Delta Dunarii

E luna mai. Cu siguranţă vă gândiţi la vacanţă.

Întrebarea mea e “Unde mergeţi ?”
 
 După cum se poartă cei mai mulţi vor răspunde că merg în străinătate, că doar ce să facă în România. La noi în ţară e urât.
 
 Greşit!
 
 România se poate mândri cu numeroase locuri de o frumuseţe rară. Un asemenea loc, pe care îl recomand cu mare drag, este Delta Dunării.
 
 Delta este unul din cele mai importante obiective turistice din România. Impresionează printr-o puritate şi simplitate ce te fac să crezi că ai păşit pe un alt tărâm. Verdeaţa şi albastrul apei se contopesc şi creează un peisaj mirific. 
 
 E locul perfect dacă vrei să te deconectezi de viaţa de zi cu zi. E locul ce te face să uiţi de muncă, de agitaţie şi probleme.
 
 O dată ajunşi în deltă trebuie neapărat să faceţi o plimbare cu barca. Veţi avea ocazia să vedeţi părţi ale unor canale abia atinse de oameni.

  În afară de asta delta îţi oferă posibilitatea de a admira o mare varietate de păsări, de la graţioasele lebede albe, până la cele cu un penaj extrem de colorat.
 
 
 Ce ar mai trebui să ştiţi e că Delta Dunării (3446 kmA²), aflată în mare parte în Dobrogea, România, şi parţial în Ucraina, este cea mai mare şi cea mai bine conservată dintre deltele europene.
 
 Vegetaţia deltei este reprezentată în mare parte de o vegetaţie specifică mlaştinilor (stuful, papură, rogozul, în amestec cu salcia pitica) şi ocupă 78% din totalul suprafeţei.

 Zăvoaiele ocupă 6% din suprafaţa deltei, fiind păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, , iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetaţie acvatică şi plutitoare, ocupând 2% din suprafaţa deltei.

 De asemenea, există păduri pe câmpurile Letea şi Caraorman şi sunt alcătuite din stejar brumăriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurător, ulm, plante agăţătoare.
 
 Fauna conţine mai mult de 320 de specii de păsări ca şi 45 de specii de peşte de apă dulce în numeroasele sale lacuri şi japse. Acesta este locul unde milioane de păsări din diferite colţuri ale Pământului (Europa, Asia, Africa, Marea Mediterană) vin să cuibărească. 
  
 Ce va rămâne de făcut este să vă hotărâţi în ce zonă a deltei să mergeţi. Eu vă recomand localitatea Nufaru din Tulcea (harta).
 
 În ceea ce priveşte cazarea nu vă faceţi probleme. Localnici sunt foarte primitori, dar dacă totuşi pensiunile de acolo nu vă sunt pe plac găsiţi cazare la Tulcea.
 
 
  Nu ezitaţi! Vizitaţi Delta Dunării! 
 
 Vă aştept să îmi povestiţi cum a fost delta pentru voi. 
 
 
 
 Photo made by: Daniel Secăreanu

19 Mai 2010 Scris de traveller | 5 stele, Rezervatii Naturale, Tulcea | fara comentarii

Rezervatii naturale Mehedinti: Ponoarele

Ponoarele este o rezervaţia naturală cu o suprafaţă de 100 ha, ce cuprinde o serie de formaţiuni carstice cu valoare de unicat în ţară.

Podul peste care trece şoseaua este o arcadă naturală, care a luat naştere prin prăbuşirea tavanului unei peşteri. Arcada este de circa 25 m lungime, 8 metri lăţime şi se ridică la înălţimea maximă de 14 m faţă de fundul viroagei peste care se arcuieşte.

Grosimea bancului de calcar din care este format are minimum 4 m.

PODUL LUI DUMNEZEU

- unul din cele trei poduri naturale din lume -

Legenda spune că podul ar fi fost construit de Dumnezeu pentru Sfântul Nicodim, ca să treacă spre Tismana, după ce oamenii din Ponoarele l-au alungat din comună.

Despre Nicodim, o parte din legendă e reală. Pe la anul 1370, călugărul era în căutarea cascadei ce i s-a arătat în vis, deasupra căreia trebuia să construiască o mânăstire.

S-a oprit la Ponoarele, în locul de unde izvorăşte acest pârau, dar două familii înstărite din localitate l-au făcut să plece, acuzându- l că ar fi furat două găini.

Nicodim, umilit, a plecat la Tismana, unde a ridicat mănăstirea visată. Nu înainte însă de a blestema apa de la Ponoarele: să se zbuciume, să fie fără peşti şi să o înghită pământul.

Ceea ce s-a şi întâmplat, pentru că pe cursul ei s-au construit opt mori, în ea nu trăieşte nici o vietate, iar la un moment dat pământul o înghite, la propriu, pentru că traiectoria albiei sale trece peste o peşteră. Apa intră în cavitatea subterană brusc şi dă impresia că e înghiţită de pământ.

Mai există poduri naturale în Franţa şi în SUA, dar singurul din lume deschis traficului rutier e cel de la Ponoarele.

La est de pod se găseşte terminaţia aval a depresiunii de la Ponoarele, care are aspectul unei chei de calcar, prin care curge pârâul Izvorul Ponorului ce dispare aici prin mai multe sorburi. Spre vest, lângă pod, se adânceşte o dolină aproape circulară, în al cărui perete vestic se zăreşte gura unei peşteri.

Este Peştera de la Pod, cu dezvoltare totală de 633 m şi care este de fapt originea podului.  Acesta nu este altceva decât vechea intrare a peşterii, rămasă izolată din cauza prăbuşirii unei părţi a tavanului, prăbuşiri care a dus la formarea dolinei.

Deasupra peşterii şi a podului se află un deal plin cu formaţiuni carstice, între care ‘lapiezurile ingropate‘ - încreţiturile calcaroase - ce alcătuiesc Câmpul Afroditei şi Câmpul Cleopatrei, unice în Europa, la altitudini de până la 600 m.
La cealaltă ieşire a peşterii întâlnim Lacul Zăton, un lac de origine carstică şi care, având legătură cu sistemul hidrografic al peşterii, este când plin ochi, când pustiu şi crăpat. Intrarea în peşteră se face printr-o coborâre destul de accentuată, cu o pantă mare.

Cum ajungi aici?

În nordul judeţului Mehedinţi se află comuna Ponoarele  (harta),  aflată la 37 km de gara Motru, 65 km de Drobeta Turnu-Severin, 65 km de Băile Herculane şi 45 km de Târgu-Jiu.

Daca ajungeti sa vizitati frumoasa creatie a naturii si doriti sa popositi cateva zile in zona gasiti cazare in Drobeta Turnu-Severin.

21 Decembrie 2009 Scris de traveller | 2 stele, Mehedinti, Rezervatii Naturale | 2 comentarii

Focurile Vii

De fiecare dată când mi-am planificat vacanţa mi-am propus să vizitez câte un colţ al României. Aici mă refer la acele locuri mirifice, prea puţin cunoscute de oameni, dar de o frumuseţe nemaivăzută. Odată ajunşi aici simţi că păşeşti pe alt tărâm, un tărâm cu Cozanziene, cu zmei şi balauri răpuşi de tinerii voinici.

Cam aşa am văzut şi “focuriile vii“. Focuriile vii sunt un punct de atracţie turistică din localitatea montană Andriesu, judeţul Vrancea (harta). Localitatea este tranversata de răul Milcov şi a fost atestată documentar din 8 august 1445.

Cu siguranţă în mintea voastră vă întrebaţi ce sunt aceste “focuri vii“.

Dacă e să mergem pe partea realistică trebuie să ştiţi că “focuriile vii“ sunt o sursă naturală de hidrocarburi gazoase cu aprindere spontană. La Andreiasu de Jos este cel mai extins câmp de “focuri vii” din România atât ca suprafaţă (400 m2 ) cât şi ca debit de metan (50 tone/an). În anul 1973, prin Decizia nr. 165 a Consiliului Popular al judeţului Vrancea, a fost înfiinţată rezervaţia geologică cu suprafaţa de 12 ha.

Structura geologică, alcătuită din roci sedimentare (greşii, argile, cinerite) de vârstă miocena, este deosebit de faliata şi favorizează ieşirea la zi a gazului metan precum şi a altor gaze. Lipsa sau neantrenarea unor ape subterane de adâncime determină emanaţii de gaze uscate. Hidrocarburile ajunse la suprafaţă ard singure sau pot fi aprinse.

Flăcările sunt colorate, prezentând diverse nuanţe de galben, roşu şi chiar albastru. Înălţimile variază foarte mult, de la câţiva cm la aproape 50. Numărul, intensitatea, durata şi înălţimea focurilor sunt foarte variate temporal (diurn, săptămânal, sezonier, anotimpual), conform observaţiilor îndelungate ale localnicilor. În timpul cutremurelor de pământ focurile au înălţimi de peste 2m. Nu există un număr fix de locuri de ieşire a hidrocarburilor. Cele mai mari focuri ard în cadrul unor microforme cu aspect alveolar.
În perimetrul “Focurilor Vii” se întâlnesc uneori şi mici băltoace, care bolborosesc şi din care iese de asemenea gaz metan dar care nu arde spontan.

Totuşi dacă doriţi să vă lăsaţi purtaţi de val imaginaţi-vă că “focuriile vii” este acel foc ce ies din nariile unui uriaş balaur blestemat să doarmă pe vecie în adâncul muntelui.

Cu gândul că v-am trezit interesul am scris mai jos informaţiile necesare localizării.

“Focurile Vii” de la Andreiasu de Jos sunt situate, în Subcarpaţii Vrancei, pe versantul drept al văii Milcovului la altitudinea de 430m.

Calea de acces o reprezintă drumul naţional DN 2M Focşani - Odobesti - Andreiasu de Jos.

Daca ajungi in Vrancea poate ai nevoie si de cazare …

10 Decembrie 2009 Scris de traveller | 3 stele, Rezervatii Naturale, Vrancea | fara comentarii

Vulcanii Noroiosi

Rezervatie naturala unica in tara Vulcanii Noroiosi sunt situati in Subcarpatii de Curbura. Vulcanii noroiosi constituie o ridicatura sub forma conica, numita impropriu vulcan, formata prin eruptia la suprafata pamantului a gazelor degajate dintr-un zacamant de hidrocarburi care au antrenat namol.

Accesul la Vulcanii Noroiosi este simplu, dar aproape nemarcat, drept care va descriem traseul care trebuie urmat (drumul se poate parcurge cu masina aproape in totalitate).

Din localitatea Buzau se porneste pe drumul national 10 spre Brasov (prin Intorsura Buzaului). La kilometrul 18 in satul Satuc se continua pe un drum la dreapta (marcat) spre comuna Berca si Vulcanii noroiosi. In comuna Berca, nu departe (dupa ce se traverseaza raul Buzau ), se observa o intersectie unde se ia spre stanga, peste alt pod peste un afluent al Buzaului. In dreptul scolii din comuna, la urmatoarea intersectie, se alege drumul spre dreapta marcat Chiliile.

Dupa aproximativ 10 kilometri, trecand prin satul Joseni, se ajunge in satul Policiori, unde se desprinde un drum spre dreapta (marcaj Vulcanii noroiosi 6 km). Dupa cativa metri drumul devine neasfaltat. Drum este accesibil (dificil dupa ploaie), din cand in cand mai sunt sunt si portiuni asfaltate (datorate exploatarilor de gaz si petrol din zona). La vreo 3-4 kilometri exista un marcaj “Vulcanii noroiosi” destul de neclar. Daca se alege drumul spre stanga (putin inapoi si putin la vale) peste 2-3 kilometri se ajunge la Vulcanii noroiosi Paclele mari. Daca se continua drumul inainte peste 1-2 kilometri se observa o cladire pe dreapta pe care se afla un marcaj “Vulcanii noroiosi” unde se poate parca masina si se continua drumul pe jos peste un deal pana la Vulcanii noroiosi , Paclele Mici.

cazare in Buzau

19 Octombrie 2007 Scris de Turism Romania | 4 stele, Buzau, Rezervatii Naturale | 3 comentarii