oferte de cazare.
14 Ianuarie 2010
Scris de
traveller |
4 stele, Castele in Romania, Prahova |
2 comentarii
Mănăstirea Putna este un lăcaş, monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase şi artistice româneşti.
Mănăstirea se află la 33 km de oraşul Rădăuţi, în nordul Moldovei (harta) .
Mănăstirea a fost un important centru cultural, aici s-au copiat manuscrise şi au fost realizate miniaturi preţioase. Lăcaşul deţine un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc.
Istoric
Începute la 10 iulie 1466, după cucerirea cetăţii Chilia (1465), lucrările de construcţie a bisericii cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, vor fi terminate în anul 1469, slujba de sfinţire (târnosirea) având loc la 3 septembrie acelaşi an.
S-au construit apoi Casa Domnească (1473), chiliile, zidul de apărare cu turnurile aferente şi Turnul Tezaurului, lucrările finalizandu-se în anul 1481.
Legenda
Se spune astfel că, odată, într-o noapte foarte întunecoasă, pe când Daniil Sihastru se ruga în adâncul chiliei sale de pe valea Viteului, iar afară se amestecau urletele lupilor cu mormăiturile urşilor, ar fi sosit la el, să-i ceară găzduire, Ştefan-Vodă, care, întorcăndu-se de la o vânătoare din munţi, s-ar fi rătăcit prin partea locului.
Cu acel prilej, bătrânul sihastru, având sfat de taină cu voievodul, l-ar fi înduplecat să ridice în apropiere, pe frumoasa vale a Putnei, o mănăstire, „pentru ca Dumnezeu să-i ajute la toate treburile lui”.
Arhitectura
Actualul plan al bisericii Mănăstirii Putna este identic cu planul vechii biserici ctitorite de Ştefan cel Mare.
Este un edificiu de tip triconc, cuprinzând la interior următoarele încăperi dispuse în anfiladă şi marcate de ziduri pline: un naos cu două abside laterale semicirculare, finalizat prin o a treia absidă (cea a altarului); o cameră a mormintelor, un pronaos dreptunghiular; un pridvor dreptunghiular dosat întregului edificiu.
Zidurile bisericii conţin în masa lor, încă de la cota pardoselii actuale, elemente de piatră de talie cu profilatura, recuperate din zidăriile unui edificiu monumental mai vechi, respectiv, din zidurile bisericii construite de Ştefan cel Mare între 1466 - 1469.
Înainte de incendiul din 1404 interiorul bisericii era ornamentat cu o reţea sumară de motive geometrice, iar după această dată a fost împodobit cu „o fastuoasă pictură de cult”, realizată, probabil, până la sfârşitul secolului al XV-lea.
La exterior faţadele monumentului au fost infrumusetate iniţial cu o bogată decoraţie de discuri smaltuite, iar ulterior, pana la jumătatea secolului al XVII-lea, cel puţin pe anumite zone, cu un strat de tencuială purtător al unei picturi policrome.
Demontarea şi reconstruirea vechii biserici, la mijlocul secolului al XVII-lea, a fost impusa datorită unor deteriorări survenite la fundatie, iar rezidirea s-a efectuat prin suprapunere nemijlocita peste vestigiile ctitoriei lui Ştefan cel Mare din anii 1466 - 1469.
Reconstrucţia cuprinde in întregime aria interioară a primei biserici şi o felie din lăţimea fundaţiei zidurilor sale laterale, care să protejeze mormintele existenţe, pe timpul fundării construcţiei şi funcţionării bisericii noi.
Exceptând zidul vestic al pridvorului actual, „zidurile transversale ale bisericii actuale au fost sprijinite direct pe fundaţiile rămase de la zidurile transversale ale primei biserici”.
Iconostasul ce împodobeşte biserica a fost realizat în anul 1773 din lemn de tei şi tisă. Executat de meşteri locali din poruncă şi cu osteneală mitropolitului Iacob Putneanul, iconostasul este sculptat în stil baroc târziu.
A fost restaurat.
Muzeul
Muzeul mănăstirii, reamenajat în anii 1976 şi 2004, se află în partea de vest a incintei, alături de Paraclis.
Aici se păstrează o parte din tezaurul artistic şi istoric al mănăstirii, constând în manuscrise (Tetraevanghele, Psaltiri, cărţi de învăţătură, Leastvite, Psaltichii) şi broderii realizate în atelierele mănăstirii (epitafuri, acoperăminte pentru sfintele vase, pocroveţe, dvere, valuri de tâmplă, acoperăminte de morminte, veşminte preoţeşti), cărţi de cult şi de învăţătură, odoare bisericeşti (sfinte vase, cruci ferecate, icoane, cădelniţe, candele), obiecte din ceramică, etc.
Printre odoarele de mare preţ, se număra icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului adusă, după tradiţie, din Constantinopol în 1472 de către Doamna Măria de Mangop, soţia Sfântului Voievod Ştefan şi craniul Sfântului Ierarh Ghenadie, mare făcător de minuni, ferecat în argint aurit şi dăruit mănăstirii de ctitorul ei în anul 1488.
Necropola
Concepută de la început că necropolă domnească, biserica Mănăstirii Putna adăposteşte paisprezece morminte din care trei sunt voievodale, aparţinând familiei Musatinilor.
Lucrat din poruncă sa, cu doisprezece ani înainte de strămutarea la veşnicele locaşuri, mormântul Binecredinciosului Voievod Ştefan se află în partea de sud a gropniţei.
Detalii pentru cazare aici .
13 Ianuarie 2010
Scris de
traveller |
4 stele, Manastiri in Romania, Suceava |
fara comentarii
Biserica Reformată (calvină) cu Cocoş, este o operă a arhitectului timişorean Ka¡roly K.(1883-1977), construită în 1913-1914 în stilul secesiunii vieneze.
Localizare:
Se află situată pe strada Moţilor nr. 84, în municipiul Cluj-Napoca (harta) .
Turnul din sudul bisericii are în vârf un cocoş, de la care provine şi numele edificiului.
Planul bisericii s-a inspirat din cel al bazilicilor în stil român.
Interiorul este decorat cu motive populare maghiare din Valea Calatei. Bolta este ornată cu casete pictate de către Gergely Sza¡nta, după desenele profesorului de artă aplicată Sa¡ndor Muhits.
Semnificaţia aşezării cocoşului pe turlele bisericilor reformate:
Cocoşul veghează contra diavolului, căci diavolul - potrivit legendei - numai până la primul „cucurigu” matinal al cocoşului îşi poate desfăşura nestingherit activităţile tenebroase.
Cocoşul este totodată un simbol la vigilenţei, dar mai ales al luminii, deoarece el anunţă mijirea unei zile noi încă pe întunerec. Prin această, cocoşul face aluzie la Isus, care conduce omenirea din întunerec spre lumina zilei.
Clujul fiind cunoscut pentru numeroasele obiective turistice de o mare importanţă culturală şi istorică şi-a creat de-a lungul timpului o imagine impecabilă în ceea ce priveşte cazarea. Pentru cele mai bune oferte click aici .
7 Ianuarie 2010
Scris de
traveller |
4 stele, Biserici in Romania, Cluj |
fara comentarii