Manastirea Nera
Situată în extremitatea sud-vestică a ţării, Mănăstirea Nera este unul dintre aşezămintele monahale noi din ţinutul Banatului (harta) .
Aflată la poalele Munţilor Locvei, pe malul stâng al râului Nera, de la care şi-a luat şi numele, mănăstirea se întinde pe o suprafaţă de 8 hectare, în mijlocul unui platou uşor vălurit (Poiana Popii) şi înconjurat de pădure.
La 16 mai 1994, cu înalta binecuvântare a Prea Sfinţitului Părinte Laurenţiu, Episcopul Caransebesului, cu sprijinul doctorului Pavel Chirilă, directorul Asociaţiei Christiana Bucureşti şi prin jertfa obştii nou întemeiate, a început construcţia bisericii de lemn şi a unei clădiri-anexă.
Biserica a fost construită de meşteri din Piatra Neamţ.
În incinta mănăstirii au fost amenajate o bibliotecă, două ateliere de icoane (pictură şi litografiere), un atelier de sculptură în lemn şi unul de muzică psaltică, înzestrate cu toate dotările necesare.
Cultivând şi promovând prin produsul eforturilor depuse în aceste ateliere (icoane, cruci, casete audio) exclusiv artă bizantină, mănăstirea îşi aduce o contribuţie permanentă şi indispensabilă la redescoperirea în această regiune a ţării a valorilor culturale autentic ortodoxe şi a tradiţiei răsăritene a Bisericii.
Soborul maicilor numără în prezent 40 de vieţuitoare, (6 monahii, 9 rasofore şi 25 de surori), ceea ce face din Mănăstirea Nera cea mai mare şi mai însemnată chinovie din întreg cuprinsul Episcopiei Caransebesului.
