Palatul Culturii Iasi

Iaşi . . .
Câte nu îţi vin în minte când spui cuvântul Iaşi. Mie de exemplu îmi fuge gândul la Eminescu şi la univesitati.
Se ştie că Iasiul este un important centru universitar, prima universitate de medicină din România infiintandu-se aici în 1859.
Asta nu e nici 1% din ceea ce Iasiul are de arătat.

Iaşi este centrul cultural, economic şi academic al Moldovei, ceea ce a făcut ca oraşul să fie vestit pentru obiectivele sale turistice fascinante, fie că e vorba de clădiri şi monumente istorice, biserici şi mânăstiri sau parcuri şi grădini.

Totuşi în rândurile ce urmează atenţia mea se va îndrepta către unul din cele mai importante obiective turistice atât din punct de vedere arhitectural cât şi cultural.

Palatul Culturii. Despre el a vorba.

Acesta a fost inaugurat, în 1926, de către regele Ferdinand al României.

Realizat în neogotic, după planurile arhitectului Ion D. Berindey, ajutat de arhitecţii Xenopol  şi Cerchez, construcţia Palatului a durat două decenii.

Un prim monument a fost ridicat pe ruinele vechii curţi domneşti (1434), care a fost reconstruită în stil neoclasic  de prinţul Alexandru Moruzi (1806 - 1812). Un incendiu de la sfârşitul sec. al XIX-lea a distrus acest palat, la începutul secolului următor luându-se decizia ridicării actualei construcţii.

Ce trebuie să mai ştiţi e că stilul palatului e neogotic flamboyant, cu detalii ornamentale, cu elemente heraldice în exterior.

Aripile cu ieşindurile semicirculare au fost retrase şi împodobite la fronton cu statui de arcaşi ce stau de strajă, iar pe laterale s-au construit două intrări sub formă unor turnuri boltite.

Intrarea în palat se face printr-un turn donjon mare, cu creneluri şi firide dominate de o acvilă cu aripile desfăcute.

Dacă aţi ajuns aici trebuie neapărat să vizitaţi:

Sala gotică
Aici unde se poate admira mozaicul ce reprezintă un “bestiarum” medieval (grifoni, acvile bicefale şi lei).
Sala Voievozilor
Se află la etaj şi conţine, în medalioane, portretele domnilor Moldovei şi ale regilor României.
Sala Henri Coandă
Lambriurile sălii au fost executate după un proiect al marelui savant.
Orologiul cu carillon
Acesta este instalat în turnul central, este dintr-un ansamblu de opt clopote care reproduc, din oră în oră, “Hora Unirii”.

De reţinut este că Palatul Culturii se poate vizita abia în toamnă, acesta fiind închis pentru restaurare în cadrul programului guvernamental de reabilitare a monumentelor istorice.

Partea bună este că pe parcursul acestei perioade Muzeul Unirii va funcţiona conform unui program prelungit între orele 10.00 şi 20.00 pentru a va putea totuşi oferi şansa de a vedea lucruri de o mare importanţă culturală.

În cazul în care nu mai aveţi răbdare până se finalizează restaurarea puteţi să faceţi un tur aici.

Localizare:
Iaşi, Strada Piaţa Ştefan cel Mare şi Sfânt, nr.1 (harta)

Dacă tot aţi ajuns la Iaşi eu vă recomand să rămâneţi măcar de pe-o zi pe alta. Sunt multe lucruri frumoase şi interesante ce merită văzute, iar ofertele de cazare sunt mai mult decât acceptabile.

Sursa photo: Chodaboy

20 Iunie 2010 Scris de traveller | 4 stele, Iasi, Monumente | fara comentarii

Turnul Alb Brasov

E Martie.

E luna mărţişoarelor dar mai ales luna în care căldura îşi intră în drepturi iar razele soarelui îţi mângâie chipul dis de dimineaţă.

Pe o asemenea vreme ce ar putea fi mai plăcut decât o plimbare cu paşi înceti însoţiţi de prieteni sau familie?

Vestea bună e că ştiu locul perfect unde ai putea avea parte de relaxare, unde aşezat pe o bancă aerul prospat al primăverii te va învălui.

Este vorba de Braşov. Cei ce sunt de aici vor ştii cu siguranţă despre ce vorbesc, iar dacă nu sunteţi din zonă credeţi-mă merită să faceţi un drum la Braşov pentru a face o plimbare până la Turnul Alb (harta) .

Despre o plimbare până la Turnul Alb vreau eu să vă vorbesc de fapt.

Ce trebuie să faci e să ajungi la aleea de după ziduri.

Urci treptele dinspre Bastionul Graft şi vei avea parte de o privelişte de vis. Vei putea admira practic tot centrul vechi, Piaţa Sfatului, Biserica Neagră, bastioanele, etc.

E superb!

În cazul în care sunteţi mai leneşi, dar vreţi o ieşire în natură şi să vizitaţi Turnul Alb veţi putea alege o altă variantă, şi anume să urcaţi cu maşina pe drumul spre Poiana Braşov.

Partea bună e că acolo există şi o mică parcare amenajată.

Trebuie să ştiţi că Turnul Alb este un monument de o mare importanţă culturală şi istorică ce iese în evidenţă datorită albului în care este zugrăvit.

Construit între anii 1460 şi 1494, acesta impresionează şi astăzi prin masivitatea şi zvelteţea liniilor sale arhitectonice.

Rezumând arhitectura sa în date putem spune: plan semicircular deschis; peste 30 m diferente de nivel faţă de zidurile oraşului; înălţime: 20 m spre oraş şi 18 m înspre deal; zidurile au la bază 4 m, iar diametrul turnului măsoară 19 m.

De-a lungul zidurilor sale, turnul prezintă metereze, guri pentru smoală şi balcoane susţinute de console cioplite în piatră.

Localizare:

Aflându-se la 59 m depărtare de zidul cetăţii, turnul comunică cu această printr-un pod mobil ce făcea legătură între turn şi Bastionul Graft.

Avea vedere spre Blumana şi, cu cele 5 etaje ale sale, era cel mai ridicat punct de fortificaţie din Braşov. În interiorul turnului s-a păstrat coşul de fum de deasupra unei vetre, care putea servi şi pentru încălzirea paznicilor şi a apărătorilor - breslaşi cositorari şi arămari.

În 1678, breasla cositorilor a răscumpărat obligaţia de apărare a turnului, numărul meşterilor fiind scăzut.

Cu ocazia marelui incendiu din 21 aprilie 1689, focul dus de un vânt puternic a cuprins şi Turnul Alb, care a ars, fiind renovat de abia în 1723.

Alte acţiuni de restaurare au fost efectuate în 1902, 1974, 2002 şi 2005 - 2006.

Astăzi deţine un punct muzeal.

Cu gândul că v-am motivat şi v-am stârnit interesul vă doresc plimbare plăcută.

Nu uitaţi  să vă spuneţi părerea cu privire la Turnul Alb din Braşov.

Dacă nu sunteţi din zonă trebuie să rămâneţi câteva zile în frumosul oraş pentru că veţi avea o mulţime de puncte turistice de vizitat şi veţi găsi oferte de cazare dintre cele mai favorabile.

Numai bine!

3 Martie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Brasov, Home, Monumente | fara comentarii

Buzau: Sculptura Rugaciunea

Istoria operei de tinereţe a lui Brâncuşi este legată de moartea unui poet buzoian, Petre Stănescu, la al cărui monument funerar, alcătuit din bustul poetului şi din statuia Rugăciunea începe să lucreze în 1907.

Povestea începe cam aşa . . .
Neconsolata văduvă caută în 1907 sculptorul ideal capabil să-i transmită în bronz sentimentul iubirii rămas uimitor de viu după trecerea anilor. Aşa se face că în ziua de 18 aprilie 1907, tânăra văduvă este prezentă în atelierul lui Brâncuşi şi semnează contractul pentru cele două lucrări: „Figura alegorica” şi „Bustul cu brate”, contra sumei de 7 500 lei.  Avansul achitat de Eliza  îi permit acestuia să se mute într-un atelier mai onorabil, în Montparnasse, 54.

Doi ani, Brâncuşi nu va gândi decât „Rugaciunea”. Întâi concepe după model macheta unei femei investmantata în falduri, pe care o distruge enervat de lipsa de îndrăzneală şi inovaţie.
Noua machetă, mult simplificată, impresionează pe americanul Oskar Chemilmsky, aflat în trecere prin atelier, care o crede revoluţionară. Era un nud şi totuşi nu era, fiindcă atributele fizice, carnale, dispăruseră.

Sculptura, turnată în bronz Valsuani, de o austeritate canonică, bizantină, devine bomba aruncată în Salonul independenţilor din 1910. Între timp este gata şi bustul lui Petre Stănescu, pentru care artistul se folosea de fotografia pusă la dispoziţie de către văduvă, dar mai cu seamă de modelul viu al fratelui acestuia, Justin Stănescu, aflat în 1907 la studii în Paris.

Conceput pentru soclu înalt, cu figură asimetrică, în tuşe groase şi având gâtul alungit după legile perspectivei, acest Petre Stănescu nu era ceea ce era în contract, adică un „bust cu brate”.

Abia în 1914, după o trecere prin „Tinerimea artistica”, „Rugaciunea” soseşte în gara Buzău, iar o zi mai târziu, ambalat cu grijă si „Bustul”. Soseşte şi Brâncuşi care va fi primit cu multă răceală de rudele Elizei, devenită între timp Popovici. Motivul era evident, căci bronzurile verzi treziseră nedumerire şi scandal.

Brâncuşi pleacă la Măgură, unde tăie cele două socluri atât de perfect gândite că dialog compoziţional şi de perspectivă. În două săptămâni, la începutul lui iunie sunt gata, după care le instalează el însuşi pe aleea din dreaptă a cimitirului „Dumbrava”. Astfel ansamblul e desăvârşit şi aşteaptă verdictul contemporanilor, care nu întârzie să se producă.

Restul e cunoscut.
Cel ce doreşte să viziteze astăzi ansamblul brâncuşian nu va sesiza la prima vedere schimbările importante ce au avut loc la Buzau (harta) .

Rugăciunea a intrat încă din 1958 în fondul Muzeului Naţional de Artă, în „Dumbrava” fiind instalată o copie de piatră artificială, înlocuită, în 1974, cu o altă de branz, iar bustul lui Petre Stănescu a fost cedat aceluiaşi muzeu în 1976.

În orice caz, vizitatorul are în faţă două replici perfecte în bronz şi două socluri în piatră de Măgura, socluri care poartă semnătura originală a artistului. Suficientă dovadă că oraşul acesta vechi a dat ţării nu numai un trecut de solidă permanenţă istorică, ci şi monumente culturale de valoare universală.

Cazare Buzau ?

7 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 5 stele, Buzau, Monumente | fara comentarii

Monument medieval la Odorheiu Secuiesc

Cât e de plăcut să reuşeşti să găseşti un obiectiv turistic fascinant, ce impresionează prin simplitate şi prin frumuseţea aparte dată de misterul ce îl înconjoară. Un astfel de obiectiv îl găsiţi în judeţul Harghita.

Capela Inima lui Isus, se află la intrarea de sud a oraşului Odorheiul Secuiesc (harta),  Str. Bazinului nr.2.

Este singurul monument medieval păstrat în starea sa originală.Micuţa capela (3.5×3.5 m), datează din sec. XIII, fiind reconstruită în sec. al XVI-lea.

Tavanul original din 1677 se păstrează la un muzeu din Budapesta, ceea ce se vede în capelă, tavanul din casete pictate, este o copie fidelă a originalului. Acoperişul construcţiei şi al gardului este din şindrilă.

Legenda spune, că vis-a-vis se află cetatea Bud, care a fost distrusă de tătari în anul 1241. Odată secuii hăituiţi de tătari s-au refugiat printre ruinele cetăţii, de unde săgeata trimisă în numele lui Isus de un tânăr, s-a oprit în inima hanului, care se odihnea în faţa cortului.

În acel loc a fost ridicată capela Inima lui Isus. Deasupra intrării pe zidul înconjurător se poate citi cifra 1771.

In afara de vechea capela, un motiv de atractie pentru turisti il constituie ospitalitatea locuitorilor si conditiile ireprosabile de cazare.

5 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 2 stele, Harghita, Monumente | fara comentarii