Manastirea Neamt

Mănăstirea Neamţ, este o mănăstire ortodoxă de călugări din România, situată în comuna Vânători-Neamţ, satul Mănăstirea Neamţ, judeţul Neamţ (harta) .

Este cel mai mare şi mai vechi aşezământ monahal din Moldova.

Istoric:

Potrivit documentelor, Mănăstirea Neamţ a luat fiinţa în veacul al XIV-lea ca organizaţie călugărească ortodoxă.

Cel dintâi domnitor moldovean care, cum atesta documentele, a dăruit Mănăstirii Neamţ sate şi moşii este Petru Muşat.

Acesta a zidit Cetatea Neamţ, a integrat-o definitiv în sistemul de apărare al ţării şi, potrivit unei tradiţii puternice, tot el ar fi clădit la Mănăstirea Neamţ, pe locul vechiului schit de lemn, o biserică de piatră, care a fost înconjurată de urmaşii săi în scaunul Moldovei cu chilii călugăreşti, diferite clădiri, turnuri şi ziduri de apărare.

Pe latura dinspre vest a patrulaterului - incintă, la mijloc, străjuieşte turnul clopotniţă, străbătut la bază de gangul boltit al intrării.

Partea inferioară a turnului clopotniţă este zidită, probabil, pe vremea Domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), iar cele două părţi superioare, mai târziu.

O parte din bolta semicilindrica a gangului - aceea dinspre răsărit - este acoperită cu picturi reprezentând scene inspirate din vechiul roman popular “Varlaam şi Ioasaf”.

Unele scene în care apar: o clădire asemănătoare cu biserica zidită la Mănăstirea Neamţ de Ştefan cel Mare, un tânăr principe, care, seamănă cu domnitorul ctitor şi unele costume caracteristice veacului al XV-lea au condus pe unii la concluzia ca această pictură ar fi din veacurile XV-XVII.

Clădirile incintei, aşa cum se prezintă ele astăzi, datează din veacurile XVIII-XIX.

Diferite însemnări, din care unele pe piatră, arată că înainte de veacul al XVIII-lea au existat alte clădiri: o trapeză şi cuhnie (bucătărie) zidite de Alexandru Cornea (1540), o clisiarniţă zidită de Ilias (1546-1551), chilii şi turnuri, înălţate de diferiţi domnitori şi ierarhi moldoveni, care din cauza unor incendii, unor prădăciuni şi unor întâmplări dureroase s-au ruinat.

O dată cu veacul al XVIII-lea, a început, prin osârdia vieţuitorilor mănăstirii, acţiunea de reconstrucţie şi reînnoire.

Arhitectura:

În incinta mănăstirii se află două biserici, două paraclise, turnul-clopotniţă cu 11 clopote, Seminarul Teologic “Veniamin Costache”, precum şi un muzeu cu o colecţie de artă bisericească şi sala tiparului.

Specific este Aghiazmatarul circular din faţa mănăstirii, unde se face sfinţirea apei la hram.

În biserică se află o icoană a Maicii Domnului pictată în anul 665 în Israel, făcătoare de minuni.

Aşezământul are cea mai mare şi mai veche bibliotecă mănăstirească (18000 volume) şi a avut o contribuţie deosebită la dezvoltarea culturii şi artei româneşti medievale.

În camera mormintelor este îngropat Ştefan Voievod (unchiul lui Ştefan cel Mare), iar în pronaos se află moaştele sfântului necunoscut descoperite în 1986, prin scoaterea asfaltului de pe alee.

Biserica Înălţarea Domului:

Biserica ctitorită de Ştefan cel Mare este principalul monument istoric şi de arhitectură moldovenească din incintă mănăstirii, de o eleganţă şi frumuseţe deosebite.

Dimensiunile şi monumentalitatea ansamblului au sporit prin introducerea în construcţie a unor elemente noi: pridvorul, situat în faţa intrării şi sala mormintelor, sau gropniţa, amplasată între pronaos şi naos.

Pronaosul, de formă dreptunghiulară, este boltit cu două calote sferice.

Naosul, tot dreptunghiular, de dimensiuni mari, are două abside laterale, semicirculare în interior şi pentagonale în exterior, baza fiind formată din patru arce oblice sprijinite pe alte patru arce mari.

Turla se ridică în mijloc, iar nouă contraforturi masive susţin zidurile până la nivelul bolţilor.

Faţadele sunt frumos ornamentate în stil autohton moldovenesc, rezultat din îmbinarea elementelor bizantine (ceramică smălţuită, cărămizi şi discuri diferit colorate, în verde, în galben, în brun) cu cele gotice (contraforturile şi ancadramente de uşi şi ferestre). Discurile smălţuite şi nişele împodobesc şi turla, de formă octogonală, prevăzută cu patru ferestre.

Pictura din absida principală, naos şi sala mormintelor aparţin ultimilor ani de domnie ai lui Ştefan cel Mare, iar cea din pridvor şi pronaos este din timpul lui Petru Rareş.

“Pisania”, în limba slavonă, fixată pe faţada de miazăzi a pronaosului, este deplin concludentă cu privire la ctitorul bisericii şi la timpul când a fost ea zidită:

“Doamne Iisuse Hristoase, primeşte acest hram, care s-a zidit cu ajutorul Tău întru slava sfintei şi slavitei de la pământ la cer inălţare a Ta şi Tu stăpâne acopere-ne cu mila Ta de acum şi până în veac. Io  Voievod a binevoit  a început  a zidit acest hram pentru rugăciunea   a Doamnei    a fiului  Bogdan  a celorlalţi fii    -a sfârşit an anul 7005 iar  domniei  anul patruzeci  cel dintâi curgător  lui noiembrie  14″.

Ferestrele prin care pătrunde    mormintelor, naos  altarul bisericii,  decursul timpului, au fost lărgite  mărite, dar cu prilejul lucrărilor de restaurare din 1958-1961 li -a dat  .

Obiecte extrem de valoroase:

Între obiectele cu valoare istorică şi artistică din colecţia mănăstirii, mai importante sunt următoarele:

- Icoana Maicii Domnului primită în dar, potrivit tradiţiei, de Domnitorul Alexandru cel Bun de la împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul;

- Catapeteasma care, pe vremuri, a aparţinut paraclisului din Cetatea Neamţ, câteva icoane din veacurile XVII-XVIII;

- câteva icoane executate de N. Grigorescu;

- un vas pentru aghiazmă din 1775;

- un Panaghiar din 1750;

-o Nebedernita din anul 1665;

- un Epitrahil din veacul al XVIII-lea;

- un Omofor care a aparţinut Episcopului Pahomie al Românului (1706-1714);

-o presa tipografică din veacul al XVIII-lea;

- două prese tipografice din metal din veacul al XIX-lea;

-numeroase xilogravuri şi diferite piese tipografice.

Rămâneţi şi bucuraţi-vă de frumusetiile Moldovei. Veţi fi impresionaţi de ospitalitatea oamenilor din aceste meleaguri şi de ofertele nemaipomenite de cazare.

23 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 4 stele, 5 stele, Alte Obiective Turistice, Manastiri in Romania, Muzee in Romania, Neamt | fara comentarii

Muzeul Satului Bucuresti

Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” (sau pe scurt Muzeul Satului) este una dintre cele mai mari atracţii turistice ale Bucureştiului (harta) .

Muzeul, o creaţie a folcloristului şi sociologului Dimitrie Guşti, a fost inaugurat în 1936.

Este un muzeu în aer liber înconjurat de verdeaţă şi lacuri, oferă pe o suprafaţa de 30 de hectare 70 de gospodării, cu ustensilele tradiţionale, precum şi o moară de apă, una de vânt, o presă de ulei, etc., adunate din toate provinciile ţării.

Ideea organizării unui muzeu în aer liber în România datează din sec. al XIX-lea, odată cu apariţia primelor semne de îngrijorare cu privire la soarta artei populare şi a meşteşugurilor artistice.

Profesorul Dimitrie Guşti a ajuns la concluzia că, pentru a fi înţelese, obiectele trebuie să fie aşezate astfel ca să alcătuiască un sat adevărat, nu în standuri, ci în bătătura omului.

Construcţiile selectate în timpul cercetărilor după criteriul reprezentativităţii, au fost demontate şi aduse la Bucureşti în 56 de vagoane de tren. Odată cu materialele de construcţie, au sosit şi 130 de meşteri, cunoscători ai tehnicilor tradiţionale de lucru, care urmau să refacă monumentele într-un timp record.

Au fost aduse 29 de gospodării, o biserică de lemn, cinci mori de vânt, o moară de apă, un teasc de ulei, o povarnă, o cherhana, o cârciumă, şase fântâni, câteva troiţe şi un scrânciob care, împreună, însumau aproape tot ceea ce cuprinde un sat obişnuit.

La deschidere, care a avut loc cu ocazia Lunii Bucureştiului, au participat regele Carol al ÎI-lea, membri ai guvernului, mari personalităţi politice şi din domeniul culturii, primarul Capitalei etc. De la început, muzeul s-a bucurat de un mare succes fiind vizitat de un public numeros.

Criteriile pe baza cărora a fost fundamentat muzeul sunt:

- istoric (reprezentarea habitatului tradiţional - şi implicit a culturii populare - în dezvoltarea să spaţială, între secolele XVII-XX)

- social (astăzi discutabil, datorită modului în care a fast abordat, preconizându-se ca expoziţia să reflecte şi situaţia ţăranului exploatat)

- geografic (gruparea monumentelor pe provincii istorice)

- economic (tipologia gospodăriei în funcţie de ocupaţii şi meşteşuguri)

- artistic (prezenţa esteticului ca valoare implicită sau explicită)

- al autencitatii şi tipicităţii

Pe lângă patrimoniul din expoziţia în aer liber şi din colecţii , muzeul deţine şi un bogat fond documentar de o imestimabila valoare istorico-etnografică.

Acest fond este alcătuit din colecţii de manuscrise, studii, schiţe, desene, relevee, planşe, clişee pe sticlă, filme, negative alb-negru şi color, fotografii, ce provin atât din cercetările pe teren ale echipelor de monografişti care au contribuit la fondarea Muzeului Satului cât şi din investigaţiile ulterioare.

Pentru a pătrunde în spiritul satului de odinioară vă recomand să participaţi laTargul meşterilor populari, Tabăra de creaţie “Vara pe uliţă”, Festivalul obiceiurilor de iarnă “Florile dalbe”, Zilele zonelor etnografice etc.

Aceste evenimente atrag un număr mare de vizitatori şi contribuie, cu fiecare an, la creşterea rândurilor publicului de muzeu, al publicului Muzeului Satului.

De asemenea la muzeu sunt elaborate programe adresate fiecărei categorii de public.

Pentru copii: Descoperirea vechilor meşteşuguri populare, De la artă populară la artă plastică, Să descoperim comunităţile rurale, Tabere de creaţie.

Pentru adulţi: Târguri ale meşterilor populari, Sărbători şi obiceiuri din calendarul popular, Festivaluri de datini şi obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou, Zilele fiecărei zone reprezentate în Muzeu.

Meşterii populari sunt onoraţi cu: Expoziţii şi Medalioane, acţiuni de descoperire a noi talente etc.

În mod special sunt concepute programe pentru persoane cu diferite categorii de handicap.

Mergeţi şi vizitaţi Muzeul satului şi veţi avea ocazia să descoperiţi o lume sfântă, pură ce surprinde şi acum prin frumuseţe şi originalitate.

Rămâneţi în Bucureşti măcar pentru câteva zile ca să vă puteţi bucura şi de celelalte obiective turistice de o mare importantă culturală şi istorică.  Click pentru detalii cazare.

14 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 5 stele, Bucuresti, Cetati in Romania, Muzee in Romania | fara comentarii

Muzeul Gorj

Muzeul cu o suprafat,a de cca. 13 ha s-a coagulat în jurul unei părţi a domeniului familiei Cornoiu, moştenitoarea culei construită la începutul secolului al XVIII-lea, actualmente cea mai mare şi mai bine păstrată construcţie de acest tip din Oltenia.

Inaugurată în anul 1975 muzeul şi-a îmbogăţit permanent colecţia de patrimoniu constituind un sprijin important pentru cei interesaţi de lumea satului în general şi de cultura populară gorjeneasca, în special.

In administrarea muzeului se gasesc cele mai reprezentative şi mai bine conservate cule din judeţul Gorj(harta). Acestea sunt culele de la Curtisoara şi de la Cartiu  .

Povestea începe cam aşa: de-a lungul timpului, ca să-şi apere bogăţiile şi chiar viaţa de invaziile otomane, boierii din Oltenia şi-au construit cule- construcţii fortificate, după modelul celor existente în Balcani.

Termenul cula provine din cuvântul turcesc ”kule” care înseamnă turn. Cele mai reprezentative erau în Gorj, dar din 20 câte au existat, la ora actuală doar 5 mai sunt în picioare, dintre care 3 restaurate.

Cula de la Curtisoara

Printre cele mai reprezentative cule din Gorj se numără cula de la Curtisoara. Această era o locuinţă permanentă, fiind ridicată pe trei nivele (caturi) pe un platou ce domină valea Jiului asigurând vizibilitate spre sud în direcţia Târgu Jiu.

Alexandru Stefulescu aprecia, în lucrarea ”Gorjul istoric şi pitoresc”, că aceasta e „cea mai frumoasă şi elegantă culă din Gorj”.

Intrarea în culă se face printr-o poartă de lemn cu zăbrele, tăiată în zidul gros de 90 cm al parterului.În dreapta intrării este camera de provizii şi beciul tavanit cu grinzi de stejar.

Iniţial, una dintre cele două încăperi ale beciului avea intrare direct din curte, fiind separată de restul clădirii. Cea de-a doua încăpere avea în mijloc fântână.

Etajul următor este împărţit în patru încăperi cu sobe din burlane de zidărie. Scara continuă de lemn duce la etajul al treilea, unde cele două odăi de locuit se deschid către un larg cerdac cu stâlpi de lemn ciopliţi şi tencuiţi.

Profita acum de conditiile optime de cazare de la Targu Jiu.

6 Ianuarie 2010 Scris de traveller | 3 stele, Gorj, Muzee in Romania | fara comentarii

Muzeul Ceasului Ploiesti

Muzeul Ceasului, unic în reţeaua muzeelor din România, şi-a deschis porţile în anul 1963, într-o sală a Palatului Culturii din Ploieşti, prin grija profesorului Nicolae Simache, director al Muzeului de Istorie între anii 1954-1971.

Ulterior colecţia de ceasornice a fost adusă într-o clădire construită la sfârşitul secolului al XIX-lea, care a aparţinut lui Luca Elefterescu.

Cei care trec pragul acestui muzeu au ocazia să urmărească evoluţia mijloacelor de măsurare a timpului, de la primele “ceasuri” -cadranele solare, ceasurile arzătoare, cu apă (schiţa ceasului cu apă preluată din d`Horologerie Ancienne) sau cu nisip-, până la ceasornicele mecanice “antice” şi cele moderne.

Minunate lucrări de orologerie sunt adeseori nu numai opera unor vestiţi meşteri ceasornicari, ci şi a oamenilor de artă, care au contribuit la prezentarea lor cât mai atrăgătoare, creând adevărate stiluri.  Printre cele mai vechi piese din colecţie menţionăm pendulele tip tabernacol şi cele Renaissance, realizate în bronz aurit, gravate sau tăiate, uneori cu cadrane emailate.

Cel mai vechi ceasornic, datat 1562, atestă, în plus, îmbinarea preocupărilor pentru calcularea timpului cu cele privind astronomia, fiind prevăzut cu cadrane astronomice. În rândul exponatelor de mare preţ, din colecţia muzeului se cuvine să amintim pendulele stil Ludovic al XIV-lea, cu cabinetul prelung şi bogate decoraţiuni în bronz cizelat, aurituri, furnir exotic sau marchetaj.

Printre ceasurile stil se distinge o piesă rocaille de mare frumuseţe - o pendulă de postament - cu cabinetul înalt şi decoraţie suplă în marmură albă şi bronzuri aurite. Este opera unor artişti francezi din secolul al XVIII-lea, realizată la cererea unui comanditar austriac din Viena, August Klein, al cărui nume este menţionat pe cadran.

La Muzeul Ceasului din Ploieşti pot fi admirate şi ceasornice populare, unele cu sonorizare simplă sau dublă, cu cântăreţi la flaut, altele monumentale, cu bogată încărcătură ornamentala, datând din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea.

Ceasornicele de buzunar din colecţia muzeului sunt expresia modului în care ştiinţa, tehnica şi arta au contribuit la crearea uneia din cele mai fine şi minuscule maşinării.

Dintre exponatele deosebit de valoroase menţionăm ceasornicele executate manual de mari meşteri englezi, francezi şi olandezi.Ele evidenţiază mecanisme de mers, de întoarcere, de sonorizare, lucrate cu migală în secolele al XVII-lea si al XVIII-lea.

Ceasornicele bijuterii, măiestrit executate, sunt făcute din aur sau argint, împodobite cu gravură aleasă şi pietre preţioase, alteori cu emailuri de nuanţă diferită, în care s-au realizat portrete ori decoraţiuni cu motive florale, geometrice etc.

Un loc aparte în colecţie îl ocupă ceasurile marilor personalităţi, reprezentanţi de seamă ai culturii şi vieţii politice româneşti de odinioară: Constantin Brâncoveanu, Alexandru Ioan Cuza, Cezar Bolliac, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Ion Luca Caragiale, Duiliu Zamfirescu, Ioan Al. Bassarabescu, Alexandru Moruzzi, Mihail Kogălniceanu, Theodor Aman, Nicolae Iorga, Păstorel Teodoreanu s,.a.

În colecţie sunt şi unele ceasuri curiozităţi, cum ar fi: “ceasul invizibil“, cu cadran transparent şi mecanism îngropat în ramă; ceasul “uzina cu aburi” (în miniatură) construit la Paris în anul 1800; ceasul morarului, al frizerului, ceasul-umbrelă, realizat în Anglia; ceasul tablou cu figurine mobile sau ceasul ştampilă.

Muzeul Ceasului se gaseste pe str. Nicolae Simache 1, Ploiesti (harta) .

Cazare Prahova

17 Decembrie 2009 Scris de traveller | 3 stele, Muzee in Romania, Prahova | fara comentarii

Muzeul Brailei

Dacă aţi cere să vi se povestească despre oraşul Brăila cu siguranţă vi s-ar vorbi de circiumioarele cochete de odinioară, de frumoasele cîntăreţe de local, de delicioasa pastramă de gîscă şi ştiuca umplută, de promenadele de duminică pe faleză, de trăsuri şi petreceri, lăutari şi istorii de amor, pălărioare şi mănuşi dantelate, de vapoare încărcate cu grîne şi case frumoase, boiereşti. Din păcate aceste vremuri glorioase au trecut.

Totuşi . . . încercaţi să vizitaţi Brăila pentru că veţi rămâne plăcut surprinşi de numeroasele obiective turistice de o mare importanţă culturală şi istorică.

Unul din acestea este şi Muzeul Brăilei şi v-aş recomanda în primul rând secţia - artă -.
Patrimoniul Secţiei de Artă, constituit prin donaţii, transferuri şi achiziţii, număra astăzi aproximativ 4.000 de piese.

Cuprinde colecţia de pictură şi grafică românească modernă şi contemporană, colecţia de sculptură contemporană românească, colecţia de artă decorativă universală, colecţia de fotografii cu valoare artistică, colecţia de obiecte memoriale şi documente.

Colecţia de artă plastică ilustrează evoluţia artei româneşti: Carol Popp de Szathmary, Constantin Lecca, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu, Francisc Sirato, Camil Ressu, Iosif Iser, Nicolae Darascu, Lucian Grigorescu, Alexandru Steriadi, Ştefan Popescu, Vasile Popescu, Petre Iorgulescu Yor, Corneliu Michailescu, Alexandru Ciucurencu; şi evidenţiază creaţia artiştilor născuţi la Brăila: Nicapetre (149 desene şi 85 de sculpturi), Paula Ribariu (67 piese - instalaţie şi desene), Octav Angheluţă (69 lucrări de pictură), Gheorghe Naum (77 lucrări de pictură şi grafică), Ion Theodorescu-Şion (56 lucrări de pictură şi grafică şi Max Hermann-Maxy (121 lucrări de pictură, grafică şi piese de artă decorativă proiectate şi realizate între 1924-1934: covoare, mobilier, obiecte utilitare din metal, legături de carte). Muzeul Brăilei deţine, prin donaţie, 358 desene, picturi şi obiecte estetice create de Mimi Saraga-Maxy până în 1982, anul în care a părăsit România.
Fondul memorial al secţiei de artă permite reconstituirea atelierelor pictorilor: Octav Angheluţă, Gheorghe Naum, Vespasian Lungu, Sorin Manolescu.

Colecţia de artă decorativă europeană şi extrem-orientală din sec. XVIII-XIX cuprinde 157 piese din cele 987 ale donaţiei Paul Balcanescu (1910-1965), intrată în patrimoniul Muzeului Brăilei în februarie 1965, după moartea colecţionarului. A fost constituită între 1950-1965, cu piese achiziţionate exclusiv din Brăila şi structurată în jurul ansamblurilor de mobilier de salon, în stil maur şi în stil rococo.

Colecţia de fotografii cu valoare artistică conţine exemplare realizate de: Carol Popp de Szathmary, Iulius Maisner, Rigas Rigopulos, Iosif Kozmata, Alois Kolpi, Marco Klein, F. Licht, Natalia Bella.
O parte a colectiilor de artă sunt prezentate în expoziţii permanente: Cultură şi civilizaţie la Dunărea de Jos, deschisă la sediul Muzeului Brăilei, artă decorativă universală din donaţia Paul Balcanescu; Expoziţia retrospectivă Nicapetre, sculptură şi desen, donate de artist, la Centrul cultural Nicapetre.

Vrei cazare Braila?

8 Decembrie 2009 Scris de traveller | 2 stele, Alte Obiective Turistice, Braila, Muzee in Romania | fara comentarii

Muzeul Judetean Botosani

Dacă vrei să aflii cât mai multe despre Botoşani nu trebuie decât să vizitezi unul din cele mai importante obiective turistice ale oraşului şi anume, Muzeul Judeţean.

Fost Palat al Prefecturii, clădirea în care se află muzeul a fost ridicată în perioada premergătoare primului război mondial, după proiectul arh. Petre Antonescu.

La sfârşitul anului 1977 a avut loc deschiderea expoziţiei de bază a Secţiei de istorie a muzeului, cuprinzând arheologie (piese paleolitice de la Ripiceni, Mitoc, Crasnaleuca; vase cucuteniene de la Trusesti, Draguseni; ceramică şi podoabe dacice de la Stanceni, Strahotin; şi din secolele IV - V de la Mihalaseni, Tocileni); numismatică (monede romane, tezaure monetare din epoca medievală); istorie (documente, hărţi, arme, piese de harnaşament, peceţi, obiecte de podoabă din aur şi argint din epoca medievală, precum şi documente, costume de epocă, instrumente de măsură, instrumente muzicale, fotografii originale, ilustrate de epocă şi obiecte aparţinând unor personalităţi botosenene din epoca modernă şi contemporană).

Colecţia de etnografie cuprinde obiecte din lemn, ceramică, port. Există, de asemenea, o colecţie de artă plastică.

Vizitatorul este invitat să descopere , în mod deosebit, cel mai vechi adăpost omenesc din Europa de S-E, descoperit la Ripiceni şi reconstituit parţial.Ripiceni este o localitate în judeţul Botoşani, Moldova, România.

La Ripiceni s-au descoperit vestigii aparţinând culturii musteriene (vârfuri triunghiulare, piese foliacee bifaciale, răzuitoare etc., confect,ionate în special din aşchii de cremene şi cuarţit aparţinând omului de Neanderthal (Homo primigenius).

Datarea corespunde paleoliticului mijlociu (120.000 - 30.000 i.Hr.).

În cursul unor săpături arheologice din anul 1997, într-un tumul la Ripiceni s-a descoperit un complex cu schelete de cai din epoca bronzului (2.000 - 1.200 i.Hr.) [2].

Descoperite la Ripiceni, Izvor, Mitoc şi Crasnaleuca, aceste vestigii reţin, deopotrivă, atenţia specialiştilor şi a vizitatorilor, constituindu-se unele dintre punctele de mare importanta istorică şi culturală.

Vrei cazare Botosani?

8 Decembrie 2009 Scris de traveller | 2 stele, Botosani, Muzee in Romania | fara comentarii

Muzeul Satului Sighet

Localizat la intrarea in orasul Sighet, pe drumul dinspre Baia Mare, Muzeul Satului Maramuresean se alatura in 1981, Muzeului Etnografic al Maramuresului ca o sectie in aer liber.

S-a constituit ca o rezervatie de monumente de arhitectura taraneasca, fiind opera comuna a domnului Francisc Nistor si a actualului director al institutiei, domnul Mihai Dancus.

Prin structura sa, creeaza impresia unui sat tipic maramuresean.Ulite drepte (principale) si intortocheate, poteci si „prilazuri” alcatuiesc structura intima a asezarii si converg ca in toate satele maramuresene, spre biserica.

Pentru casele expuse in muzeu s-a folosit lemn cioplit de mesterii din zona, si ilustreaza locuinte tipice slave, evreiesti, maghiare, germane si romanesti din secolele 17 si 18. Acestea sunt pastrate in conditii foarte bune atat in interior cat si pe exterior, impreuna cu motivele originale de pe usi si inscriptiile in Chirilica si Araba.

Cazare in Sighet
Cazare in Maramures

30 Iulie 2008 Scris de Turism Romania | 5 stele, Maramures, Muzee in Romania | un comentariu

Muzeul Golesti

In vechiul conac din satul Golesti, incepand inca inainte de cel de-al doiela razboi mondial, prin ingrijirea istoricului G.Fotino (apoi intre 1958 si 1963), a fost organizat un mare muzeu. Cladirea in care a fost amenajat a fost ridicata in 1640 si poarta amprenta specifica a monumentelor epocii lui Matei Basarab. Chiar de la intrare poate fi admirata Fantana lui Golescu, care poarta o inscriptie de lauda la adresa lui Radu Golescu-vornicul (1746-1818). Intregul complex este inconjurat cu un zid inalt, avand in cele petru coturi turnuri de aparare. Deasupra intrarii incintei se ridica un foisor construit intre 1784 si 1807. In 1859 el a fost distrus de cutremur, iar ce exista astazi este rezultatul restaurarilor. In mai 1821, aici a poposit si a dormit Tudor Vladimirescu; de aici a fost ridicat de oamenii lui Alexandru Ipsilanti si dus la Targoviste unde a fost ucis (27 mai 1821).

Sectia memoriala este organizata in conacul propriu-zis. Ultima renovare a conacului este din 1960. Aici se gaseste mobila din secolul 19, biblioteca si tablourile fratilor Golesti.
Este interesant aici sa vezi baia turceasca, unica constructie de acest gen din tara, care s-a pastrat integral. Ea a fost cladita in 1784.
De asemenea aici mai este si o biserica ridicata de Stroe Leurdeanu in 1646, cu mobiler sculptat care dateaza din acea perioada.

Muzeul Golesti ( Muzeul Viticulturii si Pomiculturii din Romania ) reprezinta indeletnicirile de pomicultura si viticultura din Romania si are case (in proiect au fost 150) din diverse zone ale tarii.

Cei mai cunoscuti Golesti sunt : Dinicu Golescu (m.1830) , Zoe Golescu (m.1879) , Nicolae Golescu (m.1877) , Stefan Golescu (m.1874) , Radu Golescu (m.1882)

19 Octombrie 2007 Scris de Turism Romania | 4 stele, Arges, Muzee in Romania | un comentariu