Pestera Ursilor

Peştera Urşilor a fost descoperită în 1975, cu ocazia unei dinamitări executate la cariera de marmură din zonă.

Este unul dintre principalele obiective turistice ale Munţilor Apuseni, ea aflându-se în judeţul Bihor, în imediata apropiere a localităţii Chiscau, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 m (harta) .

Istoric:

Numele peşterii se datorează numeroaselor fosile de “urşi de cavernă” (Ursus spelaeus) descoperite aici.

Peştera era un loc de adăpost pentru aceste animale, acum 15.000 de ani.

La bătrâneţe, ca multe alte mamaifere ursul de peşteră se retrăgea să moară într-un astfel de loc.

Având o lungime de peste 1500 m, peşteră se compune din galerii aflate pe două nivele şi anume: galeria superioară lungă de 488 m destinată circulaţiei turiştilor şi galeria inferioara ce are o lungime de 521 m destinată cercetărilor ştiinţifice.

Vizitarea peşterii:

Incepe cu Galeria Urşilor (numită şi Galeria Oaselor) în care sunt adăpostite 1500 de piese, 140 de cranii şi numeroase culcuşuri ale ursului de peşteră. Pe pereţii galeriei se observă zgârieturi lăsate de labele urşilor.

În cea de-a doua galerie, numită şi Galeria Emil Racoviţă se află un schelet de urs expus în poziţia în care a murit precum şi fosilele altor animale dispărute în urmă cu sute de ani: o specie de capră neagră, leul şi hiena de peşteră.

Galeria are pereţii distanţi la 10-15 m iar bolta ei se situează la peste 10 m înălţime, fiind totodată împodobită cu numeroase stalagmite, domuri, bazine de apă, stalactite.

Ultima galerie, Galeria Luminilor ne întâmpină cu impresionantele stalagmite şi stalactite care au dat naştere unor adevărate “statuete” (”Mastodontul”, “Draperiile din Galeria Ursilor”, “Portalul”, “Pagodele”, “Lacul cu nuferi”).

Statuetele sunt asemenea celor de ceară de un alb pur ce lasă frâu liber imaginaţiei oricărui vizitator.

Galeria se inchie cu un tunel artificial lung de 16 m greu accesibil turiştilor dar care răzbate în cele din urmă la suprafaţă.

Printre formaţiunile de stalactite şi stalagmite se mai remarcă “Palatele fermecate”, “Căsuţa Piticilor”  şi ultima sală “Sfatul Bătrânilor”, iluminata cu lumânări.

Căi de acces:

Pe DN-76 (Oradea-Deva), cu derivaţie la km 86 în comuna Sudrigiu, pe DJ-763, încă 16 km (şosea asfaltată).

Programul de vizitare:

Tot timpul anului,  zilnic între orele 10-17, luni închis.

Vizitarea durează aproximativ 45 min, în grupuri conduse de ghizi autorizaţi.

Temperatura în peşteră:

+10A°C (constantă).

In afara de Pestera Ursilor, judetul Bihor este vestit si pentru conditiile ireprosabile de cazare.

15 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 4 stele, Bihor, Pesteri in Romania | fara comentarii

Pestera Vantului

Dacă ajungi în Judeţul Bihor nu ai cum să nu fii vrăjit de frumuseatea şi unicitatea Peşterii Vântului.
Descoperită de ing. Bagameri Bela în anul 1957, Peştera Vântului şi-a dobândit un scurt timp renumele de cel mai lung  labirint subteran din România.

Deşi în anul descoperirii Peştera Vântului avea o lungime de doar 500 metrii explorările fac ca la sfârşitul anului 1967 lungime totală a galeriilor cunoscute se depăşească 15.000 m.
1969 este anul în care s-a reazlizat prima hartă color a peşteri la scara 1:500, pe ea fiind reprezentaţi 15.283 m de galerii.

Se finalizează harta color a peşterii la scară 1:500 iar cu lungimea de 21.470 m. Peştera Vântului devine oficial cea mai lungă peşteră din România.
Descoperirile din timpul numeroaselor tabere subterane organizate în acest interval de timp fac, ca la sfârşitul anului 1989, lungimea totală a galeriilor Peşterii Vântului să depăşească 40.500 de metrii.

Zona este situată la o altitudine medie de 350 m, într-o climă de tip temperat-continental caracterizată printr-o temperatură medie anuală de 8AsC, o cantitate moderată de precipitaţii şi ierni relativ blânde.
Peştera Vântului se dezvoltă într-o stivă de calcare triasice, organogene, care se extinde pe cca. 20 km2 şi are o grosime de cca. 200 m.

Formate cu aproximativ 200 milioane de ani în urmă, aceste calcare sunt puternic diagenizate, au o culoare cenuşie, în general sunt compacte, dar pe alocuri prezintă fisuri umplute cu calcit sau argilă. Frecvent, în masa lor apăr nuclee de dolomitizare.

Calcarele sunt acoperite de gresii cuartitice, cu intercalaţii de argile refractare sub formă de lentile, care sunt exploatate prin lucrări miniere.

Din punct de vedere tectonic, regiunea se caracterizează prin prezenţa cutelor brahi-anticlinale, de 4-5 km lungime (Valea Misidului), şi brahi-sinclinale (axul reţelei Peşterii Vântului, orientat pe direcţia NV-SE. Simultan s-au format litoclazele de forfecare şi de tensiune, ca efect al forţei tangenţiale orogenetice.

Astfel, în axul sinclinalului şi perpendicular pe acestea se dezvoltă fisuri de tensiune (diaclaze), iar diagonal pe acestea, fisuri de forfecare (decroşări şi falii). Toate se regăsesc în organizarea reţelei endocarstice.

Localizare Peştera Vântului

Zona Suncuius este situată la periferia nordică a Munţilor Pădurea Craiului, în defileul carstic omonim; din punct de vedere hidrografic aparţinând Bazinului Crişului Repede.

Intrarea în Peştera Vântului este situată la cca. 2 km SE de localitatea Suncuius, în versantul stâng al văii Crişului Repede, deasupra izvorului din Poiana Franturii.

Peştera Vântului se deschide în Defileul Crişului Repede, de-a lungul căruia se mai află două peşteri mari: Peştera Ungurului şi Peştera de la Vadu Crişului, precum şi numeroase alte cavităţi de dimensiuni mai modeste.

Situându-se la o distanţă de 50 km de Oradea şi 100 km de Cluj-Napoca, accesul se poate face fie pe drumul asfaltat DJ 764C, 11 km de la DN 1 (E60), fie pe calea ferată (staţia CFR Suncuius).

Cazare  Bihor. . .

8 Decembrie 2009 Scris de traveller | 3 stele, Bihor, Pesteri in Romania | fara comentarii