De ceva vreme postez articole despre cele mai frumoase şi mai vechi biserici şi mânăstiri din România.
Am decis să rămân în aceaşi zonă, astfel că mai departe o să vă vorbesc despre un obiectiv turistic de mare importanţă istorică şi religioasă şi anume biserica de lemn din Pojogeni-Dealul Ocii.
Localizare:
Această mărturie a trecutului poporului român se află în cătunul Dealul Ocii din localitatea Pojogeni (hartă), judeţul Gorj, purtând hramul „Sfintii Voievozi”.
Frumoasa biserică de ţară prezintă în modestia proporţiilor sale câteva valenţe caracteristice lăcaşurilor de lemn olteneşti, distinse aici în boltă comună peste navă şi tindă, absenţa turnului, pridvor pe stâlpi cu capete sculptate, pisanie scrijelită peste intrare.
Se remarcă de asemenea prin calitatea execuţiei în piesele pictate rămase în iconostas.
Datare:
Momentul ridicării bisericii a fost consemnat inr-o pisanie pe portalul de la intrare: „Acest sfânt lăcaş, Dumnezaesc să făcut în zilele luminatului domn Gheorghie Anagiarlu şi părintele nostru episcopu Nectarie. 7305”.
Inscripţia datează construcţia din anul 7305, după era bizantină, de la Adam, care în cronologia actuală, de la naşterea lui Isus, înseamnă anii 1796-97, aşadar în timpul episcopului de Râmnic Nectarie, viitor mitropolit al Ţării Româneşti.
Menţionarea „luminatului domn Gheorghie Anagiarlu” este probabil o răstălmăcire a numelui domnitorului Constantin Hangerli, cel care în 1797 a fost trimis de poartă în scaunul de domnie al Ţării Româneşti.
În acest caz datarea corectă a bisericii ar fi 1797. Discordanţele în datele istorice relevă dificultăţi de comunicare între centru şi periferie în epocă.
Arhitectură:
Elemente formale vechi ce indică vechimea bisericii sunt proporţiile, tehnica de îmbinare a barnelor, ferestrele cu rame monoxile păstrate la navă precum şi modul de îmbinare a portalului, unde bârna cu pisanie de la 1797 este adausa cu ocazia refacerii construcţiei.
La acestea se pot adaugă semnele de numerotare a barnelor, ce apăr de sub spoială atât pe pereţii exteriori ai bisericii cât şi pe cei ai altarului.
Numerotarea indică o desfacere şi o remontare, care poate implică nu numai o refacere dar şi o mutare. În această situaţie anul 1797 pare a marca mai degrabă o reinoire a lăcaşului, o situaţie des întâlnită în zonă.
Această biserică este unul din exemplele de cazuri fericite în care oamenilor le pasă de istoria şi cultura ţării şi fac tot posibilul să păstreze obiectivele turistice în condiţiile originale.
Astfel că, cu toate că lăcaşul a fost părăsit cu decenii în urmă de enoriaşi şi păstori, acesta a fost salvat în extremis prin transferare în Mănăstirea Camaraseasca în toamna anului 2009.
Era evident că biserica nu ar fi îndurat veacurile fără o întreţinere în timp a acoperişului şi eventuale reparaţii complementare.
Eu vă invit să vizitaţi această dovadă a istoriei româneşti şi să vă bucuraţi de frumoasa panoramă a cătunului Dealul Ocii, Pojogeni.



Sursa photo: Wikipedia
Nu ai cazare?
20 Iulie 2010
Scris de
traveller |
3 stele, Biserici in Romania, Gorj |
fara comentarii

România este o ţară bogată din punct de vedere turistic. Cele mai numeroase obiective turistice de la noi din ţară sunt bisericile şi mănăstirile.
Acum fie că este vorba de lăcaşe religioase vechi de sute de ani, fie de cele construite în zilele noastre, un lucru este cert.
Fiecare are o poveste aparte şi sunt de o frumuseţe inegalabilă.
Un bun exemplu sunt bisericile din lemn. Acestea formează un patrimoniu preţios pe plan naţional şi mondial.
În România se păstrează circa 1440 de biserici de lemn ridicate până în anul 1918. Aproximativ 650 de biserici de lemn se găsesc în Transilvania şi Banat, peste 490 sunt în Oltenia, Muntenia şi Dobrogea şi mai mult de 300 sunt în Moldova. 
Bisericile de lemn din România sunt adevărate tezaure de cultură românească, cele mai multe dintre ele puţin documentate şi cunoscute.
Acum îmi voi opri atenţia asupra unui superb monument de arhitectură.
Biserică de lemn din Pistestii din Deal
Pistestii din Deal este un sătuc gorjean ce ţine de comuna Scoarţa (harta).
Biserica datează cu aproximaţie din perioada 1575-1700 . Are hramul „Sfanta Treime” (a doua zi de Rusalii) şi este considerată un monument istoric.
Păi are şi de ce !
Biserica are toate caracteristicile arhitecurii specifice zonei: perisabilitatea materialului folosit, care transpare prin veacuri, uimitor, prin fragilitatea lui, bogăţia decorurilor întâlnite pe stâlpii pridvoarelor, pe uşile de intrare, pe cornişe, pe tălpile de temelie etc.
Din punct de vedere arhitectural prezintă elementele care constituie specificitatea bisericilor de lemn: dispunerea temeliei direct pe pământ, prezenţa peretelui plin între pronaos şi naos, precum şi absenţa clopotniţei de pe pronaos.


Istoric:
Sunt cunoscute numeroase cazuri când o comunitate oltenească, silită să se mute ca urmare a unor contexte socio-istorice, a purces la strămutarea simultană şi a lacaşului de cult, pentru a se asigura comuniunea cu strămoşii care, în toate marile civilizaţii ale omenirii, a produs continuitate şi educaţie în gena urmaşilor.
Un astfel de fapt s-a întâmplat şi la Pistestii din Deal. În documentele vremii fiind consemnată strămutarea bisericii.
Las vorbele deoparte şi vă indemn să vă bucuraţi de poze dar mai ales vă invit să vizitaţi această mostră sublimă a creativităţii poporului român.
Sursa photo: Țetcu Mircea Rareș
Oferte de cazare aici.


15 Iulie 2010
Scris de
traveller |
3 stele, Biserici in Romania, Gorj |
fara comentarii
Muzeul cu o suprafat,a de cca. 13 ha s-a coagulat în jurul unei părţi a domeniului familiei Cornoiu, moştenitoarea culei construită la începutul secolului al XVIII-lea, actualmente cea mai mare şi mai bine păstrată construcţie de acest tip din Oltenia.
Inaugurată în anul 1975 muzeul şi-a îmbogăţit permanent colecţia de patrimoniu constituind un sprijin important pentru cei interesaţi de lumea satului în general şi de cultura populară gorjeneasca, în special.
In administrarea muzeului se gasesc cele mai reprezentative şi mai bine conservate cule din judeţul Gorj(harta). Acestea sunt culele de la Curtisoara şi de la Cartiu .
Povestea începe cam aşa: de-a lungul timpului, ca să-şi apere bogăţiile şi chiar viaţa de invaziile otomane, boierii din Oltenia şi-au construit cule- construcţii fortificate, după modelul celor existente în Balcani.
Termenul cula provine din cuvântul turcesc ”kule” care înseamnă turn. Cele mai reprezentative erau în Gorj, dar din 20 câte au existat, la ora actuală doar 5 mai sunt în picioare, dintre care 3 restaurate.

Cula de la Curtisoara
Printre cele mai reprezentative cule din Gorj se numără cula de la Curtisoara. Această era o locuinţă permanentă, fiind ridicată pe trei nivele (caturi) pe un platou ce domină valea Jiului asigurând vizibilitate spre sud în direcţia Târgu Jiu.
Alexandru Stefulescu aprecia, în lucrarea ”Gorjul istoric şi pitoresc”, că aceasta e „cea mai frumoasă şi elegantă culă din Gorj”.
Intrarea în culă se face printr-o poartă de lemn cu zăbrele, tăiată în zidul gros de 90 cm al parterului.În dreapta intrării este camera de provizii şi beciul tavanit cu grinzi de stejar.
Iniţial, una dintre cele două încăperi ale beciului avea intrare direct din curte, fiind separată de restul clădirii. Cea de-a doua încăpere avea în mijloc fântână.
Etajul următor este împărţit în patru încăperi cu sobe din burlane de zidărie. Scara continuă de lemn duce la etajul al treilea, unde cele două odăi de locuit se deschid către un larg cerdac cu stâlpi de lemn ciopliţi şi tencuiţi.
Profita acum de conditiile optime de cazare de la Targu Jiu.

6 Ianuarie 2010
Scris de
traveller |
3 stele, Gorj, Muzee in Romania |
fara comentarii