Muzeul Satului Bucuresti

Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” (sau pe scurt Muzeul Satului) este una dintre cele mai mari atracţii turistice ale Bucureştiului (harta) .

Muzeul, o creaţie a folcloristului şi sociologului Dimitrie Guşti, a fost inaugurat în 1936.

Este un muzeu în aer liber înconjurat de verdeaţă şi lacuri, oferă pe o suprafaţa de 30 de hectare 70 de gospodării, cu ustensilele tradiţionale, precum şi o moară de apă, una de vânt, o presă de ulei, etc., adunate din toate provinciile ţării.

Ideea organizării unui muzeu în aer liber în România datează din sec. al XIX-lea, odată cu apariţia primelor semne de îngrijorare cu privire la soarta artei populare şi a meşteşugurilor artistice.

Profesorul Dimitrie Guşti a ajuns la concluzia că, pentru a fi înţelese, obiectele trebuie să fie aşezate astfel ca să alcătuiască un sat adevărat, nu în standuri, ci în bătătura omului.

Construcţiile selectate în timpul cercetărilor după criteriul reprezentativităţii, au fost demontate şi aduse la Bucureşti în 56 de vagoane de tren. Odată cu materialele de construcţie, au sosit şi 130 de meşteri, cunoscători ai tehnicilor tradiţionale de lucru, care urmau să refacă monumentele într-un timp record.

Au fost aduse 29 de gospodării, o biserică de lemn, cinci mori de vânt, o moară de apă, un teasc de ulei, o povarnă, o cherhana, o cârciumă, şase fântâni, câteva troiţe şi un scrânciob care, împreună, însumau aproape tot ceea ce cuprinde un sat obişnuit.

La deschidere, care a avut loc cu ocazia Lunii Bucureştiului, au participat regele Carol al ÎI-lea, membri ai guvernului, mari personalităţi politice şi din domeniul culturii, primarul Capitalei etc. De la început, muzeul s-a bucurat de un mare succes fiind vizitat de un public numeros.

Criteriile pe baza cărora a fost fundamentat muzeul sunt:

- istoric (reprezentarea habitatului tradiţional - şi implicit a culturii populare - în dezvoltarea să spaţială, între secolele XVII-XX)

- social (astăzi discutabil, datorită modului în care a fast abordat, preconizându-se ca expoziţia să reflecte şi situaţia ţăranului exploatat)

- geografic (gruparea monumentelor pe provincii istorice)

- economic (tipologia gospodăriei în funcţie de ocupaţii şi meşteşuguri)

- artistic (prezenţa esteticului ca valoare implicită sau explicită)

- al autencitatii şi tipicităţii

Pe lângă patrimoniul din expoziţia în aer liber şi din colecţii , muzeul deţine şi un bogat fond documentar de o imestimabila valoare istorico-etnografică.

Acest fond este alcătuit din colecţii de manuscrise, studii, schiţe, desene, relevee, planşe, clişee pe sticlă, filme, negative alb-negru şi color, fotografii, ce provin atât din cercetările pe teren ale echipelor de monografişti care au contribuit la fondarea Muzeului Satului cât şi din investigaţiile ulterioare.

Pentru a pătrunde în spiritul satului de odinioară vă recomand să participaţi laTargul meşterilor populari, Tabăra de creaţie “Vara pe uliţă”, Festivalul obiceiurilor de iarnă “Florile dalbe”, Zilele zonelor etnografice etc.

Aceste evenimente atrag un număr mare de vizitatori şi contribuie, cu fiecare an, la creşterea rândurilor publicului de muzeu, al publicului Muzeului Satului.

De asemenea la muzeu sunt elaborate programe adresate fiecărei categorii de public.

Pentru copii: Descoperirea vechilor meşteşuguri populare, De la artă populară la artă plastică, Să descoperim comunităţile rurale, Tabere de creaţie.

Pentru adulţi: Târguri ale meşterilor populari, Sărbători şi obiceiuri din calendarul popular, Festivaluri de datini şi obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou, Zilele fiecărei zone reprezentate în Muzeu.

Meşterii populari sunt onoraţi cu: Expoziţii şi Medalioane, acţiuni de descoperire a noi talente etc.

În mod special sunt concepute programe pentru persoane cu diferite categorii de handicap.

Mergeţi şi vizitaţi Muzeul satului şi veţi avea ocazia să descoperiţi o lume sfântă, pură ce surprinde şi acum prin frumuseţe şi originalitate.

Rămâneţi în Bucureşti măcar pentru câteva zile ca să vă puteţi bucura şi de celelalte obiective turistice de o mare importantă culturală şi istorică.  Click pentru detalii cazare.

14 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 5 stele, Bucuresti, Cetati in Romania, Muzee in Romania | fara comentarii

Cetati Bistrita: Cetatea Ciceu

Cetatea Ciceu este o fortăreaţă medievală din actualul judeţ, Bistriţa-Năsăud, România, în punctul de întâlnire al teritoriului localităţilor Ciceu-Corabia, Ciceu-Giurgesti şi Dumbrăveni (harta) .

Cetatea a fost ridicată la sfârşitul secolului al XIII-lea într-un punct strategic, pe o colină vulcanică de 683 m altitudine, de unde şi numele de Ciceu (din maghiarul csucs - vârf).

Dieta Transilvaniei a dispus demantelarea cetăţii la 1544, iar amplasamentul a devenit ulterior carieră de pietre de moară.

Ruinele sunt astăzi în stare de distrugere avansată şi elementele care se mai păstrează nu permit cronologizarea

Singura mărturie iconografică este gravura din anul 1866, această fiind mai degrabă o reprezentare romantică, decât una riguroasă, a ruinelor la acea dată.

Unul dintre turnurile înfăţişate prezintă pe latură de nord o fereastră gotică, al cărui contur s-a păstrat până astăzi.Totuşi, ipoteza unei funcţii de locuinţă este pusă sub semnul întrebării, turnul fiind umplut şi neprezentând urme ale unei intervenţii ulterioare anului 1866.

Cel de-al doilea turn are în realitate o poziţie diferită faţă de cea din gravură, el fiind suspendat deasupra prăpastiei, la 4 m distanţă de cel dintâi.

În partea de sud a cetăţii se mai păstrează două mostre de zid, iar la nord-est se disting urme ale şanţului de apărare, cu o deschidere de 3-5 m, precum şi a valului de pământ ridicat în faţa acestuia.

Un zid pornea probabil din partea de nord-est a cetăţii, până în partea de nord-vest, unde se înfigea în dealul Măgura.Acesta din urmă este legat de dealul cetăţii printr-o şa îngustă şi contribuia la apărarea edificiului dinspre vest. Grosimea probabilă a curtinelor era între 1,3-4 m.

În ansamblu, construcţia punea excelent în valoare un sistem de apărare natural, fiind foarte dificil de cucerit.

Cazare Bistrita . . .

11 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 2 stele, Bistrita, Cetati in Romania | fara comentarii

Sucidava: cetatea din Corabia

Corabia este un oraş, din judeţul Olt, Oltenia, România, port la Dunăre. Acest oraş mai este numit şi “orasul teilor” deoarece timp de două luni pe an acesta este învăluit în mireasma florilor celor 4.000 de arbori seculari. O atracţie turistică de mare importanţă culturală şi istorică este cetatea dacică Sucidava.

Sucidava, vechea capitală a tribului dacic al sucilor, este situată în vatra oraşului Corabia (judeţul Olt), pe teritoriul fostului sat Celeiu (harta) .

Pe terasa superioară a Dunării se văd încă zidurile de apărare cu opt turnuri complet dezvelite ale oraşului roman târziu Sucidava (secolele IV-VI), care, împreună cu cartierul actual, acoperă o parte a oraşului roman din secolele ÎI-III, mai puţin cunoscut.

Au mai fost identificate băile romane (thermae), o bazilică paleocreştină (secolele V-VI) şi străzi pavate.

Cetatea se remarcă prin „fantana secreta”, o capodoperă inginerească, menită să aprovizioneze cu apă aşezarea în timpul asediilor.

Tot aici se găseşte piciorul unui pod roman construit peste Dunăre în timpul lui Constantin cel Mare. Inaugurat în 328, avea o lungime de peste 2 400 de metri, fiind considerat unul dintre cele mai lungi poduri ale antichităţii. Din păcate, podul lui Constantin cel Mare, (menţionat şi de Dimitrie Cantemir în „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”) a avut o existenţă scurtă.

Fantana Secretă . . .

Fântână Secretă este singurul obiectiv din complexul Sucidava rămas intact.
Fântâna captează la o adâncime de 18 metri un izvor aflat la poalele cetăţii Sucidava, la 14 metri în exterior de zidul de apărare.

Ea se compune din puţul propriu-zis şi coridorul de acces, lung de 26 de metri, ce coboară până la izvor. Monumentul a fost construit odată cu refacerea fortificaţiei, în secolul VI d.Hr., de împăratul Iustinian şi a rămas în funcţiune până la abandonarea cetăţii, un secol mai târziu.

Este singura fântână monumentală de acest tip din Europa de Sud-Est din perioadă romano-bizantină. Fântâna Secretă a fost folosită de localnici în timpul invaziilor şi apoi al diferitelor războaie, apa ei fiind potabilă şi acum.

Ca atracţia să fie şi mai mare ţin să vă anunţ că Fântâna Secretă are şi o legendă.

Legenda spune că apei din izvorul nesecat îi este atribuită virtutea de a înteţi iubirea cuplurilor, de a-i uni pe cei despărţiţi, chemându-i mereu la focul trăirii dintâi. De aceea miresele din Corabia şi din întreaga zonă, care cunosc legenda, coboară după nuntă la izvorul subteran luând din apa miraculoasă pentru ele şi aleşii lor. La fel fac şi cei ce rătăcesc în găsirea perechii pierdute sau visate.

Fântâna este un loc de pelerinaj de aproape patru decenii datorită excepţionalei importanţe arheologice, dar şi a iubirii ce pluteşte în aer.

Daca vrei sa ramai sa vizitezi si imprejurimile gasesti cazare in Corabia.

17 Decembrie 2009 Scris de traveller | 3 stele, Cetati in Romania, Olt | un comentariu

Cetatea de la Breaza ( Lisa )

In satul Breaza ( comuna LISA ) se afla urmele unei cetati feudale. Cele mai vechi parti ale acestui complex sunt cele doua turnuri, zidul de incinta fiind ridicat intr-o etapa ulterioara. Turnul din partea de nord are un diametru interior de 2.5 m si ziduri groase de 2.2 m. Turnul celalalt, tot circular in exterior, in interior descie un hexagon cu laturi inegale. Zidul de incinta a fost constuit , probabil la sfarsitul secolului 13, si urmeaza un plan de forma ovala, ca majoritatea cetatilor asa numite de “granita” de la poalelel de nord ai Carpatilor Meridionali. Inaltimea atinge uneori 2 metri , iar grosimea cca 1.5 m. Lungimea sa totala e de 84 de metri. Inconjurata de valuri de aparare, cetatea permitea o aparare circulara avantajoasa, cu posibilitatea de retragere in etape succesive, incepand de la primul val pana in incinta principala, unde existau cele mai puternice elemente defensive. Cetatea a fost parasita, cel mai probabil in secolul 15. Localnicii o atribuie legendarului Negru-Voda. Aspectul celor doua turnuri de forma cilindrica indica o influenta sudica in sistemul de constructie. Lucrul acesta pare sa se explice prin faptul ca teritorilul pe care se ridica odinioara a fost in posesiunea domnilor munteni.
Deci cetatea de la Breaza pare a fi o fortificatie voievodala romaneasca ridicata intr-o perioada in care aceste teritorii erau deja organizate din punct de vedere statal. Materialul ceramic si cinstructiile similare celor din Tara Romeneasca , cat si depandenta acestor teritorii de Vlaicu, in a doua jumatat a secolului 14, sunt dovezi clare asupra evolutiei paralele a Tarii Romanesti cu Tara Fagarasului.

19 Octombrie 2007 Scris de Turism Romania | 3 stele, Brasov, Cetati in Romania | un comentariu

Cetatea Fagarasului

Cetatea din Fagaras a fost ridicata in secolul 15, pe ruinele unei cetati mai vechi, care fusese construita in 1310.
In 1599-1600, Mihai Viteazul si-a adapostit aici familia ( in fata cetatii e ste statuita Doamnei Stanca)
In 1650 au fost terminate lucrarile de reamenajare si modernizare a vechii constructii si cu acest prilej s-au introdus multe influente ale Renasterii.

Cetatea Fagarasului a fost ridicata in anul 1310 de Ladislau Apo chiar in centrul orasului

Avand initial un rol strategic, Cetatea si domeniile inconjuratoare au intrat in 1526 in stapanirea voievodului Transilvaniei Stefan Mailath (fiul unui boier roman din Tara Fagarasului). Condusi de Mustafa Pasa, turcii o ataca in 1541 si, atragandu-l intr-o cursa, il fac prizonier pe voievod. Inchis in faimoasa inchisoare “Yedicule” (7 turnuri), el avea sa moara dupa 10 ani, fara sa-si fi putut capata libertatea.

In 1599 si-a facut intrarea in cetate Mihai Viteazul. Batrana cetate i-a ramas credincioasa voievodului si in zilele grele ale razvratirii nobilimii, dandu-i adapost lui si familiei sale; bustul Doamnei Stanca, indurerata sotie a lui Mihai, asezat la intrarea cetatii, aminteste acele clipe dramatice.

De la inceputul secolului al XVII-lea si pana la finele sale, cetatea a fost, cu unele mici intreruperi, resedinta a principilor Transilvaniei, sala Dietei, aflata la primul etaj, gazduind patru din adunarile tinute aici. Documentele vremii consemneaza ca la una dintre acestea a participat si o delegatie a domnului muntean Serban Cantacuzino.

Aspectul actual al cladirii se datoreste refacerilor si fortificarilor facute in decursul timpului. Astfel se aminteste ca in 1630 santul din jurul cetatii a fost largit si legat printr-un canal secret de raul Olt; totodata s-a construit un pod mobil la intrare, pentru ca in caz de pericol sa poata fi ridicat.

Cu trecerea anilor, magaziile si pivnitele de aprovizionare ale cetatii au devenit celule in care erau aruncati taranii iobagi razvratiti.

Astazi gazduieste Muzeul Tarii Fagarasului cu sectiile de istorie a orasului si a Tarii Fagarasului, de altfel si Biblioteca Municipala.
parte din sursa : Fagarasonline

19 Octombrie 2007 Scris de Turism Romania | 4 stele, Brasov, Cetati in Romania | fara comentarii

Cetatea de la Blidaru

Varful Blidaru cuprinde un platou intins care formeaza o incinta cu ziduri de piatra, inchizand circa 6000 de metri patrati. Aici sunt doua incinte care comunica intre ele , desi au fost construite in perioade distincte. Prima, in portiunea cea mai inalta, are forma trapezoidala, cea de-a doua are forma de pentagon neregulat. In partea de nord a cetatii se afla o cisterna mare de piatra pentru aprovizionarea cu apa.

Situata pe culmea Blidarului (703 m), Cetatea Blidaru este cel mai puternic complex fortificat din aceasta zona, fiind intins pe un platou de aproape 6.000 mp. Strajuind malul stang al Apei Gradistei, la fel ca si cetatea Costesti, fortificatia de la Blidaru cuprinde de fapt doua incinte, unite intre ele, avand impreuna sase turnuri puternice. Potrivit unei ingenioase rigori de arhitectonica militara, intrarea se facea prin turnul I, astfel conceput incat sa impiedice desfasurarea fortelor inamicului, silindu-l sa coteasca spre dreapta si sa-si expuna flancul loviturilor.

Constructia a necesitat eforturi uriase. Partea superioara a dealului a fost excavata si nivelata obtinandu-se suprafata neteda din interior. Avand rol strict militar, asemenea cetatii de la Costesti, Blidaru este singura cetate care nu a putut fi cucerita de catre romani, soldatii din interiorul acesteia abandonand doar in momentul in care au epuizat resursele de apa si de hrana.

Pe langa fortificatia propriu-zisa au mai fost descoperite urmele a numeroase turnuri izolate care vegheau vaile masivului.

Se pare ca la constructia cetatii au participat si mesteri greci. Ridicata in doua etape, cetatea Blidaru era o adevarata capodopera defensiva a acelor vremuri, toate constructile din interiorul sau putand fi folosite in lupta cu un eventual inamic.

Pana si plafoanele incaperilor erau astfel concepute incat sa sustina masini de razboi care sa traga asupra asediatorilor. Ingenios este si sistemul portilor consecutive. Astfel, in cazul in care prima poarta de lemn ceda, inamicul se lovea de spatele unui zid de aparare fiind nevoit sa alerge in jurul acestuia pentru a ajunge la cea de a doua poarta.

Tot la Blidaru se afla si o alta constructie, unicat in lumea dacica si construita, mai mult ca sigur, de catre un mester roman sau sub indrumarea acestuia. Este vorba despre cisterna de apa, constructie ridicata in afara fortificatiei, intrucat izvorul care o alimenta se afla la o cota mai joasa. Aceasta masura in interior 8/6,20 metri si avea o inaltime de 4 metri. Peretii erau acoperiti cu un strat impermeabil compus din var, nisip si caramida sfaramata, constructie tipic romana care a dus si la concluzia ca ea nu a putut fi construita decat cu ajutorul acestora.

19 Octombrie 2007 Scris de Turism Romania | 7 stele, Cetati in Romania, Hunedoara | 2 comentarii