Manastirea Barsana Maramures

Maramureş … ce plai frumos!

De cum ajungi să păşeşti pe acest pământ sfânt simţi cum inima-ţi tresare, cum ochii-ţi se măresc de bucurie la vederea peisajelor parcă smulse dintr-un basm românesc, la vederea muierilor îmbrăcate în straie ţărăneşti şi a pruncilor cu părul ca de aur ascuns sub clopul ţinut pe-o parte.

Toate cele enumerate mai sus le poţi găsi într-un loc considerat de mulţi o icoană a sufletului creştin maramureşean, asta pentru că acolo se găseşte un loc sfânt unde natura se uneşte cu biserica în Liturghie cosmică.

Este vorba de frumoasa localitate Bârsana, situată pe dealul numit Jbar şi de vestita mânăstire Bârsana situată în complexul monahal din localitate.

Odată ce-ai intrat pe poarta mănăstirii, o poartă specific maramuresana ridicată de meşterii locali, simţi cum sufletul îţi e cuprins de pace, de linişte, uiţi parcă de toate grijile şi te bucuri ca un copil de peisajul mirific.

Legenda:

În folclor se spune că mănăstirea fost mai întâi construită în Valea Slatinii, pe malul stâng al Izei şi strămutată ulterior pe malul drept, în locul numit mai târziu Podurile Mănăstirii.

Istoric:

Mănăstirea Bârsana a fost construită la mijlocul secolului al XVI-lea,de către familia lui Dragoş, voievod, pe una din proprietăţile acestora.

Vechea mânăstire, cu hramul Sfântul Nicolaie, era unul dintre cele mai importante edificii de cultură din Maramureş, dat fiind că multă vreme a fost rezidenţa episcopilor ortodocşi .

După ce greco-catolicismul s-a instaurat în zonă, odată cu ocuparea Maramureşului de către Imperiul Habsburgic,în ciuda presiunilor făcute, mănăstirea a rămâne de rit ortodox până în anul 1791.

În anul 1791, patrimoniul mănăstirii este confiscat de Imperiul Habsburgic iar mănăstirea trece în proprietatea Episcopiei Rutene a Muncaciului, ultimii călugări refugiindu-se la Mănăstirea Neamţ.

Vechea Mănăstirea Bârsana a fost cea mă importantă şcoală de preoţi din zonă şi lăcaş, de cultură pentru regiune. Aici se puteau găsi cărţi de cult în limba română, aduse din Moldova şi Tara Românească. Mănăstirea avea propriul său atelier unde erau pictate icoanele.

Arhitectura:

Ansamblul monacal a fost construit în lemn, după tradiţia locală, sub direcţia arhitectului Cordos Dorel. Acesta este compus din: poartă specifică maramureşeană, turnul cu clopotniţă, biserică (cu o înălţime de 57m), altarul de vară, chiliile călugărilor, capelă (construită pe mai multe nivele), casa maiştrilor şi casa (atelierul) artiştilor.

Recent a fost construit Muzeul din incinta mănăstirii.

Mare sărbătoare, mare:

Este vorba de hramul mănăstirii care se oficiază pe data de 30 iunie : “Soborul Sfitilor”, protectorii mănăstirii fiind cei 12 apostoli.

Turnul clopotniţă:

Clopotniţa se află într-un turn mare amplasat în partea sud-estică a complexului mânăstiresc. Pe sub bolta largă şi înaltă a acestui turn se face intrarea în incinta mănăstirii.

Arcada din faţă a bolţii poartă inscripţia biblică “Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta este poartă cerului” (Facere 28, 17).

Aghiasmatarul:

Aghiasmatarul completează ansamblul mânăstiresc şi se află într-un loc central. Are patru intrări, iar în mijloc o fântână. Acesta evocă construcţiile anexă, de pe lângă basilicile paleocreştine în care se săvârşea şi se păstra aghiasma.
La aghiasmatar se ajunge pe alei pavate cu dale de andezit. Aghiasmatarul are o suprafaţă de 32 de metri pătraţi şi nouă metri înălţime, iar pardoseala este din plăci de andezit.

Pictura:

O inscripţie murală din naos mărturiseşte că Hodor Toader a pictat pereţii în 1806. Picturile erau făcute din bucăţi textile, fixate pe pereţi şi acoperite cu un strat de var preparat, cum era obiceiul în timpul acelei perioade.

Localizare:

Mănăstirea „Soborul Sfinţilor 12 Apostoli” din Bârsana, aparţinând de Episcopia Ortodoxă Romană a Maramureşului şi Satmarului, este situată la 22 de km sud-est de municipiul Sighetu Marmaţiei, la ieşirea din Bârsana, spre podul Slatioarei, la kilometrul 17 al Drumului Judeţean 186 (harta).

Pe şosea, accesul este posibil pe mai multe trasee, în funcţie de zona din care vine pelerinul, şi anume:

- pe Drumul Judeţean 186: Sighetu Marmaţiei - Vadu Izei - Oncesti - Bârsana;
- pe Drumul Judeţean 186 din Sacel spre Bogdan Vodă - Rozavlea - Bârsana
- dinspre Cavnic pe rută : Budesti - Calinesti - Bârsana.

Pentru cei care doresc să călătorească cu trenul, staţia C F R care deserveşte Mănăstirea Bârsana este Sighetu Marmaţiei.

Mănăstirea este o comoară pentru cultura naţională şi nu numai. Toate lacasele sunt în aşa fel construite încât să ai impresia că sunt case ţărăneşti maramureşene.
Totul este înconjurat de verdeaţă şi flori plantate cu dragoste şi evlavie de către slujitorii lui Dumnezeu.

Mănăstirea Bârsana este obiectivul turistic ce trebuie pus pe primul loc în lista Locuri de vizitat. O vacanţă în Ţara Maramureşului este exact ce ai nevoie ca să îţi încarci bateriile, să uiţi de viaţa cotidiană şi stresul din zilele noastre.

Nu uitaţi să vizitaţi muzeul mănăstirii si sa  treceţi pe la magazinul de la intrate  ca sa luaţi un suvenir celor dragi.

Dacă vă gândiţi să poposiţi câteva zile în zonă faceţi-o cu încredere, oamenii sunt de omenie, bucatele sunt prospete şi pălinca-i aşa cum numa în Maramu găseşti.

Ai nevoie de cazare ?

15 Iulie 2010 Scris de traveller | 4 stele, Manastiri in Romania, Maramures | fara comentarii

Manastirea Negoesti

În acest post o să îmi îndrept atenţia sper satul Negoesti.

Unde se află?

Păi acest sat se află în judeţul Călăraşi şi ţine de comuna Soldanu.

Cum ajungi aici?

Simplu.

Comuna Soldanu este situată în partea de S-V a judeţului Călăraşi, la 44 km de municipiul Bucureşti, la 97 km de municipiul Călăraşi şi la 19 km de municipiul Olteniţa (harta).
Comuna este situată pe malul stâng al râului Argeş, fiind traversată de DN4.

De ce am ales să vorbesc despre acest sat?

Am ales satul Negoesti pentru că aici găsiţi un obiectiv turistic de o mare importanţă istorică şi religioasă.

Este vorba de Mănăstirea Negoesti.

Ctitorie: 1649

Tip: Mânăstire

Religie: ortodox

Localitate: NEGOESTI

Comună: SOLDANU

Judeţ: Călăraşi

Episcopie/Arhiepiscopie: Episcopia Sloboziei şi a Călăraşilor

Mitropolie: Mitropolia Munteniei şi Dobrogei

Mănăstirea Negoesti a fost construită în anii 1648-1649 , de către Matei Basarab şi Doamna Elena.

Actualmente, mânăstire a fost transformată în Biserica “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril”.

Arhitectură:

Planul mănăstirii este triconic, intrarea fiind patrulateră cu turn clopotniţa. Aceasta  cuprinde şi ruinele construcţiilor monastice.

A fost refăcută în anul 1777 (s-au refăcut ferestrele, zidul împrejmuitor şi s-au reparat chiliile) şi restaurată în anul 1850.

Istoric:

Voievodul Matei Basarab şi Doamna Elena, aveau aici, la Negoesti, un conac care era reşedinţa de vară a familiei domnitoare, locul unde se retrăgeau adeseori, în linişte şi de unde dirijau treburile ţării.

Această poziţie privilegiată a făcut ca  Mănăstirea Negoiesti să fie înzestrată cu averi considerabile, întinse suprafate de pământ, iazuri, păduri, vii etc. pe care le-au întărit şi alţi domnitori.

După secularizarea lui Cuza, mănăstirea devine biserică parohială, deservind credincioşii din satul Negoiesti.

Satul Negoesti nu numai că ne încântă cu frumoasa mânăstire  considerata monument istoric, ci si cu  diverse oportunităţi turistice precum vânătoarea (fond cinegetic existent  Pădurea Negoesti: fazani, iepuri, căprioare)  pescuitul (din  fondul piscicol existent  Lacul Negoesti).

Daca ai asemenea pasiuni se merita sa ramai macar cateva zile in zona.

O mica vacanta nu strica.

Acum fie stati cu cortul, fie va cazati la vreun localnic sau mergeti pana la Calarasi unde veti gasi hoteluri cu conditii ireprosabile.

14 Iulie 2010 Scris de traveller | 2 stele, Calarasi, Manastiri in Romania, Sate din Romania | fara comentarii

Templul Ursitelor

Atunci când vine vorba de vizitat vreun obiectiv turistic din România poate că o mare parte veţi răspunde că le-aţi vizitat pe toate, de la biserici şi mănăstiri din Moldova şi Maramureş până la cetăţi şi castele de o mare importantă culturală şi istorică.

Dar ce ziceţi voi, aţi vizita un loc simplu dar considerat special unde se bănuie că au loc fenomene misterioase?

Păi haideţi să vă povestesc eu câte ceva despre misteriosul loc iar apoi veţi decide dacă mergeţi sau nu.

Pentru început trebuie să ştiţi că este vorba despre o mânăstire rupestră numită Templul Ursitelor.
Lăcaşul de cult se află la Sinca Veche, în cotul format de Munţii Făgăraş şi Persani, la 45 de kilometri de Braşov şi la 22 de kilometri de Făgăraş (harta). Acesta se găseşte lângă comuna Sinca Veche, sub dealul Pleşu.

Localitatea în sine se află în centrul ţării la 30 de kilometri nord de Zărneşti, între Cocoaşa Persanilor la nord şi podul peste pârâul Bungetu la vest.
Această mânăstire nu este una obişnuită, ea fiind sculpata în piatră şi este considerată un loc de reculegere, de împlinire a dorinţelor bune.
Se bănuieşte că are o vechime de aproximativ 7000 de ani şi se presupune că ar fi aparţinut aceleiaşi civilizaţii care a întemeiat Templul Alb din Insula Şerpilor.

În vechime, grota Ursitelor a fost transformată în loc de refugiu şi rugăciune pentru călugării ardeleni hăituiţi de Maria Tereza şi obligaţi să treacă la catolicism.

Locaşul de cult este compus din încăperi de cult şi altare cu sculpturi ciudate. Aici au fost săpate nouă încăperi, unite între ele prin galerii. Câteva încăperi s-au surpat cu mult timp în urmă, dar nu numai din cauza ploilor care au săpat în stâncă, ci mai ales după ce tot felul de indivizi au spulberat pereţi întregi, în căutarea unor ipotetice comori.

Totuşi cel mai important este felul în care te simţi odată ce ai pătruns cu paşi sfioşi în întunecatul lăcaş. Simţi cum sufletul tău se încarce cu o energie pozitivă. Deodată te simţi mai bun, mai liniştit.

Faceţi abstracţie de mâzgălelile făcute, fie din prostie, fie din răutate şi bucuraţi-vă de razele soarelui ce pătrund stingher prin deschizătura asemeni unei clopotniţe.

Legenda
Tradiţia spune că prin turnul interior, ce seamănă cu o turlă fără acoperiş şi este înalt de 10 metri, coboară energiile şi că dedesubt, în pământ, ar exista un tunel de comunicare până la Cetatea Râşnovului.

De mare atracţie sunt inscripţiile ce ridică mari semne de întrebare cu privire la posibilele origini, printre care cea mai interesantă fiind Steaua lui David, cu semnul Yin-Yang incoporat.

Dacă vă hotărâţi să mergeţi să vedeţi templul eu vă recomand să o faceţi în noaptea de Înviere. Aici are loc cea mai frumoasă slujbă din zonă. Sufletul ţi se încarcă maxim cu energie, iar atmosfera este una de nedescris.

Este ceva cu totul special să vezi cum în mijlocul pădurii oamenii iau lumina de la grotă şi cum uşor cântând Hristos A Înviat urcă poteca strâmtă pentru a ajunge la micul templu construit în vârful dealului. Uiţi cu desăvârşire că eşti în mijlocul naturii, în miezul nopţii şi că tot ce poţi să vezi este acel şir de lumina ce îţi dă impresia că urcă la cer.

Fenomene inexplicabile la Templul Ursitelor

Pasionaţii de parapsihologie şi fenomene paranormale au şi ei un cuvânt de spus în legătură cu Templul Ursitelor. Se zice că aici ar fi un nod energetic, pentru că altfel nu se explică anumite fenomene bizare, precum apariţia pe peliculă fotografică sau pe banda camerelor de filmat a unor sfere de lumină în faţa peşterii, sfere care nu se văd cu ochiul liber.

Martorii povestesc şi despre un cristal strălucitor, care apare când şi când. Se zice că acestea ar putea fi rodul imaginaţiei acelora care au fost acolo, impresionaţi de loc, de linişte, de atmosferă.

Sper că v-am făcut curioşi şi veţi vizita acest obiectiv turistic de mare importantă istorică şi religioasa.

Ce ar trebui să ştiţi este că în localitatea Sinca Veche se poate ajunge uşor cu maşina, localitatea fiind amplasată la câţiva kilometri de localitatea Persani, pe DN 68, între localităţile Braşov şi Făgăraş. Biserica rupestră se află la circa doi kilometri de localitatea Sinca Veche - toţi localnicii cunoscând drumul şi putând să vă ofere îndrumările necesare.

Oamenii sunt prietenoşi şi amabili şi dacă aţi vrea să poposiţi câteva zile în zonă aţi găsi cu siguranţă o familie care să vă găzduiască. În cazul în care nu sunteţi familiarizaţi cu condiţiile de la ţara puteţi opta pentru cazarea la unul din hotelurile din Braşov.

28 Iunie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Brasov, Manastiri in Romania | un comentariu

Manastirea Voronet Suceava

Mănăstirea Voroneţ este situată în satul cu acelaşi nume, la 36 km de Suceava şi la numai 4 km de centrul oraşului Gura Humorului (harta) .

Mănăstirea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ştefan cel Mare.

Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai patru luni şi jumătate ceea ce constituie un record pentru acea vreme.

Acces:

Pe DL Gura Humorului, spre S-V până la Voroneţ (5 km).

Hram:

Sfântul Gheorghe - 23 Aprilie.

Arhitectura:

Forma iniţială mai poate fi văzută în tabloul votiv: aşezată pe un soclu de piatră, cu turla înălţată pe o bază pătrată pentru a-i accentua zvelteţea, elanul către înălţime.

Exonarthexul i-a fost adăugat în 1547 la iniţiativa mitropolitului Grigorie Roşca, considerat al doilea ctitor al bisericii.

Aşa cum se înfăţişează astăzi Voroneţul reprezintă unul dintre primele monumente moldoveneşti creatoare de stil propriu, sinteză originală de elemente bizantine (plan treflat cu turlă pe naos), gotice (tendinţa de elansare a edificiului, arcurile frânte la chenarele uşilor şi ferestrelor, prezenţa contraforturilor).

De asemenea şi strict autohtone (turlă pe patru arcuri şi bază stelată, ocniţe sub cornişă, arcade oarbe la abside, friză şi discuri smălţuite).

Pictura interioară:

Naosul şi altarul păstrează ansamblul iconografic din vremea lui Ştefan cel Mare:

- bine adaptat spaţiului, armonios, cu personaje impunătoare, orânduire scenică mai puţin obişnuită în Moldova (Patimile lui Iisus, în naos);

- compoziţii neîntrecute prin sobrietate, vigoarea gesturilor şi formelor (Intrarea în Ierusalim, Rugăciunea de pe Muntele Măslinilor, în concă);

- elemente ce vădesc apropierea de mediul real, patetic uman (Coborârea de pe cruce, Sfântul Teodor, tabloul votiv).

Pictura pronaosului, ulterioară, alternează ornamente şi figuri ce vor să facă parcă legătura cu exteriorul, trecând totuşi prin pridvor unde Calendarul bisericii dar mai ales Sfântul Ilie se bucură de o prospeţime stângace cu o notă de umor anunţătoare cumva a icoanelor pe sticlă transilvănene (sec. XVIII-XIX).

Pictură exterioară:

Se datorează aceluiaşi Grigore Roşca, eruditul teolog care a urmărit personal realizarea operei călugărilor-zugrăvi anonimi.

Rezultatul a fost excepţional: Judecata de Apoi ocupă tot peretele de apus într-o uriaşă compoziţie pe cinci registre, unică în arta orientului creştin.

Specialiştii o consideră prin amploare, prin ştiinţa efectului decorativ şi strălucirea policromiei, superioară compozitiilor de la Athos şi celor de la Camposato (Pisa), demnă de a fi alăturată Capelei Sixtine din Roma, mozaicurilor geamiei Khrie (Istambul), imaginilor de la San Marco (Veneţia), din Siena, Assisi, Orvieto.

Originalitatea artistului constă în curajul sau de a introduce în scenă instrumente muzicale moldoveneşti (bucium, cobză), peisaj local, ştergare, veşminte populare - totul pe un fond albastru ce a născut în sintagmă “albastru de Voroneţ” egală verdelui Veronese şi roşului Titzian.

Peretele de sud este ocupat de Arborele lui Ieseu şi filozofi antici, portrete socotite capodopere.

Lângă intrare sunt chipurile făuritorilor istoriei mănăstirii: Sf. Daniil Sihastrul şi mitropolitul Grigorie Roşca.

Pe abside, conform regulei împământenite, Cinul adună zeci de figuri într-un adevărat alai.

Pe cât a mai rămas din peretele nordic nespălat de ploi, Adam ară, Eva toarce lână (Facerea lumii), în vreme ce Zapisul lui Adam şi Vămile Văzduhului înseamnă de fapt legende folclorice.

Jilţurile şi o parte din strane aparţin secolului al XVI-lea.

Dăruite de Ştefan cel Mare şi trase cu meşteşug, două clopotniţe evocă numele marelui voievod.

Expresie artistică a dreptei noastre credinţe, a rafinamentului şi gustului pentru frumos ale neamului nostru, Sf. Mânăstire Voroneţ îndeamnă la reculegere, încântă inima şi mintea privitorului ce ajunge la noi din toate colţurile lumii.

Nu ezitaţi să treceţi în lista voastră cu obiective de vizitat în vacanţă şi Voroneţul, mai ales că aveţi posibilitatea de a găsi cazare tocmai în sat.

Dacă aţi fost deja acolo împărtăşeşte-ţi impresiile tale cu noi. Te aşteptăm!

23 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Manastiri in Romania, Suceava | un comentariu

Manastirea Neamt

Mănăstirea Neamţ, este o mănăstire ortodoxă de călugări din România, situată în comuna Vânători-Neamţ, satul Mănăstirea Neamţ, judeţul Neamţ (harta) .

Este cel mai mare şi mai vechi aşezământ monahal din Moldova.

Istoric:

Potrivit documentelor, Mănăstirea Neamţ a luat fiinţa în veacul al XIV-lea ca organizaţie călugărească ortodoxă.

Cel dintâi domnitor moldovean care, cum atesta documentele, a dăruit Mănăstirii Neamţ sate şi moşii este Petru Muşat.

Acesta a zidit Cetatea Neamţ, a integrat-o definitiv în sistemul de apărare al ţării şi, potrivit unei tradiţii puternice, tot el ar fi clădit la Mănăstirea Neamţ, pe locul vechiului schit de lemn, o biserică de piatră, care a fost înconjurată de urmaşii săi în scaunul Moldovei cu chilii călugăreşti, diferite clădiri, turnuri şi ziduri de apărare.

Pe latura dinspre vest a patrulaterului - incintă, la mijloc, străjuieşte turnul clopotniţă, străbătut la bază de gangul boltit al intrării.

Partea inferioară a turnului clopotniţă este zidită, probabil, pe vremea Domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), iar cele două părţi superioare, mai târziu.

O parte din bolta semicilindrica a gangului - aceea dinspre răsărit - este acoperită cu picturi reprezentând scene inspirate din vechiul roman popular “Varlaam şi Ioasaf”.

Unele scene în care apar: o clădire asemănătoare cu biserica zidită la Mănăstirea Neamţ de Ştefan cel Mare, un tânăr principe, care, seamănă cu domnitorul ctitor şi unele costume caracteristice veacului al XV-lea au condus pe unii la concluzia ca această pictură ar fi din veacurile XV-XVII.

Clădirile incintei, aşa cum se prezintă ele astăzi, datează din veacurile XVIII-XIX.

Diferite însemnări, din care unele pe piatră, arată că înainte de veacul al XVIII-lea au existat alte clădiri: o trapeză şi cuhnie (bucătărie) zidite de Alexandru Cornea (1540), o clisiarniţă zidită de Ilias (1546-1551), chilii şi turnuri, înălţate de diferiţi domnitori şi ierarhi moldoveni, care din cauza unor incendii, unor prădăciuni şi unor întâmplări dureroase s-au ruinat.

O dată cu veacul al XVIII-lea, a început, prin osârdia vieţuitorilor mănăstirii, acţiunea de reconstrucţie şi reînnoire.

Arhitectura:

În incinta mănăstirii se află două biserici, două paraclise, turnul-clopotniţă cu 11 clopote, Seminarul Teologic “Veniamin Costache”, precum şi un muzeu cu o colecţie de artă bisericească şi sala tiparului.

Specific este Aghiazmatarul circular din faţa mănăstirii, unde se face sfinţirea apei la hram.

În biserică se află o icoană a Maicii Domnului pictată în anul 665 în Israel, făcătoare de minuni.

Aşezământul are cea mai mare şi mai veche bibliotecă mănăstirească (18000 volume) şi a avut o contribuţie deosebită la dezvoltarea culturii şi artei româneşti medievale.

În camera mormintelor este îngropat Ştefan Voievod (unchiul lui Ştefan cel Mare), iar în pronaos se află moaştele sfântului necunoscut descoperite în 1986, prin scoaterea asfaltului de pe alee.

Biserica Înălţarea Domului:

Biserica ctitorită de Ştefan cel Mare este principalul monument istoric şi de arhitectură moldovenească din incintă mănăstirii, de o eleganţă şi frumuseţe deosebite.

Dimensiunile şi monumentalitatea ansamblului au sporit prin introducerea în construcţie a unor elemente noi: pridvorul, situat în faţa intrării şi sala mormintelor, sau gropniţa, amplasată între pronaos şi naos.

Pronaosul, de formă dreptunghiulară, este boltit cu două calote sferice.

Naosul, tot dreptunghiular, de dimensiuni mari, are două abside laterale, semicirculare în interior şi pentagonale în exterior, baza fiind formată din patru arce oblice sprijinite pe alte patru arce mari.

Turla se ridică în mijloc, iar nouă contraforturi masive susţin zidurile până la nivelul bolţilor.

Faţadele sunt frumos ornamentate în stil autohton moldovenesc, rezultat din îmbinarea elementelor bizantine (ceramică smălţuită, cărămizi şi discuri diferit colorate, în verde, în galben, în brun) cu cele gotice (contraforturile şi ancadramente de uşi şi ferestre). Discurile smălţuite şi nişele împodobesc şi turla, de formă octogonală, prevăzută cu patru ferestre.

Pictura din absida principală, naos şi sala mormintelor aparţin ultimilor ani de domnie ai lui Ştefan cel Mare, iar cea din pridvor şi pronaos este din timpul lui Petru Rareş.

“Pisania”, în limba slavonă, fixată pe faţada de miazăzi a pronaosului, este deplin concludentă cu privire la ctitorul bisericii şi la timpul când a fost ea zidită:

“Doamne Iisuse Hristoase, primeşte acest hram, care s-a zidit cu ajutorul Tău întru slava sfintei şi slavitei de la pământ la cer inălţare a Ta şi Tu stăpâne acopere-ne cu mila Ta de acum şi până în veac. Io  Voievod a binevoit  a început  a zidit acest hram pentru rugăciunea   a Doamnei    a fiului  Bogdan  a celorlalţi fii    -a sfârşit an anul 7005 iar  domniei  anul patruzeci  cel dintâi curgător  lui noiembrie  14″.

Ferestrele prin care pătrunde    mormintelor, naos  altarul bisericii,  decursul timpului, au fost lărgite  mărite, dar cu prilejul lucrărilor de restaurare din 1958-1961 li -a dat  .

Obiecte extrem de valoroase:

Între obiectele cu valoare istorică şi artistică din colecţia mănăstirii, mai importante sunt următoarele:

- Icoana Maicii Domnului primită în dar, potrivit tradiţiei, de Domnitorul Alexandru cel Bun de la împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul;

- Catapeteasma care, pe vremuri, a aparţinut paraclisului din Cetatea Neamţ, câteva icoane din veacurile XVII-XVIII;

- câteva icoane executate de N. Grigorescu;

- un vas pentru aghiazmă din 1775;

- un Panaghiar din 1750;

-o Nebedernita din anul 1665;

- un Epitrahil din veacul al XVIII-lea;

- un Omofor care a aparţinut Episcopului Pahomie al Românului (1706-1714);

-o presa tipografică din veacul al XVIII-lea;

- două prese tipografice din metal din veacul al XIX-lea;

-numeroase xilogravuri şi diferite piese tipografice.

Rămâneţi şi bucuraţi-vă de frumusetiile Moldovei. Veţi fi impresionaţi de ospitalitatea oamenilor din aceste meleaguri şi de ofertele nemaipomenite de cazare.

23 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 4 stele, 5 stele, Alte Obiective Turistice, Manastiri in Romania, Muzee in Romania, Neamt | fara comentarii

Manastirea Curtea de Arges

Dintre monumentele care au fost făurite de-a lungul veacurilor, din câte au împodobit Argeşul voievodal, de bună seamă că biserica înălţată de Neagoe Basarab (1512-1521) este cea mai valoroasă construcţie de artă şi arhitectură bisericească.

Începută în 1514 din vrerea lui Neagoe Basarab de a crea un monument fără seamăn de frumos lucrările ei s-au încheiat trei ani mai târziu. Ascultând nu numai legenda, ci şi unele ştiri istorice, se pare că din lipsă de bani, cu toată jertfirea podoabelor Doamnei sale, dar mai ales din lipsă de zile, zugravirea bisericii n-a putut fi isprăvită înainte de trecerea întru cele veşnice a lui Neagoe Basarab.

Arhitectura:

Pronaosul

Aşa cum se înfăţişează în prezent, biserica este alcătuită dintr-un pronaos supralargit, contopit organic cu construcţia propriu-zisă, ai cărui 12 stâlpi interiori susţin o turlă pe mijloc şi două turnuleţe laterale care încununează colţurile vestice ale pronaosului.

Pronaosul este evidenţiat în acest fel deoarece îndeplinea şi funcţia de necropolă. Aceste turle mici dau impresia prin podoaba lor exterioară, caracterizată de răsucirea porţiunilor de zidărie, că stau să cadă unul asupra celuilalt şi că se înşurubează în tăriile cerului.

Restul bisericii şi altarul - cu abside care îi împlinesc forma de cruce - susţin de asemenea o turlă înaltă, a cărei îmbinare cu ansamblu se face prin bolţi, dând un tot arhitectonic de o zvelteţe inegalabilă.

În faţa intrării se află un agheasmatar deschis, a cărui cupolă cu arcuri dantelate se sprijină de patru coloane, lucrate în marmură de felurite tonuri şi împodobite cu desene (1516-1517).

Văzut dinspre apus, agheasmatarul cu învelitoarea de plumb şi crucea aurită se proiectează pe cele 12 trepte care urcă spre intrarea în sfântul locaş, şi pe rama care o îmbracă, asemeni unui portal aplicat.

În ansamblu biserica este aşezată pe o puternică temelie: un vast pavaj orizontal din blocuri de piatră, mai larg decât suprafaţa de bază a bisericii, marginile lui terminându-se cu un fel de împrejmuire din floroni (în acest caz crini) sculptaţi din piatră.

Pereţii exteriori sunt împărţiţi în două zone suprapuse demarcate printr-un brâu, împletit în suvite.

Faţadele sunt decorate în relief plat cu motive caucaziene şi islamice. În partea de jos se află o suită de panouri dreptunghiulare, în care sunt fixate ferestrele.

În registrul de sus, de asemenea, se află o suită de panouri semicirculare în partea superioară, în centrul cărora sunt fixate plăci decorative şi discuri în rozetă, iar ca nişte paftale domneşti, la întretăierea arcurilor, se află alte discuri mai mici.

Pe ele sunt aşezaţi porumbei, care parcă stau gata de zbor. Fiecare poartă în cioc un clopoţel. La adierea vântului, aceşti clopoţei sunau lin, asemenea unor suave glasuri tainice.

Legenda:

În apropierea bisericii se află fântâna meşterului Manole, constructorul legendar al ctitoriei lui Neagoe Basarab, eroul mai multor balade populare.

Balada Monastirea Argesului spune că meşterul Manole şi-a zidit în zidurile acestei magnifice mânăstiri soţia deoarece tot cea ce era construit în timpul zilei se dărâma noaptea.

Tot legenda ne dă o explicaţie şi pentru fântâna meşterului Manole.

Când domnitorul a văzut această măreaţă construcţie i-a întrebat pe cei zece meşteri dacă mai pot construi o mânăstire mai frumoasă decât această.

Aceştia au raspun afirmativ, iar domnitorul, pentru a împiedica posibila construcţie a unei mânăstiri mai frumoase, a poruncit că schelele pe care erau urcaţi meşteri să fie dărâmate şi astfel cei zece “meşteri mari, calfe şi zidari” au rămas blocaţi pe acoperiş.

Ei şi-au făcut aripi din şindrile şi s-au aruncat de pe acoperişul mănăstirii sperând să ajungă jos nevătămaţi, dar toţi au murit. În locul unde s-a prăbuşit meşterul Manole a apărut un izvor, fântâna meşterului Manole.

Cazare Curtea de Arges

23 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Arges, Manastiri in Romania | fara comentarii

Manastirea Putna

Mănăstirea Putna este un lăcaş, monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase şi artistice româneşti.

Mănăstirea se află la 33 km de oraşul Rădăuţi, în nordul Moldovei (harta) .

Mănăstirea a fost un important centru cultural,  aici s-au copiat manuscrise şi au fost realizate miniaturi preţioase. Lăcaşul deţine un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc.

Istoric

Începute la 10 iulie 1466, după cucerirea cetăţii Chilia (1465), lucrările de construcţie a bisericii cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, vor fi terminate în anul 1469, slujba de sfinţire (târnosirea) având loc la 3 septembrie acelaşi an.

S-au construit apoi Casa Domnească (1473), chiliile, zidul de apărare cu turnurile aferente şi Turnul Tezaurului, lucrările finalizandu-se în anul 1481.

Legenda

Se spune astfel că, odată, într-o noapte foarte întunecoasă, pe când Daniil Sihastru se ruga în adâncul chiliei sale de pe valea Viteului, iar afară se amestecau urletele lupilor cu mormăiturile urşilor, ar fi sosit la el, să-i ceară găzduire, Ştefan-Vodă, care, întorcăndu-se de la o vânătoare din munţi, s-ar fi rătăcit prin partea locului.

Cu acel prilej, bătrânul sihastru, având sfat de taină cu voievodul, l-ar fi înduplecat să ridice în apropiere, pe frumoasa vale a Putnei, o mănăstire, „pentru ca Dumnezeu să-i ajute la toate treburile lui”.

Arhitectura

Actualul plan al bisericii Mănăstirii Putna este identic cu planul vechii biserici ctitorite de Ştefan cel Mare.

Este un edificiu de tip triconc, cuprinzând la interior următoarele încăperi dispuse în anfiladă şi marcate de ziduri pline: un naos cu două abside laterale semicirculare, finalizat prin o a treia absidă (cea a altarului); o cameră a mormintelor, un pronaos dreptunghiular; un pridvor dreptunghiular dosat întregului edificiu.

Zidurile bisericii conţin în masa lor, încă de la cota pardoselii actuale, elemente de piatră de talie cu profilatura, recuperate din zidăriile unui edificiu monumental mai vechi, respectiv, din zidurile bisericii construite de Ştefan cel Mare între 1466 - 1469.

Înainte de incendiul din 1404 interiorul bisericii era ornamentat cu o reţea sumară de motive geometrice, iar după această dată a fost împodobit cu „o fastuoasă pictură de cult”, realizată, probabil, până la sfârşitul secolului al XV-lea.

La exterior faţadele monumentului au fost infrumusetate iniţial cu o bogată decoraţie de discuri smaltuite, iar ulterior, pana la jumătatea secolului al XVII-lea, cel puţin pe anumite zone, cu un strat de tencuială purtător al unei picturi policrome.

Demontarea şi reconstruirea vechii biserici, la mijlocul secolului al XVII-lea, a fost impusa datorită unor deteriorări survenite la fundatie, iar rezidirea s-a efectuat prin suprapunere nemijlocita peste vestigiile ctitoriei lui Ştefan cel Mare din anii 1466 - 1469.

Reconstrucţia cuprinde in întregime aria interioară a primei biserici şi o felie din lăţimea fundaţiei zidurilor sale laterale, care să protejeze mormintele existenţe, pe timpul fundării construcţiei şi funcţionării bisericii noi.

Exceptând zidul vestic al pridvorului actual, „zidurile transversale ale bisericii actuale au fost sprijinite direct pe fundaţiile rămase de la zidurile transversale ale primei biserici”.

Iconostasul ce împodobeşte biserica a fost realizat în anul 1773 din lemn de tei şi tisă. Executat de meşteri locali din poruncă şi cu osteneală mitropolitului Iacob Putneanul, iconostasul este sculptat în stil baroc târziu.

A fost restaurat.

Muzeul

Muzeul mănăstirii, reamenajat în anii 1976 şi 2004, se află în partea de vest a incintei, alături de Paraclis.

Aici se păstrează o parte din tezaurul artistic şi istoric al mănăstirii, constând în manuscrise (Tetraevanghele, Psaltiri, cărţi de învăţătură, Leastvite, Psaltichii) şi broderii realizate în atelierele mănăstirii (epitafuri, acoperăminte pentru sfintele vase, pocroveţe, dvere, valuri de tâmplă, acoperăminte de morminte, veşminte preoţeşti), cărţi de cult şi de învăţătură, odoare bisericeşti (sfinte vase, cruci ferecate, icoane, cădelniţe, candele), obiecte din ceramică, etc.

Printre odoarele de mare preţ, se număra icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului adusă, după tradiţie, din Constantinopol în 1472 de către Doamna Măria de Mangop, soţia Sfântului Voievod Ştefan şi craniul Sfântului Ierarh Ghenadie, mare făcător de minuni, ferecat în argint aurit şi dăruit mănăstirii de ctitorul ei în anul 1488.

Necropola

Concepută de la început că necropolă domnească, biserica Mănăstirii Putna adăposteşte paisprezece morminte din care trei sunt voievodale, aparţinând familiei Musatinilor.

Lucrat din poruncă sa, cu doisprezece ani înainte de strămutarea la veşnicele locaşuri, mormântul Binecredinciosului Voievod Ştefan se află în partea de sud a gropniţei.

Detalii pentru cazare aici .

13 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 4 stele, Manastiri in Romania, Suceava | fara comentarii

Manastirea Nera

Situată în extremitatea sud-vestică a ţării, Mănăstirea Nera este unul dintre aşezămintele monahale noi din ţinutul Banatului (harta) .

Aflată la poalele Munţilor Locvei, pe malul stâng al râului Nera, de la care şi-a luat şi numele, mănăstirea se întinde pe o suprafaţă de 8 hectare, în mijlocul unui platou uşor vălurit (Poiana Popii) şi înconjurat de pădure.

La 16 mai 1994, cu înalta binecuvântare a Prea Sfinţitului Părinte Laurenţiu, Episcopul Caransebesului, cu sprijinul doctorului Pavel Chirilă, directorul Asociaţiei Christiana Bucureşti şi prin jertfa obştii nou întemeiate, a început construcţia bisericii de lemn şi a unei clădiri-anexă.

Biserica a fost construită de meşteri din Piatra Neamţ.

În incinta mănăstirii au fost amenajate o bibliotecă, două ateliere de icoane (pictură şi litografiere), un atelier de sculptură în lemn şi unul de muzică psaltică, înzestrate cu toate dotările necesare.

Cultivând şi promovând prin produsul eforturilor depuse în aceste ateliere (icoane, cruci, casete audio) exclusiv artă bizantină, mănăstirea îşi aduce o contribuţie permanentă şi indispensabilă la redescoperirea în această regiune a ţării a valorilor culturale autentic ortodoxe şi a tradiţiei răsăritene a Bisericii.

Soborul maicilor numără în prezent 40 de vieţuitoare, (6 monahii, 9 rasofore şi 25 de surori), ceea ce face din Mănăstirea Nera cea mai mare şi mai însemnată chinovie din întreg cuprinsul Episcopiei Caransebesului.

7 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Caras Severin, Manastiri in Romania | 2 comentarii

Manastiri in Dambovita

Mănăstirea Cobia se află în comuna omonima din judeţul Dâmboviţa (harta) .

Mănăstirea Cobia este un unicat în contextul monumentelor existenţe prin decoraţia exteriorului - nemaiîntâlnită în arhitectura noastră.

Mănăstirea poartă hramul Sfântul Ierarh Nicolae şi a fost construită între anii 1571-1572 de Badea Bolosin Stolnicul, sub domnia lui Io Alexandru Voievod. Biserica, transformată în nenumărate rânduri, este tot ce a mai rămas din vechea Mânăstire Cobia.

Mănăstire Cobia, locaş de rugăciune pentru călugări, a funcţionat până la secularizarea averilor mânăstireşti, moment în care, fiind părăsită de călugării greci, a devenit biserică de mir.

Localizare:

Este situată la 7 kilometri nord-est de Găieşti şi la 25 de kilometri sud-vest de oraşul Târgovişte, în satul Mănăstire, pe şoseaua Găieşti - Târgovişte.

Exteriorul bisericii posedă o decoraţie unică în arhitectură noastră: paramentul este alcătuit numai din cărămidă smălţuită - verde, ocru, sienna - ceea ce dă un aspect de imensă bijuterie monumentului.

Faţada bisericii este decorată cu firide ce se întind pe toată înălţimea sa şi sunt terminate în arc de cerc, cu archivoltele marcate de un şir de cărămizi.

Biserica este de tip triconic, compartimentată în altar, naos, pronaos, având dimensiuni în interior de 14 metri lungime şi 6 metri lăţime.

Altarul relativ mic şi destul de înalt îi conferă o zvelteţe plăcută. Are în partea de est o fereastră, înspre nord are o mică nişă (proscomidia).

Naosul este mic, treflat, cu cele două abside înguste şi adânci, având fiecare câte o fereastră. Pe naos este aşezată turla mare, deschisă, a bisericii.

Pereţii sunt decoraţi în exterior cu un şir de firide pe toată înălţimea faţadelor. Firidele sunt despărţite de pilaştri laţi şi se încheie în partea de sus cu arcuri semicirculare.

Uşile din anul 1723, frumos ornamentate, se află acum la Mănăstirea Sinaia. Acoperişul din lemn cu învelitoare de

tablă. Pardoseala este din dale de piatră.

Cazare la Targoviste!

6 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Dambovita, Manastiri in Romania | fara comentarii