Delta Dunarii

E luna mai. Cu siguranţă vă gândiţi la vacanţă.

Întrebarea mea e “Unde mergeţi ?”
 
 După cum se poartă cei mai mulţi vor răspunde că merg în străinătate, că doar ce să facă în România. La noi în ţară e urât.
 
 Greşit!
 
 România se poate mândri cu numeroase locuri de o frumuseţe rară. Un asemenea loc, pe care îl recomand cu mare drag, este Delta Dunării.
 
 Delta este unul din cele mai importante obiective turistice din România. Impresionează printr-o puritate şi simplitate ce te fac să crezi că ai păşit pe un alt tărâm. Verdeaţa şi albastrul apei se contopesc şi creează un peisaj mirific. 
 
 E locul perfect dacă vrei să te deconectezi de viaţa de zi cu zi. E locul ce te face să uiţi de muncă, de agitaţie şi probleme.
 
 O dată ajunşi în deltă trebuie neapărat să faceţi o plimbare cu barca. Veţi avea ocazia să vedeţi părţi ale unor canale abia atinse de oameni.

  În afară de asta delta îţi oferă posibilitatea de a admira o mare varietate de păsări, de la graţioasele lebede albe, până la cele cu un penaj extrem de colorat.
 
 
 Ce ar mai trebui să ştiţi e că Delta Dunării (3446 kmA²), aflată în mare parte în Dobrogea, România, şi parţial în Ucraina, este cea mai mare şi cea mai bine conservată dintre deltele europene.
 
 Vegetaţia deltei este reprezentată în mare parte de o vegetaţie specifică mlaştinilor (stuful, papură, rogozul, în amestec cu salcia pitica) şi ocupă 78% din totalul suprafeţei.

 Zăvoaiele ocupă 6% din suprafaţa deltei, fiind păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, , iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetaţie acvatică şi plutitoare, ocupând 2% din suprafaţa deltei.

 De asemenea, există păduri pe câmpurile Letea şi Caraorman şi sunt alcătuite din stejar brumăriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurător, ulm, plante agăţătoare.
 
 Fauna conţine mai mult de 320 de specii de păsări ca şi 45 de specii de peşte de apă dulce în numeroasele sale lacuri şi japse. Acesta este locul unde milioane de păsări din diferite colţuri ale Pământului (Europa, Asia, Africa, Marea Mediterană) vin să cuibărească. 
  
 Ce va rămâne de făcut este să vă hotărâţi în ce zonă a deltei să mergeţi. Eu vă recomand localitatea Nufaru din Tulcea (harta).
 
 În ceea ce priveşte cazarea nu vă faceţi probleme. Localnici sunt foarte primitori, dar dacă totuşi pensiunile de acolo nu vă sunt pe plac găsiţi cazare la Tulcea.
 
 
  Nu ezitaţi! Vizitaţi Delta Dunării! 
 
 Vă aştept să îmi povestiţi cum a fost delta pentru voi. 
 
 
 
 Photo made by: Daniel Secăreanu

19 Mai 2010 Scris de traveller | 5 stele, Rezervatii Naturale, Tulcea | fara comentarii

Manastirea Neamt

Mănăstirea Neamţ, este o mănăstire ortodoxă de călugări din România, situată în comuna Vânători-Neamţ, satul Mănăstirea Neamţ, judeţul Neamţ (harta) .

Este cel mai mare şi mai vechi aşezământ monahal din Moldova.

Istoric:

Potrivit documentelor, Mănăstirea Neamţ a luat fiinţa în veacul al XIV-lea ca organizaţie călugărească ortodoxă.

Cel dintâi domnitor moldovean care, cum atesta documentele, a dăruit Mănăstirii Neamţ sate şi moşii este Petru Muşat.

Acesta a zidit Cetatea Neamţ, a integrat-o definitiv în sistemul de apărare al ţării şi, potrivit unei tradiţii puternice, tot el ar fi clădit la Mănăstirea Neamţ, pe locul vechiului schit de lemn, o biserică de piatră, care a fost înconjurată de urmaşii săi în scaunul Moldovei cu chilii călugăreşti, diferite clădiri, turnuri şi ziduri de apărare.

Pe latura dinspre vest a patrulaterului - incintă, la mijloc, străjuieşte turnul clopotniţă, străbătut la bază de gangul boltit al intrării.

Partea inferioară a turnului clopotniţă este zidită, probabil, pe vremea Domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), iar cele două părţi superioare, mai târziu.

O parte din bolta semicilindrica a gangului - aceea dinspre răsărit - este acoperită cu picturi reprezentând scene inspirate din vechiul roman popular “Varlaam şi Ioasaf”.

Unele scene în care apar: o clădire asemănătoare cu biserica zidită la Mănăstirea Neamţ de Ştefan cel Mare, un tânăr principe, care, seamănă cu domnitorul ctitor şi unele costume caracteristice veacului al XV-lea au condus pe unii la concluzia ca această pictură ar fi din veacurile XV-XVII.

Clădirile incintei, aşa cum se prezintă ele astăzi, datează din veacurile XVIII-XIX.

Diferite însemnări, din care unele pe piatră, arată că înainte de veacul al XVIII-lea au existat alte clădiri: o trapeză şi cuhnie (bucătărie) zidite de Alexandru Cornea (1540), o clisiarniţă zidită de Ilias (1546-1551), chilii şi turnuri, înălţate de diferiţi domnitori şi ierarhi moldoveni, care din cauza unor incendii, unor prădăciuni şi unor întâmplări dureroase s-au ruinat.

O dată cu veacul al XVIII-lea, a început, prin osârdia vieţuitorilor mănăstirii, acţiunea de reconstrucţie şi reînnoire.

Arhitectura:

În incinta mănăstirii se află două biserici, două paraclise, turnul-clopotniţă cu 11 clopote, Seminarul Teologic “Veniamin Costache”, precum şi un muzeu cu o colecţie de artă bisericească şi sala tiparului.

Specific este Aghiazmatarul circular din faţa mănăstirii, unde se face sfinţirea apei la hram.

În biserică se află o icoană a Maicii Domnului pictată în anul 665 în Israel, făcătoare de minuni.

Aşezământul are cea mai mare şi mai veche bibliotecă mănăstirească (18000 volume) şi a avut o contribuţie deosebită la dezvoltarea culturii şi artei româneşti medievale.

În camera mormintelor este îngropat Ştefan Voievod (unchiul lui Ştefan cel Mare), iar în pronaos se află moaştele sfântului necunoscut descoperite în 1986, prin scoaterea asfaltului de pe alee.

Biserica Înălţarea Domului:

Biserica ctitorită de Ştefan cel Mare este principalul monument istoric şi de arhitectură moldovenească din incintă mănăstirii, de o eleganţă şi frumuseţe deosebite.

Dimensiunile şi monumentalitatea ansamblului au sporit prin introducerea în construcţie a unor elemente noi: pridvorul, situat în faţa intrării şi sala mormintelor, sau gropniţa, amplasată între pronaos şi naos.

Pronaosul, de formă dreptunghiulară, este boltit cu două calote sferice.

Naosul, tot dreptunghiular, de dimensiuni mari, are două abside laterale, semicirculare în interior şi pentagonale în exterior, baza fiind formată din patru arce oblice sprijinite pe alte patru arce mari.

Turla se ridică în mijloc, iar nouă contraforturi masive susţin zidurile până la nivelul bolţilor.

Faţadele sunt frumos ornamentate în stil autohton moldovenesc, rezultat din îmbinarea elementelor bizantine (ceramică smălţuită, cărămizi şi discuri diferit colorate, în verde, în galben, în brun) cu cele gotice (contraforturile şi ancadramente de uşi şi ferestre). Discurile smălţuite şi nişele împodobesc şi turla, de formă octogonală, prevăzută cu patru ferestre.

Pictura din absida principală, naos şi sala mormintelor aparţin ultimilor ani de domnie ai lui Ştefan cel Mare, iar cea din pridvor şi pronaos este din timpul lui Petru Rareş.

“Pisania”, în limba slavonă, fixată pe faţada de miazăzi a pronaosului, este deplin concludentă cu privire la ctitorul bisericii şi la timpul când a fost ea zidită:

“Doamne Iisuse Hristoase, primeşte acest hram, care s-a zidit cu ajutorul Tău întru slava sfintei şi slavitei de la pământ la cer inălţare a Ta şi Tu stăpâne acopere-ne cu mila Ta de acum şi până în veac. Io  Voievod a binevoit  a început  a zidit acest hram pentru rugăciunea   a Doamnei    a fiului  Bogdan  a celorlalţi fii    -a sfârşit an anul 7005 iar  domniei  anul patruzeci  cel dintâi curgător  lui noiembrie  14″.

Ferestrele prin care pătrunde    mormintelor, naos  altarul bisericii,  decursul timpului, au fost lărgite  mărite, dar cu prilejul lucrărilor de restaurare din 1958-1961 li -a dat  .

Obiecte extrem de valoroase:

Între obiectele cu valoare istorică şi artistică din colecţia mănăstirii, mai importante sunt următoarele:

- Icoana Maicii Domnului primită în dar, potrivit tradiţiei, de Domnitorul Alexandru cel Bun de la împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul;

- Catapeteasma care, pe vremuri, a aparţinut paraclisului din Cetatea Neamţ, câteva icoane din veacurile XVII-XVIII;

- câteva icoane executate de N. Grigorescu;

- un vas pentru aghiazmă din 1775;

- un Panaghiar din 1750;

-o Nebedernita din anul 1665;

- un Epitrahil din veacul al XVIII-lea;

- un Omofor care a aparţinut Episcopului Pahomie al Românului (1706-1714);

-o presa tipografică din veacul al XVIII-lea;

- două prese tipografice din metal din veacul al XIX-lea;

-numeroase xilogravuri şi diferite piese tipografice.

Rămâneţi şi bucuraţi-vă de frumusetiile Moldovei. Veţi fi impresionaţi de ospitalitatea oamenilor din aceste meleaguri şi de ofertele nemaipomenite de cazare.

23 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 4 stele, 5 stele, Alte Obiective Turistice, Manastiri in Romania, Muzee in Romania, Neamt | fara comentarii

Castelul Bran

Castelul Bran este un monument istoric şi arhitectonic, situat în Pasul Bran-Rucar, la 30 de kilometri de Braşov (harta) .

Arhitectură:

Fiind o cetate de “trecatoare” cu scop militar bine determinat, construcţia a comportat în prima fază o incintă patrulateră neregulată, alungită pe axa est-vest, folosind cu iscusinţă avantajele oferite de teren.

Pe latură de vest era înconjurată de o curtină şi un turn rotund de colţ. Tot din prima fază datează se pare, zidul de incintă donjonul de pe latură nordică.

Zidul de incintă, construit din piatră brută şi pe alocuri din cărămidă provenită de la reparaţiile ulterioare,era prevăzut cu două nivele de guri de tragere.

Donjonul - cea mai înaltă construcţie a cetăţii - a fost plasat pe latura nordică, având formă dreptunghiulară cu un acoperiş într-o singură pantă pronunţată.

Turnul avea în partea inferioară o zidărie masivă, ce îmbrăca stânca, iar în partea superioară se termina cu un foişor de observaţie, probabil de o dată mai recentă.La nivelele superioare era prevăzut cu câte o încăpere.

Latura exterioară a fost prevăzută cu şase guri de tragere, transformate ulterior în ferestre.

În încăperea de sub panta acoperişului se păstrează pe tencuială o inscripţie în latină care aminteşte de o restaurare a acestuia în anul 1723.

În faţa foişorului, spre nord, se află un fronton cu creneluri “treptate” şi rotunjite, sub care se află două rânduri de arcade oarbe. Crenelurile, de influienţă italiană pot fi atribuite secolului al XIV-lea, însă cele două frize de arcade oarbe sunt mai târzii, posibil secolul al XVII-lea.

Elementele decorative, asemănătoare celor de pe donjon, (creneluri şi arcade oarbe) se regăsesc şi pe latura vestică la clădirea alipită donjonului.

Istoric:

Prima atestare documentară este din 1377 când braşovenii au primit, din partea lui Ludovic I d’Anjou, dreptul de a ridica cetatea pe locul fostei fortăreţe.

Apoi, între 1419-1424 a intrat în posesia lui Sigismund.

La sfârşitul secolului al XV-lea a fost subordonată comitetului secuilor şi sub domnia lui Iancu de Hunedoara a trecut sub conducerea voievodatului Transilvaniei.

La 1 decembrie 1920, Castelul Bran a fost donat Reginei Maria a României Mari, în semn de recunoştinţă din partea oraşului Braşov pentru contribuţia la Unirea cea mare de la 1918.

Imediat după această, timp de 7 ani, Castelul a intrat într-o perioadă de restaurare, sub conducerea arhitectului Curţii Regale, Carol Liman.

Acesta a conceput ansamblul ca o reşedinţa de vară. Tot în a această perioadă a fost construită şi Casa de ceai.

În timpul acestor lucrări, Castelul a fost dotat cu apă curentă de la o fântână săpată în stâncă, adâncă de 57 de metri, şi iluminat de la o uzină electrică cu turbină.

De la această uzină au fost apoi electrificate, în 1932, satele Bran, Simon şi Moeciu.

Apoi, în 1938, Regină Maria a lăsat Castelul Bran drept moştenire Principesei Ileana, care l-a stăpânit până în 1948.

Castelul Bran a trecut oficial în proprietatea lui Dominic de Habsburg din 18 mai 2009.

Nepot al Reginei Maria şi fiu al Principesei Ileana, Dominic de Habsburg a dobândit Castelul Bran la aproape şase decenii după ce familia sa a fost forţată de regimul comunist să părăsească ţara, pe când el avea doar zece ani.

Legenda:

Dracula aşa cum este perceput astăzi constituie rezultatul  consemnărilor unor cronicari ai vremii, in urma unor evenimete istorice, cu intenţia de a-l pune pe marele voievod Vlad Tepes într-o lumină nefavorabilă,  consemnari amplificate în secolele următoare prin asocierea cu personajul romanului de ficţiune „Dracula”, apărut în Anglia, în 1897, avându-l că autor pe scriitorul irlandez Bram Stoker.

Adevărul despre domnitorul Ţării Româneşti Vlad Ţepeş (1456-1462; 1476) este cunoscut din numeroase lucrări aparţinând istoricilor români şi străini.

Convins că numai o domnie puternică în interior putea să asigure ordinea în ţară şi să organizeze cu succes apărarea ei de primejdiile externe, Vlad Ţepeş recurge la o domnie autoritară, impune supuşilor săi cinstea şi hărnicia ca virtuţi; necinstea (hoţia) lenevia şi viclenia erau pedepsite cu asprime prin tragerea în ţeapă, o pedeapsă crudă, dar care poate fi înţeleasă doar în raport cu epoca în care a trăit, o epocă de mare cruzime, care a cunoscut şi alte pedepse, la fel de aspre, cum ar fi arderea pe rug, spânzurătoarea etc..

Localizare:

Branul se situează la mai puţin de 30 km. de Braşov, pe şoseaua ce iese prin vechiul cartier Bartolomeu şi care leagă Braşovul de Câmpulung Muscel, prima capitală a Ţării Româneşti, acolo unde se întâlnesc Munţii Piatra Craiului  cu masivul Bucegi.

Ai nevoie de cazare?

15 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 5 stele, Brasov, Castele in Romania | fara comentarii

Muzeul Satului Bucuresti

Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” (sau pe scurt Muzeul Satului) este una dintre cele mai mari atracţii turistice ale Bucureştiului (harta) .

Muzeul, o creaţie a folcloristului şi sociologului Dimitrie Guşti, a fost inaugurat în 1936.

Este un muzeu în aer liber înconjurat de verdeaţă şi lacuri, oferă pe o suprafaţa de 30 de hectare 70 de gospodării, cu ustensilele tradiţionale, precum şi o moară de apă, una de vânt, o presă de ulei, etc., adunate din toate provinciile ţării.

Ideea organizării unui muzeu în aer liber în România datează din sec. al XIX-lea, odată cu apariţia primelor semne de îngrijorare cu privire la soarta artei populare şi a meşteşugurilor artistice.

Profesorul Dimitrie Guşti a ajuns la concluzia că, pentru a fi înţelese, obiectele trebuie să fie aşezate astfel ca să alcătuiască un sat adevărat, nu în standuri, ci în bătătura omului.

Construcţiile selectate în timpul cercetărilor după criteriul reprezentativităţii, au fost demontate şi aduse la Bucureşti în 56 de vagoane de tren. Odată cu materialele de construcţie, au sosit şi 130 de meşteri, cunoscători ai tehnicilor tradiţionale de lucru, care urmau să refacă monumentele într-un timp record.

Au fost aduse 29 de gospodării, o biserică de lemn, cinci mori de vânt, o moară de apă, un teasc de ulei, o povarnă, o cherhana, o cârciumă, şase fântâni, câteva troiţe şi un scrânciob care, împreună, însumau aproape tot ceea ce cuprinde un sat obişnuit.

La deschidere, care a avut loc cu ocazia Lunii Bucureştiului, au participat regele Carol al ÎI-lea, membri ai guvernului, mari personalităţi politice şi din domeniul culturii, primarul Capitalei etc. De la început, muzeul s-a bucurat de un mare succes fiind vizitat de un public numeros.

Criteriile pe baza cărora a fost fundamentat muzeul sunt:

- istoric (reprezentarea habitatului tradiţional - şi implicit a culturii populare - în dezvoltarea să spaţială, între secolele XVII-XX)

- social (astăzi discutabil, datorită modului în care a fast abordat, preconizându-se ca expoziţia să reflecte şi situaţia ţăranului exploatat)

- geografic (gruparea monumentelor pe provincii istorice)

- economic (tipologia gospodăriei în funcţie de ocupaţii şi meşteşuguri)

- artistic (prezenţa esteticului ca valoare implicită sau explicită)

- al autencitatii şi tipicităţii

Pe lângă patrimoniul din expoziţia în aer liber şi din colecţii , muzeul deţine şi un bogat fond documentar de o imestimabila valoare istorico-etnografică.

Acest fond este alcătuit din colecţii de manuscrise, studii, schiţe, desene, relevee, planşe, clişee pe sticlă, filme, negative alb-negru şi color, fotografii, ce provin atât din cercetările pe teren ale echipelor de monografişti care au contribuit la fondarea Muzeului Satului cât şi din investigaţiile ulterioare.

Pentru a pătrunde în spiritul satului de odinioară vă recomand să participaţi laTargul meşterilor populari, Tabăra de creaţie “Vara pe uliţă”, Festivalul obiceiurilor de iarnă “Florile dalbe”, Zilele zonelor etnografice etc.

Aceste evenimente atrag un număr mare de vizitatori şi contribuie, cu fiecare an, la creşterea rândurilor publicului de muzeu, al publicului Muzeului Satului.

De asemenea la muzeu sunt elaborate programe adresate fiecărei categorii de public.

Pentru copii: Descoperirea vechilor meşteşuguri populare, De la artă populară la artă plastică, Să descoperim comunităţile rurale, Tabere de creaţie.

Pentru adulţi: Târguri ale meşterilor populari, Sărbători şi obiceiuri din calendarul popular, Festivaluri de datini şi obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou, Zilele fiecărei zone reprezentate în Muzeu.

Meşterii populari sunt onoraţi cu: Expoziţii şi Medalioane, acţiuni de descoperire a noi talente etc.

În mod special sunt concepute programe pentru persoane cu diferite categorii de handicap.

Mergeţi şi vizitaţi Muzeul satului şi veţi avea ocazia să descoperiţi o lume sfântă, pură ce surprinde şi acum prin frumuseţe şi originalitate.

Rămâneţi în Bucureşti măcar pentru câteva zile ca să vă puteţi bucura şi de celelalte obiective turistice de o mare importantă culturală şi istorică.  Click pentru detalii cazare.

14 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 5 stele, Bucuresti, Cetati in Romania, Muzee in Romania | fara comentarii

Buzau: Sculptura Rugaciunea

Istoria operei de tinereţe a lui Brâncuşi este legată de moartea unui poet buzoian, Petre Stănescu, la al cărui monument funerar, alcătuit din bustul poetului şi din statuia Rugăciunea începe să lucreze în 1907.

Povestea începe cam aşa . . .
Neconsolata văduvă caută în 1907 sculptorul ideal capabil să-i transmită în bronz sentimentul iubirii rămas uimitor de viu după trecerea anilor. Aşa se face că în ziua de 18 aprilie 1907, tânăra văduvă este prezentă în atelierul lui Brâncuşi şi semnează contractul pentru cele două lucrări: „Figura alegorica” şi „Bustul cu brate”, contra sumei de 7 500 lei.  Avansul achitat de Eliza  îi permit acestuia să se mute într-un atelier mai onorabil, în Montparnasse, 54.

Doi ani, Brâncuşi nu va gândi decât „Rugaciunea”. Întâi concepe după model macheta unei femei investmantata în falduri, pe care o distruge enervat de lipsa de îndrăzneală şi inovaţie.
Noua machetă, mult simplificată, impresionează pe americanul Oskar Chemilmsky, aflat în trecere prin atelier, care o crede revoluţionară. Era un nud şi totuşi nu era, fiindcă atributele fizice, carnale, dispăruseră.

Sculptura, turnată în bronz Valsuani, de o austeritate canonică, bizantină, devine bomba aruncată în Salonul independenţilor din 1910. Între timp este gata şi bustul lui Petre Stănescu, pentru care artistul se folosea de fotografia pusă la dispoziţie de către văduvă, dar mai cu seamă de modelul viu al fratelui acestuia, Justin Stănescu, aflat în 1907 la studii în Paris.

Conceput pentru soclu înalt, cu figură asimetrică, în tuşe groase şi având gâtul alungit după legile perspectivei, acest Petre Stănescu nu era ceea ce era în contract, adică un „bust cu brate”.

Abia în 1914, după o trecere prin „Tinerimea artistica”, „Rugaciunea” soseşte în gara Buzău, iar o zi mai târziu, ambalat cu grijă si „Bustul”. Soseşte şi Brâncuşi care va fi primit cu multă răceală de rudele Elizei, devenită între timp Popovici. Motivul era evident, căci bronzurile verzi treziseră nedumerire şi scandal.

Brâncuşi pleacă la Măgură, unde tăie cele două socluri atât de perfect gândite că dialog compoziţional şi de perspectivă. În două săptămâni, la începutul lui iunie sunt gata, după care le instalează el însuşi pe aleea din dreaptă a cimitirului „Dumbrava”. Astfel ansamblul e desăvârşit şi aşteaptă verdictul contemporanilor, care nu întârzie să se producă.

Restul e cunoscut.
Cel ce doreşte să viziteze astăzi ansamblul brâncuşian nu va sesiza la prima vedere schimbările importante ce au avut loc la Buzau (harta) .

Rugăciunea a intrat încă din 1958 în fondul Muzeului Naţional de Artă, în „Dumbrava” fiind instalată o copie de piatră artificială, înlocuită, în 1974, cu o altă de branz, iar bustul lui Petre Stănescu a fost cedat aceluiaşi muzeu în 1976.

În orice caz, vizitatorul are în faţă două replici perfecte în bronz şi două socluri în piatră de Măgura, socluri care poartă semnătura originală a artistului. Suficientă dovadă că oraşul acesta vechi a dat ţării nu numai un trecut de solidă permanenţă istorică, ci şi monumente culturale de valoare universală.

Cazare Buzau ?

7 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 5 stele, Buzau, Monumente | fara comentarii

Abatia de la Carta (Kerz)

La 43 de kilometri de Sibiu, pe drumul ce vine dinspre Brasov, in lunca Oltului la Carta, se afla ruinele uneia dintre cele mai frumoase si mai impozante biserici fortificate din Transilvania, dar, in acelasi timp, una dintre cele mai putin cunoscute. Fosta manastire cistericiana Carta este considerata unul dintre cele mai vechi si mai importante monumente ale goticului timpuriu din aceasta parte a Europei.

Manastirea a fost intemeiata de calugarii cistercieni (ordin calugaresc originar din Franta) in 1205-1206 si a fost construita sub forma de cruce. Fosta manastire este astazi biserica pentru comunitatea evanghelica din Carta.

Datarea relativ exacta a intemeierii acestei manastiri cisterciene este facilitata de un document emis in Cancelaria regala maghiara in anul 1223. Din textul acestei diplome regale rezulta ca teritoriul pe care a fost fondata si construita abatia Carta ” delimitat de raul Olt la nord, raul Arpasu la est, raul Cartisoara la vest si Muntii Fagaras la sud ” i-a fost donat de catre regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) lui Benedict, voievod al Transilvaniei. Dupa jumatatea secolului al XIII-lea, in imediata sa apropiere, pe malul drept al Oltului, manastirea cisterciana a fondat asezarea Carta (Kerz), cunoscuta si sub vechea denumire de Carta Saseasca, iar pe Valea Hartibaciului, langa Agnita, a intemeiat localitatea Apos (Abtsdorf), asezari populate cu sasi.

Viata austera si plina de restrictii
Cistercienii aveau un stil de viata plin de restrictii. “Nu aveau voie sa faca foc, nu aveau voie sa manance carne, vorbeau doar strictul necesar”, spune preotul evanghelic din Carta, Reger Michael. Munceau de dimineata pana seara in interesul laicilor, pe care-i tineau la curent cu toate descoperirile lor. Calugarii au adus cu ei soiurile de vita nobila din Burgundia. O legenda spune ca singura lor sursa de putere era vinul. In rest, posteau tot anul. Se multumeau doar cu branza, castane si fierturi din frunze de fag. Doctrina lor religioasa nu era doar contemplativa, ci si practica. Nu aveau chilii si dormeau toti intr-o camera, pe paie. Se trezeau la 3 dimineata si din trei in trei ore aveau slujbe religioase. In timpul verii, cistercieni din Irlanda pana la Carta se intalneau in Franta, in Burgundia, la abatia-mama de la Pontigny, unde faceau schimb de experienta. Din cauza vietii austere, nu traiau decat 35-40 de ani si erau inmormantati in abatie. (citeste mai departe)

4 Februarie 2009 Scris de Turism Romania | 5 stele, Biserici in Romania, Brasov | 4 comentarii

Muzeul Satului Sighet

Localizat la intrarea in orasul Sighet, pe drumul dinspre Baia Mare, Muzeul Satului Maramuresean se alatura in 1981, Muzeului Etnografic al Maramuresului ca o sectie in aer liber.

S-a constituit ca o rezervatie de monumente de arhitectura taraneasca, fiind opera comuna a domnului Francisc Nistor si a actualului director al institutiei, domnul Mihai Dancus.

Prin structura sa, creeaza impresia unui sat tipic maramuresean.Ulite drepte (principale) si intortocheate, poteci si „prilazuri” alcatuiesc structura intima a asezarii si converg ca in toate satele maramuresene, spre biserica.

Pentru casele expuse in muzeu s-a folosit lemn cioplit de mesterii din zona, si ilustreaza locuinte tipice slave, evreiesti, maghiare, germane si romanesti din secolele 17 si 18. Acestea sunt pastrate in conditii foarte bune atat in interior cat si pe exterior, impreuna cu motivele originale de pe usi si inscriptiile in Chirilica si Araba.

Cazare in Sighet
Cazare in Maramures

30 Iulie 2008 Scris de Turism Romania | 5 stele, Maramures, Muzee in Romania | un comentariu

Biserica Neagra

Biserica neagra. Isi trage numele de la zidurile afumate in urma unui puternic incendiu care a cuprins-o in 1689 (inainte se chema Biserica Sfintei Fecioare Maria). Ea a fost construita la sfarsitul secolului 14 (1383), pe locul unui edificiu mai vechi. Biserica se compune dintr-un cor de mari proportii si din trei nave. Intrecand in dimeniune toate celelalte biserici gotice transilvanene, Biserica Neagra este reprezentativa pentru faza finala a goticului din aceasta provincie.
La exterior are 5 portaluri, cate doua pe fatadele nord si sud si unul (cel mai neobisnuit si mai vechi ca si arhitectura ) pe fatada de vest. Contraforturile puternice sprijina zidurile (cele doua care sprijina arcul triumfal sunt mai noi, din 1656).Ele sunt decorate cu sculpturi (copii) care reflecta etape diferite ale goticului tarziu. Originalele se afla in interior si pe partea de vest.
Cea mai veche statuie este a Sfantului Ioan Botezatorul. Mai sunt statui ale lui Toma plebeanul si a Sfantului Iacob pelerinul, Isus Savaltor Mundi, Fecioara Maria, Pavel, Luca si Sebastian. Interesant e ca statuile apartin unor perioade distincte.
Corul a fost cel mai aspru lovit de marele incendiu, de aceea astazi el prezinta multe modificari fata de initial. Restaurarile nu au reusit sa faca mare lucru, originalul fiind compromis in mare masura.
Fresca din portalul rasaritean arata legatura cu Renasterea din Nordul Italiei. Aici a fost identificata stema lui Matei Corvin si a sotiei sale Beatrice , datata 1477.
Cristelnita de la Biserica Neagra este transilvaneana si este opera mesterului Iacob din Sighisoara si dateaza din 1472. Grilajul din jurul cristelnitei este realizat de mesterul Iohann Miess si aminteste de stilul renasterii, este inscriptionat cu “Messen 1716 Hannes”.

In fata amvonului se regaseste stema Brasovului si a Corvinestilor (sub).
Foarte valoroasa este colectia de covoare a bisericii. In secolul 17 s-au adus numeroase covoare si tesaturi decorative din Orient ( peste 1500 ) care formeaza una din cele mai valoroase colectii de acest gen ( s-au pastrat foarte bine ).

19 Octombrie 2007 Scris de Turism Romania | 5 stele, Biserici in Romania, Brasov | fara comentarii