Gradina Botanica Cluj

Oricât de mult ne-ar plăcea vara şi căldura tot căutăm un loc la umbră pentru a ne răcori.

Ooo şi cât este de plăcut să stai la umbra unui copac să leneveşti, să citeşti o carte,să stai la taclale cu prietenii tăi.

E modul ideal de a te relaxa.

De găsit un astfel de loc nu este greu ci mai degrabă să găseşti un loc unde nu numai că stai la umbra unui copac ci eşti şi înconjurat de verdeaţă, flori frumos mirositoare, de felurite culori şi în plus de asta ai posibilitatea să asişti la concertul extraordinar al veselelor păsărele ce îşi au cuibul acolo.

Toate cele enumerate mai sus le găseşti în acelaşi loc mai ales dacă mergi la tara, dar cei care locuiesc la oraş ce fac?
Păi soluţia este grădina botanică.

Din păcate în România găseşti o astfel de grădină doar în oraşele cheie ale ţării.

Un exemplu reprezentativ este grădina botanică din Cluj-Napoca, numită mai exact Grădina Botanică „Alexandru Borza” a Universităţii Babeş-Bolyai.

Grădina a fost fondată în 1920 de profesorul Alexandru Borza.

Întinsă pe o suprafaţă de aproape 14 hectare, în partea sudică a Clujului, gradină botanică, organizată după Unirea Transilvaniei cu România, în anii activităţii de aşezare pe temeiuri solide a universităţii clujene, a reuşit să se dezvolte în timp atât ca şi un obiectiv turistic clujean cât şi ca important spaţiu didactic şi ştiinţific din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai.

Grădina conţine pe teritoriul său peste 10 000 specii de plante din toate colţurile lumii.

Flora şi vegetaţia românească sunt reprezentate prin plante din câmpiile transilvane, Munţii Carpaţi, Banat, etc.

Se zice că anotimpul ideal pentru flori este primăvara când totul prinde viaţă şi ai parte de o adevărată explozie a culorilor. Totuşi, dacă vreţi să vizitaţi grădina botanică din Cluj primăvara eu aş zice să vă mai gândiţi.

Ar fi alegerea ideală dacă sunteţi împătimiţi  ai lalelelor, căci în această perioadă sunt singurele plante înflorite aici.

Ai ocazia să vezi covoraşe multicolore şi să te simţi asemeni lui Luigi Ionescu în faimoasa melodie “Lalele, lalele”.

Astfel că mergeţi vara şi aveţi posibilitatea să admiraţi plantele viu colorate ce sunt cultivate în cinci sectoare.

Sectorul ornamental - Aici sunt cultivate zeci de specii a câtorva sute de plante lemnoase şi ierboase care încânta vizitatorii de-a lungul întregului an în zone cum ar fi Grădină Japoneză, Rosariumul  şi Grădină Mediteraneană;

Sectorul fitogeografic conţine o colecţie de plante aranjate în funcţie de asociaţiile lor naturale;

Sectorul sistematic - un mare număr de specii grupate pe familii, care la rândul lor sunt dispuse după ordine şi clase, din punct de vedere filogenetic;

Sectorul economic este format dintr-o serie de plante cultivate pentru utilitatea lor industrială/economică, cum ar fi cocotierul sau palmierul de ulei;

Sectorul medicinal - plante cunoscute datorită proprietăţilor lor medicale şi curative.

Turnul de apă

Un punct de mare atracţie îl constituie Turnul de apă.

Numit şi castelul de apă acesta are un rezervor cu o capacitate de 80 000 kg apa.

Accesul se face cu ajutorul unei scări ce duce până în vârful acestuia.

Ajuns în vârf găseşti o galerie  care serveşte drept punct de admirare a panoramei Grădinii şi întregului oraş.

Atenţie mare dacă aveţi rău de înălţime.

Scara este foarte îngustă şi dificil de urcat în anumite zone.

Odată ajuns în vârf e posibil să ai senzaţia că se învârte totul cu tine.

Serele

Complexul de sere existent este format din 2 grupe cu un total de şase sere (în suprafata totală de peste 3500 de m²) în care sunt cultivate plante ecuatoriale şi tropicale:

Sera cu plante acvatice a€“ aici se poate admira lotusul amazonian cu frunze de peste 1,5 m diametru,

Sera cu palmieri a€“ peste 80 de specii de palmieri decorativi sau industriali (cocotierul, palmierul de ulei), aduse din Japonia, Australia, Asia şi Insulele Canare,

Sera cu vegetatie din Australia şi mediteraneană a€“ diverse specii de ficus, ferigi,

Sera cu orhidee şi ferigi,

Sera cu bromeliacee,

Sera cu plante suculente.

Localizare

Stradă Republicii, Nr. 42, Cluj Napoca (harta)

Atenţie studenţi nu vă uitaţi carnetele. Aveţi reducere la bilet.
Grădina se poate vizita în intervalul orar 09-18.

Dacă vă hotărâţi să ramenti câteva zile în frumosul oraş pentru a vă bucura şi de alte obiective turistice de mare importantă nu vă faceţi probleme pentru cazare deoarece ofertele sunt mai mult decât acceptabile.

Photos made by: bortescristian si Coco_ro

5 Iulie 2010 Scris de traveller | 4 stele, Alte Obiective Turistice, Cluj | fara comentarii

Manastirea Neamt

Mănăstirea Neamţ, este o mănăstire ortodoxă de călugări din România, situată în comuna Vânători-Neamţ, satul Mănăstirea Neamţ, judeţul Neamţ (harta) .

Este cel mai mare şi mai vechi aşezământ monahal din Moldova.

Istoric:

Potrivit documentelor, Mănăstirea Neamţ a luat fiinţa în veacul al XIV-lea ca organizaţie călugărească ortodoxă.

Cel dintâi domnitor moldovean care, cum atesta documentele, a dăruit Mănăstirii Neamţ sate şi moşii este Petru Muşat.

Acesta a zidit Cetatea Neamţ, a integrat-o definitiv în sistemul de apărare al ţării şi, potrivit unei tradiţii puternice, tot el ar fi clădit la Mănăstirea Neamţ, pe locul vechiului schit de lemn, o biserică de piatră, care a fost înconjurată de urmaşii săi în scaunul Moldovei cu chilii călugăreşti, diferite clădiri, turnuri şi ziduri de apărare.

Pe latura dinspre vest a patrulaterului - incintă, la mijloc, străjuieşte turnul clopotniţă, străbătut la bază de gangul boltit al intrării.

Partea inferioară a turnului clopotniţă este zidită, probabil, pe vremea Domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), iar cele două părţi superioare, mai târziu.

O parte din bolta semicilindrica a gangului - aceea dinspre răsărit - este acoperită cu picturi reprezentând scene inspirate din vechiul roman popular “Varlaam şi Ioasaf”.

Unele scene în care apar: o clădire asemănătoare cu biserica zidită la Mănăstirea Neamţ de Ştefan cel Mare, un tânăr principe, care, seamănă cu domnitorul ctitor şi unele costume caracteristice veacului al XV-lea au condus pe unii la concluzia ca această pictură ar fi din veacurile XV-XVII.

Clădirile incintei, aşa cum se prezintă ele astăzi, datează din veacurile XVIII-XIX.

Diferite însemnări, din care unele pe piatră, arată că înainte de veacul al XVIII-lea au existat alte clădiri: o trapeză şi cuhnie (bucătărie) zidite de Alexandru Cornea (1540), o clisiarniţă zidită de Ilias (1546-1551), chilii şi turnuri, înălţate de diferiţi domnitori şi ierarhi moldoveni, care din cauza unor incendii, unor prădăciuni şi unor întâmplări dureroase s-au ruinat.

O dată cu veacul al XVIII-lea, a început, prin osârdia vieţuitorilor mănăstirii, acţiunea de reconstrucţie şi reînnoire.

Arhitectura:

În incinta mănăstirii se află două biserici, două paraclise, turnul-clopotniţă cu 11 clopote, Seminarul Teologic “Veniamin Costache”, precum şi un muzeu cu o colecţie de artă bisericească şi sala tiparului.

Specific este Aghiazmatarul circular din faţa mănăstirii, unde se face sfinţirea apei la hram.

În biserică se află o icoană a Maicii Domnului pictată în anul 665 în Israel, făcătoare de minuni.

Aşezământul are cea mai mare şi mai veche bibliotecă mănăstirească (18000 volume) şi a avut o contribuţie deosebită la dezvoltarea culturii şi artei româneşti medievale.

În camera mormintelor este îngropat Ştefan Voievod (unchiul lui Ştefan cel Mare), iar în pronaos se află moaştele sfântului necunoscut descoperite în 1986, prin scoaterea asfaltului de pe alee.

Biserica Înălţarea Domului:

Biserica ctitorită de Ştefan cel Mare este principalul monument istoric şi de arhitectură moldovenească din incintă mănăstirii, de o eleganţă şi frumuseţe deosebite.

Dimensiunile şi monumentalitatea ansamblului au sporit prin introducerea în construcţie a unor elemente noi: pridvorul, situat în faţa intrării şi sala mormintelor, sau gropniţa, amplasată între pronaos şi naos.

Pronaosul, de formă dreptunghiulară, este boltit cu două calote sferice.

Naosul, tot dreptunghiular, de dimensiuni mari, are două abside laterale, semicirculare în interior şi pentagonale în exterior, baza fiind formată din patru arce oblice sprijinite pe alte patru arce mari.

Turla se ridică în mijloc, iar nouă contraforturi masive susţin zidurile până la nivelul bolţilor.

Faţadele sunt frumos ornamentate în stil autohton moldovenesc, rezultat din îmbinarea elementelor bizantine (ceramică smălţuită, cărămizi şi discuri diferit colorate, în verde, în galben, în brun) cu cele gotice (contraforturile şi ancadramente de uşi şi ferestre). Discurile smălţuite şi nişele împodobesc şi turla, de formă octogonală, prevăzută cu patru ferestre.

Pictura din absida principală, naos şi sala mormintelor aparţin ultimilor ani de domnie ai lui Ştefan cel Mare, iar cea din pridvor şi pronaos este din timpul lui Petru Rareş.

“Pisania”, în limba slavonă, fixată pe faţada de miazăzi a pronaosului, este deplin concludentă cu privire la ctitorul bisericii şi la timpul când a fost ea zidită:

“Doamne Iisuse Hristoase, primeşte acest hram, care s-a zidit cu ajutorul Tău întru slava sfintei şi slavitei de la pământ la cer inălţare a Ta şi Tu stăpâne acopere-ne cu mila Ta de acum şi până în veac. Io  Voievod a binevoit  a început  a zidit acest hram pentru rugăciunea   a Doamnei    a fiului  Bogdan  a celorlalţi fii    -a sfârşit an anul 7005 iar  domniei  anul patruzeci  cel dintâi curgător  lui noiembrie  14″.

Ferestrele prin care pătrunde    mormintelor, naos  altarul bisericii,  decursul timpului, au fost lărgite  mărite, dar cu prilejul lucrărilor de restaurare din 1958-1961 li -a dat  .

Obiecte extrem de valoroase:

Între obiectele cu valoare istorică şi artistică din colecţia mănăstirii, mai importante sunt următoarele:

- Icoana Maicii Domnului primită în dar, potrivit tradiţiei, de Domnitorul Alexandru cel Bun de la împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul;

- Catapeteasma care, pe vremuri, a aparţinut paraclisului din Cetatea Neamţ, câteva icoane din veacurile XVII-XVIII;

- câteva icoane executate de N. Grigorescu;

- un vas pentru aghiazmă din 1775;

- un Panaghiar din 1750;

-o Nebedernita din anul 1665;

- un Epitrahil din veacul al XVIII-lea;

- un Omofor care a aparţinut Episcopului Pahomie al Românului (1706-1714);

-o presa tipografică din veacul al XVIII-lea;

- două prese tipografice din metal din veacul al XIX-lea;

-numeroase xilogravuri şi diferite piese tipografice.

Rămâneţi şi bucuraţi-vă de frumusetiile Moldovei. Veţi fi impresionaţi de ospitalitatea oamenilor din aceste meleaguri şi de ofertele nemaipomenite de cazare.

23 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 4 stele, 5 stele, Alte Obiective Turistice, Manastiri in Romania, Muzee in Romania, Neamt | fara comentarii

Hanul lui Manuc

În vechiul târg al Bucurestilor, începând de pe la 1700, au existat câteva zeci de hanuri, unul mai pitoresc decât altul, ce au cunoscut o adevarata epoca de glorie, timp de aproape doua veacuri.

Hanul Manuc (sau Hanul lui Manuc), este o cladire veche din Bucuresti (harta) , important obiectiv turistic si monument istoric.

Constructia se gasea chiar in inima comerciala a orasului - pe strada Lipscani - si era faimoasa pentru zgomotul, agitatia si amestecul colorat de oameni pe care ii atragea.

Întemeietorul sau, Manuc Bei (Manuc Mârzaian), s-a nascut în 1769 la Rusciuc. În vremea sultanului Mustafa al IV-lea obtine demnitatile de dragoman si bei. În anul 1808 este numit Bei al Moldovei.  

Arhitectura exacta a hanului în configuratia sa initiala nu se cunoaste, însa, din descrierile de la începutul secolului al XIX-lea reiese ca la subsol se aflau 15 pivnite boltite, la parter existau 23 de pravalii, doua saloane mari, zece magazii, camere de servitori, bucatarii si un tunel în care încapeau cam 500 de persoane.

Etajul dispunea de 107 odai, cele mai multe folosite pentru oaspet,i. În curtea interioara exista o cafenea si o mica gradina cu fântâna arteziana. Între fatada dinspre Dâmbovita si râu se costruise un chei de piatra, lat de peste un metru.

Mai târziu, dupa ce Dâmbovita a fost canalizata pentru deschiderea Halei de Carne, lânga aceasta fatada s-au mai adaugat câteva pravalii.

Alte detalii despre arhitectura hanului, obiceiurile nascute aici si despre preferintele culinare veti afla in continuare.
În mijlocul curtii, pavata cu piatra de râu, fusesera amenajate o cafenea si o bodega, cu toate dependintele lor, pe lânga o gradina cu fântâna arteziana, prima de acest fel din Bucuresti.

Se servea “cafea la filigean”, braga “în cani de tabla” sau vin în carafe de pamânt. Berea nu era cunoscuta aici, iar sampania si coniacul erau rezervate pentru cei de la etaj. Deseori, consumatorii purtau salvari si turbane, dupa moda orientala.

La mare pret era “potrocul de gaina”, friptura de miel si zaharicalele. Între doua feluri, se mai tragea câte un fum din narghileaua aflata la piciorul mesei. Pravaliile vindeau, pe lânga “postavuri” sau “ghiuluri”, halvita, halva, sarailii si “vata pe bat”.

Când a sosit perioada “bonjurista” au aparut redingotele cu melon, trabucurile, ceaiul verde, mititeii si patricienii, salata de “boeuf” si purcelul de lapte la tava.

În vremea când Hanul lui Manuc si-a schimbat numele în “Marele Hotel Dacia”, aparuse deja, la bodega din curte, berea la halba, adusa în România de Regele Carol I. În “Sala Domneasca” aveau loc baluri mascate si serate mondene, la care se serveau platouri cu peste sau cu felii de friptura rece de mistret, însotite, fiecare în parte, de vin alb sec si vin negru.

Pâna târziu, dupa primul razboi mondial, în aceeasi sala au fost organizate spectacole de teatru pentru protipendada, în timpul carora se ofereau piscoturi cu sampanie, sau întruniri politice cu public, la care “cafeaua Marghiloman” era oferita gratuit de organizatori.

In care in care nu doriti sa ramaneti peste noapte aici puteti cauta si alte oferte de cazare in Bucuresti.

8 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Alte Obiective Turistice, Bucuresti | fara comentarii

Marea Moschee

Marea Moschee din Constanţa, cunoscută şi drept Moscheea Carol, este un lăcaş, de cult musulman din Constanţa, monument de arhitectură, construit între anii 1910 şi 1912.

Construcţia a fost începută în anul 1910, din iniţiativa regelui Carol I, în semn de omagiu pentru comunitatea musulmană din oraşul Constanţa (harta) .

Construcţia a fost realizată după planurile ing. Gogu Constantinescu, sub îndrumarea arhitectului Victor Ştefănescu, luând ca model Moscheea Konya din Anatolia, Turcia.

Construcţia a fost realizată din beton armat, în stil egipteano-bizantin, cu unele motive arhitecturale româneşti. Este prima clădire de beton armat construită în România.

Moscheea are o frumoasă pictură murală interioară.

În interior adăposteşte un faimos covor oriental, primit ca donaţie din partea Turciei. Acesta provine din insula Ada Kaleh şi are o vechime de peste 200 de ani.

Covorul impresionează prin mărimea sa ( 9m x 16 m, în total 144 mA²) şi prin greutatea sa de peste 490 kg. Acest masiv covor, lucrat de mână în renumitul centru de artizanat Hereke, din Turcia, a fost proprietatea sultanului Abdul Hamid.

Cazare Constanta ?

7 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 4 stele, Alte Obiective Turistice, Constanta | fara comentarii

Turism Viseu: Mocanita

În judeţul Maramureş sau mai bine zis în Vişeu de Sus (harta), un interes special pentru turişti îl reprezintă valea Vaser, care traversează munţii Maramureşului în mijlocul unuia dintre cele mai frumoase şi mai sălbatice peisaje din România.

Râul Vaser are cam 60 de kilometri lungime, formând o vale spectaculoasă, ca un canion, în care stânci prăpăstioase alternează cu păduri dese, cu poiene minunate şi izvoare de apă minerală.

O excursie cu mocăniţa pe valea acestui rău din Maramureş este ceva inedit.

Construită între anii 1930 - 1933, linia ferată pe ecartament îngust (760 mm) are o lumgime de 56 km, între Vişeu şi Izvorul Comanului.

Pe aceste traseu, cea mai înaltă altitudine a liniei ferate este în zona Comanu (1.100 m), plecarea din Vişeu fiind la altitudinea de 600 m.

Locomotivele, model “Reşiţa”, sunt fabricate în anii ‘50, greutatea locomotivei este de 24,8 tone cu combustibil, iar goală de 20 tone. Vagoanele pentru turişti pot fi vagoane terasă sau vagoane clasă, dar există şi vagoane pentru materiale, platforme şi lemn.

Mocăniţa circulă zilnic, mai puţin duminica şi sărbătorile legale, tot anul, fără o oră exactă. În general dimineaţa pleacă 1 sau 2 trenuri care duc vagoanele goale şi se întorc seara încărcate cu buşteni. Excursia este lungă şi cu numeroase opriri.

Trenul opreşte şi când localnicii urcă de-a lungul drumului. Aceştia folosesc trenul pentru a aduce brânză în vale, la oraş ca să o vândă şi să viziteze satele învecinate.

Când călătoriţi cu Mocăniţa urcând valea, ar trebui să se reţină că aceasta este ca o călătorie în timp: după plecarea din staţia Vişeu, telefonul nu mai are semnal, iar orice contact cu timpurile contemporane este pierdut; trenul este tras de o locomotivă veche, cu aburi, şi de aceea se cere atenţie sporită la scânteile sau funinginea care ar putea păta sau arde hainele; de-a lungul drumului, nu există magazine, iar proviziile de mâncare, apă şi alte consumabile trebuie făcute dinainte de plecare.

O călătorie cu Mocăniţa pe Valea Vaserului este de neuitat. Cine doreşte să cunoască într-adevăr Valea Vaserului trebuie să rămână mai multe zile. Valea Vaserului nu e locuită şi în afară de pasuniile golaşe zona e impadurita aşa că va trebui fie să rămâneţi cu cortul fie să coborâţi ca să căutaţi cazare în Borsa.

4 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 2 stele, Alte Obiective Turistice, Home, Maramures | fara comentarii

Salaj: Gradina Zmeilor

Cu siguranţă aţi mai auzit până acum de grădina cu meri, cu peri, cu flori, dar niciodată de grădina cu zmei.

De fapt aceasta se numeşte Grădina Zmeilor şi se află în apropiere de satul Galgaul Almasului din judeţul Sălaj (harta) .

Aceasta reprezintă un fenomen natural deosebit de spectaculos situat pe teritoriul muntelui Meses, masiv ce face parte din lanţul Carpaţilor Occidentali.

Grădina Zmeilor reprezinta o rezervaţie geologică compusă din numeroase stânci uriaşe, aşezate într-o mare dezordine (blocuri, turnuri, stâlpi, ciuperci, stânci cu forme de animale).

Formaţiunile de aici au luat naştere prin desprinderea unor blocuri sau compartimente de gresii din masivul care constituie dealul Inchieturi (376 m) şi alunecarea lor pe argilele vineţii de la bază, spre firul parului Dosului.

Denudaţia şi eroziunea eoliană şi pluvială sunt de asemenea cauze ale formării acestor figuri ciudate şi suprinzatoare.

Grădina Zmeilor ocupă o suprafaţa de 5 ha, de la primele formaţiuni până la baza abruptului.

Cele mai impresionante sunt cele două stânci în formă de prismă numite sugestiv “Zmeul” şi “Zmeoaică“. Alte blocuri de piatră au fost denumite “Moşu”, “Eva”, “Dorobantu”. Câţiva zmei sunt accesibili şi vă puteţi urca fără vreun echipament special. Dar sunt şi pereţi excelenţi pentru căţărători.

Acces:

Din Cluj pe E81 (spre Zalău) până în comuna Sanmihaiul Almasului, apoi faceţi dreaptă înspre Hîda-Bălan-Jibou.

Grădina zmeilor este în comuna Bălan, sat Galgaul Almasului. În sat există un indicator care va arată direcţia către Gradină (înspre stânga).

De la drum mai faceţi 1km pe drum de ţară (treceţi pe lângă nişte sere) până ajungeţi la un platou pe care se află o pensiune şi un chioşc.

Până în Galgaul Almasului drumul este bun, fără probleme. Din Cluj, cam 70km.

Photo made by : Cristina Grecu / “Creative Commons” 

Vrei cazare Salaj?

17 Decembrie 2009 Scris de traveller | 2 stele, Alte Obiective Turistice, Salaj | fara comentarii

Turism Sibiu:Podul Minciunilor

Sibiul găzduieşte cel mai vechi pod metalic din România, care a devenit mândria oraşului datorită numărului mare de turişti care vin să îi afle povestea.

Acesta este primul pod din fontă din România. Elementele de rezistenţă ale podului sunt formate din patru traverse metalice arcuite, decorate cu rozete şi cu câte un brâu de elemente înscrise în cercuri. Pe una din acestea este înscris numele de Fredericus Hutte, realizatorul podului.

Cercurile cu diametru maxim sunt decorate cu stema Sibiului pe latura sudică, iar pe cea nordică poartă inscripţiile “1859″, respectiv “FRIEDRICHS HAUTTE”.
Cercurile descrescătoare sunt ornate cu motive vegetale sau geometrice de factură neogotica.

Principala atracţie pentru turiştii este legenda podului, sau mai bine spus legendele pentru că sunt cunoscute câteva variante.

Bătrînii spun că podul are urechi, o putere greu de imaginat şi multă intuiţie, aşa că, la fiecare neadevăr rostit, podul începe să geamă din toate încheieturile, iar într-un zgomot care-ţi dă fiori, balustrada începe să cedeze. În cîteva minute, podul aduce mincinosul cu picioarele pe pămînt, la propriu şi la figurat.

Una din legende vorbeşte despre faptul că Piaţa Mică din Sibiu, fiind piaţa negustorilor, era implicit şi piaţa tocmelilor. După negocieri, plecînd cu marfa spre casă, unii cumpărători constatau că au fost păcăliţi. Se întorceau, îi luau de piept pe negustorii mincinoşi şi, în hohotele de rîs ale precupeţilor, îi aruncau de pe pod. Astfel, sperietură era cea care îi făcea pe negustori că data viitoare cînd poposeau în Hermannstadt să nu mai înşele sibienii.

Cea mai captivantă este legenda cuplurilor care obişnuiau să se plimbe pe pod. Se spune că tinerii îndrăgostiţi, trecînd noaptea pe pod şi jurindu-şi iubire veşnică, ajungeau să discute şi despre curăţenia trupească a fetei. Şi toate afirmau că sînt curate că lacrima. Numai că, dovedindu-se mincinoase, după noaptea nunţii erau tîrîte şi aruncate de pe podul jurămintelor false.

Cea mai plauzibilă legendă este cea care aminteşte de cadeţii de la Academia Militară, care furau inimile tinerelor domnişoare. La locul lor de întîlnire preferat, sibiencelor li se promiteau multe, ca apoi, pe acelaşi pod, să fie lăsate să aştepte în zadar bărbaţii care uitau de ele şi de jurămintele de amor.
Nu contează care legendă se apropie de adevăr căci fiecare trezeşte curiozitate în sufletele turiştiilor, care cred in cele spuse nefiind curajoşi care să îi încerce puterile.

Podul minciunilor se află în Piaţa Mică, Sibiu (harta) .

Cazare Sibiu . . .

16 Decembrie 2009 Scris de traveller | 3 stele, Alte Obiective Turistice, Sibiu | fara comentarii

Muzeul Brailei

Dacă aţi cere să vi se povestească despre oraşul Brăila cu siguranţă vi s-ar vorbi de circiumioarele cochete de odinioară, de frumoasele cîntăreţe de local, de delicioasa pastramă de gîscă şi ştiuca umplută, de promenadele de duminică pe faleză, de trăsuri şi petreceri, lăutari şi istorii de amor, pălărioare şi mănuşi dantelate, de vapoare încărcate cu grîne şi case frumoase, boiereşti. Din păcate aceste vremuri glorioase au trecut.

Totuşi . . . încercaţi să vizitaţi Brăila pentru că veţi rămâne plăcut surprinşi de numeroasele obiective turistice de o mare importanţă culturală şi istorică.

Unul din acestea este şi Muzeul Brăilei şi v-aş recomanda în primul rând secţia - artă -.
Patrimoniul Secţiei de Artă, constituit prin donaţii, transferuri şi achiziţii, număra astăzi aproximativ 4.000 de piese.

Cuprinde colecţia de pictură şi grafică românească modernă şi contemporană, colecţia de sculptură contemporană românească, colecţia de artă decorativă universală, colecţia de fotografii cu valoare artistică, colecţia de obiecte memoriale şi documente.

Colecţia de artă plastică ilustrează evoluţia artei româneşti: Carol Popp de Szathmary, Constantin Lecca, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu, Francisc Sirato, Camil Ressu, Iosif Iser, Nicolae Darascu, Lucian Grigorescu, Alexandru Steriadi, Ştefan Popescu, Vasile Popescu, Petre Iorgulescu Yor, Corneliu Michailescu, Alexandru Ciucurencu; şi evidenţiază creaţia artiştilor născuţi la Brăila: Nicapetre (149 desene şi 85 de sculpturi), Paula Ribariu (67 piese - instalaţie şi desene), Octav Angheluţă (69 lucrări de pictură), Gheorghe Naum (77 lucrări de pictură şi grafică), Ion Theodorescu-Şion (56 lucrări de pictură şi grafică şi Max Hermann-Maxy (121 lucrări de pictură, grafică şi piese de artă decorativă proiectate şi realizate între 1924-1934: covoare, mobilier, obiecte utilitare din metal, legături de carte). Muzeul Brăilei deţine, prin donaţie, 358 desene, picturi şi obiecte estetice create de Mimi Saraga-Maxy până în 1982, anul în care a părăsit România.
Fondul memorial al secţiei de artă permite reconstituirea atelierelor pictorilor: Octav Angheluţă, Gheorghe Naum, Vespasian Lungu, Sorin Manolescu.

Colecţia de artă decorativă europeană şi extrem-orientală din sec. XVIII-XIX cuprinde 157 piese din cele 987 ale donaţiei Paul Balcanescu (1910-1965), intrată în patrimoniul Muzeului Brăilei în februarie 1965, după moartea colecţionarului. A fost constituită între 1950-1965, cu piese achiziţionate exclusiv din Brăila şi structurată în jurul ansamblurilor de mobilier de salon, în stil maur şi în stil rococo.

Colecţia de fotografii cu valoare artistică conţine exemplare realizate de: Carol Popp de Szathmary, Iulius Maisner, Rigas Rigopulos, Iosif Kozmata, Alois Kolpi, Marco Klein, F. Licht, Natalia Bella.
O parte a colectiilor de artă sunt prezentate în expoziţii permanente: Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos, deschisă la sediul Muzeului Brăilei, artă decorativă universală din donaţia Paul Balcanescu; Expoziţia retrospectivă Nicapetre, sculptură şi desen, donate de artist, la Centrul cultural Nicapetre.

Vrei cazare Braila?

8 Decembrie 2009 Scris de traveller | 2 stele, Alte Obiective Turistice, Braila, Muzee in Romania | fara comentarii