Peştera Dâmbovicioara este situată în partea de sud a Masivului Piatra Craiului, în versantul stâng al văii Dâmbovicioara (afluent al Dâmboviţei), la 1 km nord de satul Dâmbovicioara, judeţul Argeş.
Peştera s-a format datorita acţiunii apelor pârâului Dâmbovicioara, care au taiat în calcarele de varsta jurasica ale Masivului Piatra Craiului.
Peştera propriu-zisă este cunoscută de înainte de 1579, când localnicii o foloseau pe post de ascunzătoare împotriva cotropitorilor.
Ulterior peştera a fost locul de reculegere al unui pustnic, ascunzătoarea a doi tâlhari cunoscuţi la acea vreme, şi chiar ascunzişul unui urs.
Lungă de peste 250 m, această peşteră are aspectul unei galerii puţin ramificate, traseul sau fiind puţin ascendent, ea poate fi străbătută uşor, având plafonul mai înalt decât statura omului (cca. 2 m).
Interiorul oferă condiţii optime de vizitare, simţi aici un uşor curent de aer care demonstrează ca inca exista o comunicare cu exteriorul.
Golul subteran s-a format prin eroziunea calcarelor de către apele pârâului “Peştera” care acum îşi poartă undele prin apropiere, pe lângă intrare.
Amplasare:
Peştera este amplasată în apropierea satului Podu Dâmboviţei, sat situat la poalele Munţilor Piatra Craiului, la 5 km de Rucar, pe traseul Rucar-Bran, la 25 km faţă de Câmpulung şi la 177 km faţă de Bucureşti (harta) .
Fauna:
Fauna peşterii este săracă însă este una dintre peşterile uşor accesibile din România. Printre altele este renumită şi pentru faptul că este prima peşteră din Muntenia şi Oltenia menţionată într-o lucrare ştiinţifică şi anume Mineralogia Principatus Transilvanie a lui J. Fridlavsky din anul 1767.
Temperatura:
Temperatura oscilează în jurul valorilor de 10-12A°C, iar umiditatea este potrivită. Peştera este “uscata”, pârâul care a generat-o având acum o alta albie.În interior se leaga de exterior printr-un horn înalt de 10 m, care furnizeaza un slab curent de aer.
Daca tot ati ajuns pana aici ramaneti macar cateva zile si bucurati-va de frumusetea naturii. Nu va faceti probleme
pentru cazare. Veti gasi cele mai bune oferte de cazare la doar 5 km de pestera.
Va doresc numai bine si va astept sa-mi impartasiti impresiile voastre.
15 Februarie 2010
Scris de
traveller |
2 stele, Arges, Pesteri in Romania |
un comentariu
Pestera Scarisoara sau Ghetarul de la Scarisoara adaposteste cel mai mare ghetar subteran din România. De aici îi vine si numele de Ghetar iar Scarisoara vine de la comuna Scarisoara situata 16 km mai jos.
Istoric:
Nu se poate preciza cu exactitate data cand pestera a fost descoperita dar este mentionata in 1863 de catre Adolt Schmididi, geograful austriac care a facut primele observatii si prima harta a pesterii.
Acces pestera:
Intrarea in pestera Scarisoara se face printr-un aven (put vertical) cu o adancime de 48 m si un diametru in jur de 60 m.
Acest aven este amenajat cu scari metalice in vederea facilitarii accesului turistilor.
Formare:
Pestera Ghetarul de la Scarisoara face parte din sistemul carstic Ghetar - Ocoale - Dobresti. Este formata în calcare de vârsta Jurasic superior, dispuse monoclinal pe directia NV-SE, la o altitudine de 1165 m, la marginea platoului carstic Ghetari - Ocoale.
Cândva Valea Ocoale curgea la suprafata. Odata cu dizolvarea în freatic a pesterii Scarisoara apele coboara în subteran. Iesirea apei la lumina se facea prin Pojarul Politei. Continuând dizolvarea apa cobora în Avenul din Sesuri cu iesire la suprafata în Izbucul Politei. Golul ramas uscat al Scarisoarei, în urma prabusirii avenului de intrare se umple cu gheata în timpul glaciatiunilor.
Dupa încalzirea vremii gheata începe sa se topeasca si dispare jumatate din volum dar este alimentata în fiecare iarna cu un nou strat la suprafata.
Topirea are loc si la baza ghetarului, astfel ca de la baza dispare o sectiune si o alta se depune sus. Cea mai veche gheata de la baza are 4000 de ani.
Putini stiu ca Scarisoara a fost declarata monument al naturii in Romania inca din 1938 de catre marele speolog roman Emil Racovita. Aceasta adaposteste al doilea ghetar subteran ca marime din Europa.
Descriere:
Complexul carstic Scarisoara include cea mai mare pestera cu gheata din Romania - Pestera Scarisoara - lunga de 700 de metrii si desfasurata pe o diferanta de nivel de 105 m avand 3 intrari.
Intrarea principala in pestera este situata la 1165 metrii altitudine fiind printre putinele pesteri cu gheata din lume la o altitudine atat de mica.
Ghetarul cuprinde peste 75000 de metrii cubi de gheata pe o grosime de circa 26 m.
Pestera este impartita in mai multe sectoare ce au diferite denumiri.
Astfel chiar dupa intrare vizitatorul se afla in Sala Mare si apoi trece in Biserica unde poate admira peste 100 de formatiuni stalagmitice de gheata.
De aici se poate ajunge in Rezervatia Mare printr-o galerie cu o lungime de aproximativ 70 m sau in Rezervatia Mica insa vizitarea acestora este permisa doar in scopuri stiintifice cu autorizatie speciala de la Institutul de speologie Emil Racovita din Cluj Napoca. Galeria care coboara la punctul cel mai adanc al pesterii (105 m) este denumita Galeria Maxim Pop.
Catedrala si Palatul Sânzianei sunt celelalte sectiuni ale pesterii Scarisoara - acestea fiind lipsite de gheata.
In pestera Scarisoara traiesc lilieci si gandaci de 2-3 mm numiti Pholeuon prozerpinae glaciale.
In Rezervatia Mare a fost descoperit si un schelet de Rupicapra (stramosul caprei).
Localizare:
Cea mai mare pestera cu gheata din Romania este situata in Muntii Apuseni, in comuna Garda de Sus, judetul Alba (harta).
Legenda:
Batranii spun ca originea si istoria acestui loc e cu totul alta. In pestera traia un balaur ce fura cate o fata in noaptea Anului Nou sau in noaptea dinaintea Targului de Fete de la Gaina.
Tinerele erau apoi tinute intr-un palat de gheata din pestera, de o frumusete neasemuita, pe care niciun muritor nu il putea vedea.
O alta legenda pomeneste ca apa din bazinele din spatele formatiunii calcaroase numite “La Brazi” iti poate indeplini orice dorinta.
Daca ingenunchiezi, bei apa din bazin direct cu buzele, cu capul descoperit, in timp ce iti pui o dorinta, cu siguranta aceasta se va implini. Tine minte ca nu trebuie sa spui nimanui nimic referitor la acest mic ritual.
Turiştii care doresc să viziteze peştera, pot vizita şi alte obiective turistice aflate în zonă. În comuna Gârda de Sus se află biserica-monument construită în 1792 şi moară cu apă, ridicată acum 300 de ani.
Unitati de cazare Alba
24 Ianuarie 2010
Scris de
traveller |
4 stele, Alba, Pesteri in Romania |
fara comentarii
Peştera Urşilor a fost descoperită în 1975, cu ocazia unei dinamitări executate la cariera de marmură din zonă.
Este unul dintre principalele obiective turistice ale Munţilor Apuseni, ea aflându-se în judeţul Bihor, în imediata apropiere a localităţii Chiscau, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 m (harta) .
Istoric:
Numele peşterii se datorează numeroaselor fosile de “urşi de cavernă” (Ursus spelaeus) descoperite aici.
Peştera era un loc de adăpost pentru aceste animale, acum 15.000 de ani.
La bătrâneţe, ca multe alte mamaifere ursul de peşteră se retrăgea să moară într-un astfel de loc.
Având o lungime de peste 1500 m, peşteră se compune din galerii aflate pe două nivele şi anume: galeria superioară lungă de 488 m destinată circulaţiei turiştilor şi galeria inferioara ce are o lungime de 521 m destinată cercetărilor ştiinţifice.
Vizitarea peşterii:
Incepe cu Galeria Urşilor (numită şi Galeria Oaselor) în care sunt adăpostite 1500 de piese, 140 de cranii şi numeroase culcuşuri ale ursului de peşteră. Pe pereţii galeriei se observă zgârieturi lăsate de labele urşilor.
În cea de-a doua galerie, numită şi Galeria Emil Racoviţă se află un schelet de urs expus în poziţia în care a murit precum şi fosilele altor animale dispărute în urmă cu sute de ani: o specie de capră neagră, leul şi hiena de peşteră.
Galeria are pereţii distanţi la 10-15 m iar bolta ei se situează la peste 10 m înălţime, fiind totodată împodobită cu numeroase stalagmite, domuri, bazine de apă, stalactite.
Ultima galerie, Galeria Luminilor ne întâmpină cu impresionantele stalagmite şi stalactite care au dat naştere unor adevărate “statuete” (”Mastodontul”, “Draperiile din Galeria Ursilor”, “Portalul”, “Pagodele”, “Lacul cu nuferi”).
Statuetele sunt asemenea celor de ceară de un alb pur ce lasă frâu liber imaginaţiei oricărui vizitator.
Galeria se inchie cu un tunel artificial lung de 16 m greu accesibil turiştilor dar care răzbate în cele din urmă la suprafaţă.
Printre formaţiunile de stalactite şi stalagmite se mai remarcă “Palatele fermecate”, “Căsuţa Piticilor” şi ultima sală “Sfatul Bătrânilor”, iluminata cu lumânări.
Căi de acces:
Pe DN-76 (Oradea-Deva), cu derivaţie la km 86 în comuna Sudrigiu, pe DJ-763, încă 16 km (şosea asfaltată).
Programul de vizitare:
Tot timpul anului, zilnic între orele 10-17, luni închis.
Vizitarea durează aproximativ 45 min, în grupuri conduse de ghizi autorizaţi.
Temperatura în peşteră:
+10A°C (constantă).
In afara de Pestera Ursilor, judetul Bihor este vestit si pentru conditiile ireprosabile de cazare.
15 Ianuarie 2010
Scris de
traveller |
4 stele, Bihor, Pesteri in Romania |
fara comentarii
În ceea ce priveşte obiectivele turitice ale judeţului Timiş am să vă recomand Peştera Româneşti.
Peştera Româneşti este situată la sud-est de satul Româneşti din judeţul Timiş, în versantul stâng al Văii Farasesti, munţii Poiana Ruscă (harta) .
Ceea ce m-a determinat să fac această alegere a fost faptul că această peşteră este renumită pentru acustica deosebită şi concertele ţinute în ea.
Cine s-ar fi gândit că există posibilitatea de a merge la un concert ţinut tocmai într-o peşteră . . . ?
Totul începe în anul 1984 când Asociaţia Speologica Speotimis, organizează în Sala Concertelor din această peşteră o serie de concerte la care au participat nume sonore ca: Filarmonica Banatul, Ştefan Ruha, Kathleen Evans, Alexandra Guţu, Gabriel Croitoru, Corala „Sabin Dragoi”, grupurile “Bega Blues Band”, “Survolaj”, “Nightlosers”, “Cargo”, “Celelalte Cuvinte”, “Implant Pentru Refuz” şi nu în ultimul rând “Zdob şi zdub” care au adus în Peştera Româneşti un număr record de 2.000 de spectatori.
Peştera Româneşti face parte din categoria peşterilor mijlocii, cu dezvoltarea totală de 1.450 m, dispusă orizontal pe 3 nivele. Intrarea principală este orientată spre N-NV, este lată de 9,5 m şi înaltă de 2 m, fapt ce permite o iluminare difuză până la circa 70m. Pe această porţiune pereţii sunt înverziţi de alge.
În Sala Liliecilor săpată în brecie tectonică (foarte puţine cazuri în peşterile din ţară) se găseşte o colonie permanentă de lilieci. Etajul superior şi cel mijlociu au caracter subfosil. Etajul inferior este accesibil doar speologilor cu echipament şi cunostiinte de TSA. Sălile principale s-au format la intersecţia mai multor falii.
Săpăturile arheologice efectuate de-a lugul timpului au scos la iveală oase de urs de cavernă şi obiecte provenind de la o aşezare neolitică: un depozit de cereale, ceramică aparţinând culturilor de Tisa şi Cotofeni, precum şi o vatră acum reconstituită şi expusă la Muzeul Banatului din Timişoara, unde se păstrează şi resturile de urs de cavernă.
Accesul la peşteră se face:
- Din Timişoara pe drumul E70 Timişoara - Lugoj, apoi pe DN 68A (spre Deva, prin Făget), până la Coşava.
- Din Deva DN 68A (spre Lugoj prin Margina) până la Coşava.
- Din Coşava se urmează şoseaua spre Valea lui Liman până în localitatea Româneşti.
- Din Româneşti există un traseu parţial accesibil auto pînă la peşteră -o oră de mers pe jos- care părăseşte satul în dreptul cimitirului.Se urmăreşte marcajul cu cruce galbenă.
Se mai poate ajunge la peşteră urmând drumul pe la Mănăstirea Izvorul lui Miron , apoi încă 2,5 km de mers de la bifurcaţia :la dreapta , spre Farasesti ,la stânga spre Pietroasa urmând drumul spre Farasesti. Se ajunge în dreptul unui sector de chei de unde mai sunt 120 metri de urcat în vesantul stâng geografic pe potecă pînă la intrarea în peşteră.
Vrei cazare Timis ?
16 Decembrie 2009
Scris de
traveller |
2 stele, Pesteri in Romania, Timis |
fara comentarii
Dacă ajungi în Judeţul Bihor nu ai cum să nu fii vrăjit de frumuseatea şi unicitatea Peşterii Vântului.
Descoperită de ing. Bagameri Bela în anul 1957, Peştera Vântului şi-a dobândit un scurt timp renumele de cel mai lung labirint subteran din România.
Deşi în anul descoperirii Peştera Vântului avea o lungime de doar 500 metrii explorările fac ca la sfârşitul anului 1967 lungime totală a galeriilor cunoscute se depăşească 15.000 m.
1969 este anul în care s-a reazlizat prima hartă color a peşteri la scara 1:500, pe ea fiind reprezentaţi 15.283 m de galerii.
Se finalizează harta color a peşterii la scară 1:500 iar cu lungimea de 21.470 m. Peştera Vântului devine oficial cea mai lungă peşteră din România.
Descoperirile din timpul numeroaselor tabere subterane organizate în acest interval de timp fac, ca la sfârşitul anului 1989, lungimea totală a galeriilor Peşterii Vântului să depăşească 40.500 de metrii.
Zona este situată la o altitudine medie de 350 m, într-o climă de tip temperat-continental caracterizată printr-o temperatură medie anuală de 8AsC, o cantitate moderată de precipitaţii şi ierni relativ blânde.
Peştera Vântului se dezvoltă într-o stivă de calcare triasice, organogene, care se extinde pe cca. 20 km2 şi are o grosime de cca. 200 m.
Formate cu aproximativ 200 milioane de ani în urmă, aceste calcare sunt puternic diagenizate, au o culoare cenuşie, în general sunt compacte, dar pe alocuri prezintă fisuri umplute cu calcit sau argilă. Frecvent, în masa lor apăr nuclee de dolomitizare.
Calcarele sunt acoperite de gresii cuartitice, cu intercalaţii de argile refractare sub formă de lentile, care sunt exploatate prin lucrări miniere.
Din punct de vedere tectonic, regiunea se caracterizează prin prezenţa cutelor brahi-anticlinale, de 4-5 km lungime (Valea Misidului), şi brahi-sinclinale (axul reţelei Peşterii Vântului, orientat pe direcţia NV-SE. Simultan s-au format litoclazele de forfecare şi de tensiune, ca efect al forţei tangenţiale orogenetice.
Astfel, în axul sinclinalului şi perpendicular pe acestea se dezvoltă fisuri de tensiune (diaclaze), iar diagonal pe acestea, fisuri de forfecare (decroşări şi falii). Toate se regăsesc în organizarea reţelei endocarstice.
Localizare Peştera Vântului
Zona Suncuius este situată la periferia nordică a Munţilor Pădurea Craiului, în defileul carstic omonim; din punct de vedere hidrografic aparţinând Bazinului Crişului Repede.
Intrarea în Peştera Vântului este situată la cca. 2 km SE de localitatea Suncuius, în versantul stâng al văii Crişului Repede, deasupra izvorului din Poiana Franturii.
Peştera Vântului se deschide în Defileul Crişului Repede, de-a lungul căruia se mai află două peşteri mari: Peştera Ungurului şi Peştera de la Vadu Crişului, precum şi numeroase alte cavităţi de dimensiuni mai modeste.
Situându-se la o distanţă de 50 km de Oradea şi 100 km de Cluj-Napoca, accesul se poate face fie pe drumul asfaltat DJ 764C, 11 km de la DN 1 (E60), fie pe calea ferată (staţia CFR Suncuius).
Cazare Bihor. . .
8 Decembrie 2009
Scris de
traveller |
3 stele, Bihor, Pesteri in Romania |
fara comentarii
Salutare!
În cazul în care vă gândiţi să faceţi o mică excursie în Arad aş vrea să vă recomand pe lângă numeroasele obiective turistice de o mare importanţă culturală şi istorică, două locaţii absolut impresionate.Este vorba despre Peştera Cristalelor şi Peştera Sinesie.
Ştiaţi că Peştera Cristalelor este unică în lume? Eu nu am ştiut până nu am descoperit acest loc de o frumuseţe inegalabilă, ce este format din rocă de calcar negru.
Vestea bună e că peştera este deschisă spre vizitare şi o găsiţi în apropiere de Moneasa, pe platorul carstic Vâşcau.
Nu ezitaţi şi bucuraţi-vă ochii cu această minune a naturii de o imensă valoare geologică şi ştiinţifică.
Totuşi, nu vă opriţi aici!
Treceţi şi pe la Peştera Sinesie ce se găseşte în partea vestică a satului Căprioara în păşunea comunală la o altitudine relative de 30m, altitudine absolută 180 m. Aici au fost descoperite fragmente osteologice fosile de Ursus spelaeus, vetre de foc şi fragmente de ceramică din neolitic, unelte din paleolitic, specii de chiroptere- Myotis şi Rinolopus.
PS: Ursus spelaeus, ursul de peşteră sau de cavernă, a fost o specie de urs răspândită în Europa în timpul Pleistocenului ajungând la extincţie la sfârşitul ultimei ere glaciare, acum aproximativ 20.000 de ani.Ursus spelaeus locuia în zone montane joase, în special în zone calcaroase bogate în peşteri. Se pare că evitau zonele de câmpie preferând terenuri împădurite sau lizierele pădurilor.
Cazare Arad?
4 Decembrie 2009
Scris de
traveller |
6 stele, Arad, Pesteri in Romania |
fara comentarii