Manastirea Voronet Suceava

Mănăstirea Voroneţ este situată în satul cu acelaşi nume, la 36 km de Suceava şi la numai 4 km de centrul oraşului Gura Humorului (harta) .

Mănăstirea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ştefan cel Mare.

Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai patru luni şi jumătate ceea ce constituie un record pentru acea vreme.

Acces:

Pe DL Gura Humorului, spre S-V până la Voroneţ (5 km).

Hram:

Sfântul Gheorghe - 23 Aprilie.

Arhitectura:

Forma iniţială mai poate fi văzută în tabloul votiv: aşezată pe un soclu de piatră, cu turla înălţată pe o bază pătrată pentru a-i accentua zvelteţea, elanul către înălţime.

Exonarthexul i-a fost adăugat în 1547 la iniţiativa mitropolitului Grigorie Roşca, considerat al doilea ctitor al bisericii.

Aşa cum se înfăţişează astăzi Voroneţul reprezintă unul dintre primele monumente moldoveneşti creatoare de stil propriu, sinteză originală de elemente bizantine (plan treflat cu turlă pe naos), gotice (tendinţa de elansare a edificiului, arcurile frânte la chenarele uşilor şi ferestrelor, prezenţa contraforturilor).

De asemenea şi strict autohtone (turlă pe patru arcuri şi bază stelată, ocniţe sub cornişă, arcade oarbe la abside, friză şi discuri smălţuite).

Pictura interioară:

Naosul şi altarul păstrează ansamblul iconografic din vremea lui Ştefan cel Mare:

- bine adaptat spaţiului, armonios, cu personaje impunătoare, orânduire scenică mai puţin obişnuită în Moldova (Patimile lui Iisus, în naos);

- compoziţii neîntrecute prin sobrietate, vigoarea gesturilor şi formelor (Intrarea în Ierusalim, Rugăciunea de pe Muntele Măslinilor, în concă);

- elemente ce vădesc apropierea de mediul real, patetic uman (Coborârea de pe cruce, Sfântul Teodor, tabloul votiv).

Pictura pronaosului, ulterioară, alternează ornamente şi figuri ce vor să facă parcă legătura cu exteriorul, trecând totuşi prin pridvor unde Calendarul bisericii dar mai ales Sfântul Ilie se bucură de o prospeţime stângace cu o notă de umor anunţătoare cumva a icoanelor pe sticlă transilvănene (sec. XVIII-XIX).

Pictură exterioară:

Se datorează aceluiaşi Grigore Roşca, eruditul teolog care a urmărit personal realizarea operei călugărilor-zugrăvi anonimi.

Rezultatul a fost excepţional: Judecata de Apoi ocupă tot peretele de apus într-o uriaşă compoziţie pe cinci registre, unică în arta orientului creştin.

Specialiştii o consideră prin amploare, prin ştiinţa efectului decorativ şi strălucirea policromiei, superioară compozitiilor de la Athos şi celor de la Camposato (Pisa), demnă de a fi alăturată Capelei Sixtine din Roma, mozaicurilor geamiei Khrie (Istambul), imaginilor de la San Marco (Veneţia), din Siena, Assisi, Orvieto.

Originalitatea artistului constă în curajul sau de a introduce în scenă instrumente muzicale moldoveneşti (bucium, cobză), peisaj local, ştergare, veşminte populare - totul pe un fond albastru ce a născut în sintagmă “albastru de Voroneţ” egală verdelui Veronese şi roşului Titzian.

Peretele de sud este ocupat de Arborele lui Ieseu şi filozofi antici, portrete socotite capodopere.

Lângă intrare sunt chipurile făuritorilor istoriei mănăstirii: Sf. Daniil Sihastrul şi mitropolitul Grigorie Roşca.

Pe abside, conform regulei împământenite, Cinul adună zeci de figuri într-un adevărat alai.

Pe cât a mai rămas din peretele nordic nespălat de ploi, Adam ară, Eva toarce lână (Facerea lumii), în vreme ce Zapisul lui Adam şi Vămile Văzduhului înseamnă de fapt legende folclorice.

Jilţurile şi o parte din strane aparţin secolului al XVI-lea.

Dăruite de Ştefan cel Mare şi trase cu meşteşug, două clopotniţe evocă numele marelui voievod.

Expresie artistică a dreptei noastre credinţe, a rafinamentului şi gustului pentru frumos ale neamului nostru, Sf. Mânăstire Voroneţ îndeamnă la reculegere, încântă inima şi mintea privitorului ce ajunge la noi din toate colţurile lumii.

Nu ezitaţi să treceţi în lista voastră cu obiective de vizitat în vacanţă şi Voroneţul, mai ales că aveţi posibilitatea de a găsi cazare tocmai în sat.

Dacă aţi fost deja acolo împărtăşeşte-ţi impresiile tale cu noi. Te aşteptăm!

23 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Manastiri in Romania, Suceava | un comentariu

Manastirea Putna

Mănăstirea Putna este un lăcaş, monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase şi artistice româneşti.

Mănăstirea se află la 33 km de oraşul Rădăuţi, în nordul Moldovei (harta) .

Mănăstirea a fost un important centru cultural,  aici s-au copiat manuscrise şi au fost realizate miniaturi preţioase. Lăcaşul deţine un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc.

Istoric

Începute la 10 iulie 1466, după cucerirea cetăţii Chilia (1465), lucrările de construcţie a bisericii cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, vor fi terminate în anul 1469, slujba de sfinţire (târnosirea) având loc la 3 septembrie acelaşi an.

S-au construit apoi Casa Domnească (1473), chiliile, zidul de apărare cu turnurile aferente şi Turnul Tezaurului, lucrările finalizandu-se în anul 1481.

Legenda

Se spune astfel că, odată, într-o noapte foarte întunecoasă, pe când Daniil Sihastru se ruga în adâncul chiliei sale de pe valea Viteului, iar afară se amestecau urletele lupilor cu mormăiturile urşilor, ar fi sosit la el, să-i ceară găzduire, Ştefan-Vodă, care, întorcăndu-se de la o vânătoare din munţi, s-ar fi rătăcit prin partea locului.

Cu acel prilej, bătrânul sihastru, având sfat de taină cu voievodul, l-ar fi înduplecat să ridice în apropiere, pe frumoasa vale a Putnei, o mănăstire, „pentru ca Dumnezeu să-i ajute la toate treburile lui”.

Arhitectura

Actualul plan al bisericii Mănăstirii Putna este identic cu planul vechii biserici ctitorite de Ştefan cel Mare.

Este un edificiu de tip triconc, cuprinzând la interior următoarele încăperi dispuse în anfiladă şi marcate de ziduri pline: un naos cu două abside laterale semicirculare, finalizat prin o a treia absidă (cea a altarului); o cameră a mormintelor, un pronaos dreptunghiular; un pridvor dreptunghiular dosat întregului edificiu.

Zidurile bisericii conţin în masa lor, încă de la cota pardoselii actuale, elemente de piatră de talie cu profilatura, recuperate din zidăriile unui edificiu monumental mai vechi, respectiv, din zidurile bisericii construite de Ştefan cel Mare între 1466 - 1469.

Înainte de incendiul din 1404 interiorul bisericii era ornamentat cu o reţea sumară de motive geometrice, iar după această dată a fost împodobit cu „o fastuoasă pictură de cult”, realizată, probabil, până la sfârşitul secolului al XV-lea.

La exterior faţadele monumentului au fost infrumusetate iniţial cu o bogată decoraţie de discuri smaltuite, iar ulterior, pana la jumătatea secolului al XVII-lea, cel puţin pe anumite zone, cu un strat de tencuială purtător al unei picturi policrome.

Demontarea şi reconstruirea vechii biserici, la mijlocul secolului al XVII-lea, a fost impusa datorită unor deteriorări survenite la fundatie, iar rezidirea s-a efectuat prin suprapunere nemijlocita peste vestigiile ctitoriei lui Ştefan cel Mare din anii 1466 - 1469.

Reconstrucţia cuprinde in întregime aria interioară a primei biserici şi o felie din lăţimea fundaţiei zidurilor sale laterale, care să protejeze mormintele existenţe, pe timpul fundării construcţiei şi funcţionării bisericii noi.

Exceptând zidul vestic al pridvorului actual, „zidurile transversale ale bisericii actuale au fost sprijinite direct pe fundaţiile rămase de la zidurile transversale ale primei biserici”.

Iconostasul ce împodobeşte biserica a fost realizat în anul 1773 din lemn de tei şi tisă. Executat de meşteri locali din poruncă şi cu osteneală mitropolitului Iacob Putneanul, iconostasul este sculptat în stil baroc târziu.

A fost restaurat.

Muzeul

Muzeul mănăstirii, reamenajat în anii 1976 şi 2004, se află în partea de vest a incintei, alături de Paraclis.

Aici se păstrează o parte din tezaurul artistic şi istoric al mănăstirii, constând în manuscrise (Tetraevanghele, Psaltiri, cărţi de învăţătură, Leastvite, Psaltichii) şi broderii realizate în atelierele mănăstirii (epitafuri, acoperăminte pentru sfintele vase, pocroveţe, dvere, valuri de tâmplă, acoperăminte de morminte, veşminte preoţeşti), cărţi de cult şi de învăţătură, odoare bisericeşti (sfinte vase, cruci ferecate, icoane, cădelniţe, candele), obiecte din ceramică, etc.

Printre odoarele de mare preţ, se număra icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului adusă, după tradiţie, din Constantinopol în 1472 de către Doamna Măria de Mangop, soţia Sfântului Voievod Ştefan şi craniul Sfântului Ierarh Ghenadie, mare făcător de minuni, ferecat în argint aurit şi dăruit mănăstirii de ctitorul ei în anul 1488.

Necropola

Concepută de la început că necropolă domnească, biserica Mănăstirii Putna adăposteşte paisprezece morminte din care trei sunt voievodale, aparţinând familiei Musatinilor.

Lucrat din poruncă sa, cu doisprezece ani înainte de strămutarea la veşnicele locaşuri, mormântul Binecredinciosului Voievod Ştefan se află în partea de sud a gropniţei.

Detalii pentru cazare aici .

13 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 4 stele, Manastiri in Romania, Suceava | fara comentarii

Salina Cacica

Vizitând judeţul Suceava veţi avea posibilitatea de a admira unul din cele mai frumoase şi atrăgătoare obiective turistice şi anume Salina Cacica.

Treabuie să ştiţi că această salia este un unicat datorită faptului că, galeriile sale sunt săpate manual, fără utilaje. Sunt 8200 galerii, armate cu lemn, în bună stare şi astăzi, după mai mult de 200 de ani.

Vorbim de o perioadă de 200 de ani pentru că salina a fost deschisă în 1791. Pentru exploatarea şi scoaterea sării la suprafaţă nu sunt folosite utilajele şi nici vagonetii. Singura cale de acces sunt treptele de lemn.

Ajunşi aici veţi fi atraşi de frumuseţea Capelei romano-catolică Sf. Varvara construită din dorinţa minerilor de a avea un loc pentru închinat, de Capela ortodoxă, de Lacul Sărat şi de Sala de dans denumită şi “Sala Ing. Agripa Popescu”.

Sala de dans, aflată la adâncimea de 37 metri, are dimensiuni relativ mari: 24×12x12 metri, iar la capete are 3 balcoane şi ele săpate în sare. Aici se organizau baluri, întâlniri festive, spectacole fiind şi primul loc de distracţie din zonă.

Lacul Sărat - este un lac artificial săpat manual de mineri la o adâncime de 35 metri, pe pereţii căruia se găsesc cristale de sare. Dimensiunile lacului sunt de 10×6 metri. Lacul este îngrădit cu balustradă şi iluminat de câteva reflectoare, cu ani înainte aici făcându-se mici plimbări cu ajutorul unei plute.

Capela romano-catolică Sf. Varvara se află la capătul scărilor cu 192 de trepte, la 21 metri adâncime şi are tot ce îi trebuie unei bisericuţe: altar, icoane, candelabru, amvon şi balcon pentru cor. Altarul şi amvonul au fost sculptate în sare masivă. Capela are dimensiuni mari: 25 m lungime, 9 m lăţime şi 7 m înălţime iar pereţii sunt rectangulari.

Capela ortodoxă se află la adâncimea de 35 metri, unde se desfăşoară Orizontul I. în această zonă, galeria săpată direct în sare este mult mai largă şi are pe pereţi basoreliefuri sculptate în stâncă de sare, cu tematică religioasă, operă recentă a unor tineri scultori din zonă, unele după modele similare de la Salina Wieliczka de lângă Cracovia. În partea dreaptă a capelei se află Icoana Sf. Daniil Sihastrul

Numele salinei “Cacica” vine de la polonezul „kaczika”, raţă şi atestă faptul că în zonă existau multe mlaştini în stufărişul cărora trăiau raţe sălbatice.

Acces: Cacica se află în judeţul Suceava (harta), la 9 km de Solca, pe DJ 209 spre S şi la 18 km de Gura Humorului.

Cazare Suceava . . .

16 Decembrie 2009 Scris de traveller | 2 stele, Suceava | fara comentarii